10,806 matches
-
părea că e trimis anume într-un oraș din care intelectualii autentici pleacă și nu vin, chiar dacă nu era așa cum spunea Caragiale". De fapt, I.D. Sîrbu a avut ocazia de-a verifica justețea vorbei lui Caragiale... Ca o reacție împotriva exilului alutan (oltenesc) ce i-a fost sortit, I.D. Sîrbu se exprimă într-un amplu Jurnal, operă incomodă nu doar pentru trecut, ci și pentru prezentul amnezic ori excesiv de tolerant cu injustiția, circumscrisă "literaturii de sertar" (pe care unii o contestă
Un spirit captiv by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16945_a_18270]
-
Nu am putea evita problema ospitalității interne care privește acceptarea și recunoașterea de sine. Ni se pare într-adevăr că parcursul "inițiatic" al eroului plecat să cucerească ospitalitatea internă prin ocolirea drumului exterior se referă, pornind de la o situație de exil, de dezrădăcinare și de rătăcire, la căutarea unui loc în care el să poată să înțeleagă, să se înțeleagă, să se surprindă și să se accepte, fiindcă expulzări, rupturi, exil au drept consecință o libertate indeterminată, care este deschidere către
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
ocolirea drumului exterior se referă, pornind de la o situație de exil, de dezrădăcinare și de rătăcire, la căutarea unui loc în care el să poată să înțeleagă, să se înțeleagă, să se surprindă și să se accepte, fiindcă expulzări, rupturi, exil au drept consecință o libertate indeterminată, care este deschidere către toate posibilele, dar și către o lume fără repere. Această poziție în situație de exterioritate și de străin va permite ajungerea la esențiala acceptare de sine, care caracterizează în mod
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
într-o limbă străină e prizonier. S-ar putea vorbi aici de drama creatorului exilat din comunitatea și limba lui, obligat să se exprime cu ajutorul unui instrument străin, inconfortabil, greu accesibil - aceasta ar fi situația minoritarilor sau a scriitorilor din exil care pentru a pătrunde în circuitul literaturii de adopție trebuie să-și schimbe odată cu limba și sensibilitatea și ceea ce este și mai dramatic în multe cazuri chiar identitatea. Pentru un scriitor limba nu este doar un instrument, ea îi determină
Prizonier sau stăpîn al limbii? by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/17034_a_18359]
-
Nicolae Manolescu Citesc, între alte noutăți editoriale, Trecut-au anii..., fragmentele din jurnalul de exil al lui Virgil Ierunca, publicat la Humanitas, laolaltă cu trei interviuri, cîteva articole (unele reluate din România literară) și "scrisori nepierdute". Nu-mi propun, aici și acum, să recenzez cartea, care ar merita-o din plin, impresionantă evocare a unei
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
articole (unele reluate din România literară) și "scrisori nepierdute". Nu-mi propun, aici și acum, să recenzez cartea, care ar merita-o din plin, impresionantă evocare a unei lumi dispărute în bună parte, a unor oameni de seamă, trăitori în exilul parizian al anilor '50. însemnările de față pornesc de la o surpriză de ordin, așa-zicînd, personal: și eu i-am cunoscut, chiar dacă nu atît de bine, pe mulți dintre cei portretizați cu mare talent de Virgil Ierunca și aș putea depune
Și eu i-am cunoscut... by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17049_a_18374]
-
își făcea numărul intra prin/ cîrciumi cu arlechinul bețiv la braț.// șahiști metafizici dădeau mat unor iluzii/ după fiecare catastrofă fericirea e mult/ mai concretă în subsolurile credinței/ numai dumnezeu încape în picioare./ foșnetul trupului trece în cuvinte dă alarma" (Exilul și frica). Sau: " Toamna de acum. de sub pupile ies zeii/ și pleacă pleoapele noastre aripi fiindu-le/ pînă departe. e un spectacol de ochi/ lichefiați pe ferestrele zilei moare liliachiul/ din frunze mor locuitorii șoaptelor de/ iubire cu capul pe
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
au/ pietrificat sub greutatea contradicțiilor" (Dicționarul cu vorbe deșarte). Sau: "jilave dealuri gata să se surpe în hăul/ mutilat de meteoriți. eram toți adunați/ la cină, comunicam ca înecații trecîndu-ne/ salata de alge unul altuia cu mișcări unduioase de apă" (Exilul și frica). Două sînt direcțiile moral-estetice în care se orientează această poezie stufoasă, luxuriantă. Una este cea a "laudei lucrurilor", a impulsului incantatoriu, a beatificării lumii în stilul lui Ilarie Voronca. E o aventură a încifrării străvezii, a extazului: "noile
Poeți ai "Școlii nemțene" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17052_a_18377]
-
rămas o conservatoare, întemeietoare și "paznică" a Memorialului Sighet (și acesta, de atîtea ori blamat!). A vorbit la Casa Românească în fața unui public de vîrstă matură (mulți, cu părul alb), foști deținuți politici, alese personalități ale (ceea ce se numea altădată) exilul românesc din Franța, cei care au militat pentru instaurarea libertății și a democrației în România. Printre aceștia însă, prea puțini tineri. Tinerii ce studiază sau se găsesc la Paris; tinerii post-1989 - cei care, cu ocazia coktail-urilor, umplu încăperile elegante ale
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
comprehensiune democratică - la o serie de întrebări și de observații privind politica actualei Puteri din România, discrepanțele dintre promisiunile ei electorale și realizările ei, întrebări îngrijorate pentru prezent și pentru viitor. Despre trecutul însîngerat prin închisori, pe munți sau în exilul îndepărtat - nici o întrebare! Nici o tresărire. Ana Blandiana era, aici, ceea ce, pare-se, nici d-sa nu și-a dorit să fie: o personalitate, nevoită a apăra structuri și rezultate politice în care nu era implicată. României în anii dictaturii comuniste
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
și pleacă, cu un întreg tren, cu Lupeasca, Urdăreanu și alții apropiați, abia scăpînd, în gara Timișoara, de gloanțele legionarilor. Și astfel se încheie aventura politică de zece ani, a lui Carol al II-lea, pe tronul României. A urmat exilul, negăsind, unde ar fi voit, permis de ședere. De abia și-a găsit ca loc de exil Portugalia. Dar vagoanele sale, ajunse la Barcelona în Spania, au fost decuplate și silit să rămână în țara stăpînită de Franco. A evadat
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
de gloanțele legionarilor. Și astfel se încheie aventura politică de zece ani, a lui Carol al II-lea, pe tronul României. A urmat exilul, negăsind, unde ar fi voit, permis de ședere. De abia și-a găsit ca loc de exil Portugalia. Dar vagoanele sale, ajunse la Barcelona în Spania, au fost decuplate și silit să rămână în țara stăpînită de Franco. A evadat, trecînd granița, ilegal, în Portugalia, ulterior reușind să-și recupereze și bagajele. De aici, destul de repede, a
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
-o, Paul D. Quinlen, e bine documentat, citind o întinsă bibliografie pentru biografia pe care a publicat-o. M-am aflat în contradicție cu autorul în aprecierile sale despre perioada regală a eroului său. N-am aflat (cu excepția capitolului despre exilul fostului rege) mai nimic nou despre eroul său. Totul e, pentru inițiați, bine știut. Dar inițiații sînt foarte puțini. Încît Editura Humanitas a făcut bine publicînd, în buna traducere românească a Monei Antohi, această carte. Paul D. Quinlen, Regele play-boy
Un rege aventurier by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15815_a_17140]
-
mele vocații". Impozantele tomuri intitulate Artă medievală (I-V, Ed. Albatros, 1998) depozitează contribuțiile acestui istoric al artei format prin jocul potrivniciilor convertite în act constructiv. O altă etapă a biografiei deloc armonioase a lui Pavel Chihaia l-a constituit exilul. Începînd din 1948, cînd "a devenit limpede că americanii ne-au abandonat", autorul Blocadei a încercat în repetate rînduri a părăsi temnița care devenise România comunizată. Una din aceste tentative alcătuiește subiectul nuvelei d-sale cu final tragic, Fugă în
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
Cristina Ionica Cornel Ungureanu a început să publice seria de articole, studii, eseuri despre exil în 1990. Primul volum din La vest de Eden a apărut în 1995, iar al doilea, publicat anul trecut, îl continuă cu o serie de nume importante pentru o înțelegere cît mai nuanțată a fenomenului. Scriitorilor români care au părăsit
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
apărut în 1995, iar al doilea, publicat anul trecut, îl continuă cu o serie de nume importante pentru o înțelegere cît mai nuanțată a fenomenului. Scriitorilor români care au părăsit, în perioada comunistă, țara li se adaugă cei din zona "exilului interior", autori ca Lucian Blaga, Vasile Voiculescu sau mai puțin cunoscuții Marc-Mihail Avramescu, Sandu Tudor. în mica notă introductivă, Cornel Ungureanu promite și un al treilea volum, "preocupat cu prioritate de perioada 1990-2000 a spațiilor culturale". Partea despre scriitorii români
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
Voiculescu sau mai puțin cunoscuții Marc-Mihail Avramescu, Sandu Tudor. în mica notă introductivă, Cornel Ungureanu promite și un al treilea volum, "preocupat cu prioritate de perioada 1990-2000 a spațiilor culturale". Partea despre scriitorii români care au părăsit țara se numește Exilul ca evadare. Primul autor tratat este Const.-Virgil Gheorghiu, al cărui roman Ora H a fost deosebit de bine primit de critica franceză la publicare, în 1949; "punerea la colț" a acestui scriitor care, înainte de a părăsi țara, "comisese" volumul Ard
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
și paginile despre Leonid Arcade (mai bine cunoscut pentru cenaclul pe care l-a condus decît ca scriitor, totuși autor al cel puțin unei cărți foarte interesante, Poveste cu țigani, apărută în deceniul al șaptelea), despre Paul Miron, cronicar al exilului care, spre deosebire de ceilalți (care propuneau, spune Cornel Ungureanu, o "partitură eroică"), face haz, evocă fețele necunoscute ale unor întîmplări/ indivizi, dezeroizează. Din aceste capitole, ca și din acelea consacrate lui Ion Caraion, Ștefan Baciu, Ioan Petru Culianu, Petru Popescu nu
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
prin cîteva imagini puternice, dar încărcate cu nimic altceva decît cu farmecul perfid al amintirii ("mușc din amintire ca dintr-o pîine mucegăită" - Mama duce paharul cu apă la gură); nu există, cum ar constata Cornel Ungureanu, un sentiment al exilului; ferestrele casei de la Brăila, gutuile înșirate pe șifonier, o imagine a mamei care bea apă dintr-un pahar, toate acestea nu fac decît să dea greutate, substanță, siluetă precisă fantasmagoriilor spațiului oniric, în a doua secțiune a cărții (Creierul care
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
nimic de-a face cu tenacitatea outsiderului. Emisiunea sa de pe postul național de radio al Americii pare să aibă un rating uimitor și numele ei spune foarte mult: All Things Considered. Cu alte cuvinte, nu doar acele lucruri pe care exilul românesc avea datoria să le spună pentru auzul celor care nu le puteau rosti în țară. Această asumare a tuturor lucrurilor i-a adus lui Andrei Codrescu o celebritate reală în America. Cu toate astea, și aici poate fi vorba
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
reală în America. Cu toate astea, și aici poate fi vorba despre o altă performanță, Andrei Codrescu nu și-a uitat niciodată originile culturale, ci chiar le-a exploatat, dar într-un fel oarecum diferit de al altor români din exil. în The Disappearance of the Outside: a Manifesto for Escape, o carte din 1990, tradusă în românește în 1995, e vorba despre nimic altceva decît despre obsesia specificului nostru național, balada Miorița. Pentru a recenza această carte, un critic american
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
ani să rămînă aproape de rădăcinile sale culturale fără ca asta să ducă la o lamentație nesfîrșită. îmi vine în minte comparația cu Vintilă Horia și felul strident, etnografic și lăcrimos în care apare Miorița în romanul Dumnezeu s-a născut în exil. A tradus Blaga și mărturisește undeva că-i recitește mereu pe Arghezi și Eminescu, dar în același timp recunoaște că întîlnirea cu școala de poezie din New York de la sfîrșitul anilor î60 l-a făcut să descopere în sfîrșit lumea, lăsînd
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
East Side, New York, a fost un timp binecuvîntat. Era Parisul anilor 1920 și Bucureștiul anilor 1910, doar mai bine, fiindcă se afla acolo o întreagă generație de poeți care să testeze inițiativa. America avea 19 ani și eu la fel. Exilul meu poetic a corespuns, întîmplător, cu exilul metaforic al unei întregi generații. în Europa de Est, poeții erau prețuiți fiindcă purtau sarcina opoziției globale. în America, datoria era aceeași. Din multe motive binecuvîntate, ne găseam deodată liberi, și în Est, și în
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
binecuvîntat. Era Parisul anilor 1920 și Bucureștiul anilor 1910, doar mai bine, fiindcă se afla acolo o întreagă generație de poeți care să testeze inițiativa. America avea 19 ani și eu la fel. Exilul meu poetic a corespuns, întîmplător, cu exilul metaforic al unei întregi generații. în Europa de Est, poeții erau prețuiți fiindcă purtau sarcina opoziției globale. în America, datoria era aceeași. Din multe motive binecuvîntate, ne găseam deodată liberi, și în Est, și în Vest. O libertate smulsă prin respingerea poetică
Performanțele lui Andrei Codrescu by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15933_a_17258]
-
mi-a vorbit niciodată de existența lui. Să se fi scîrbit atît de mult din cauza injuriilor cu care era potopit de unii (mai ales de neîntrecutul Gh. Grigurcu) încît nu voia să mai publice nimic! Ipoteză, totuși, exclusă de vreme ce, în exilul berlinez, a pregătit și a publicat cunoscutul său studiu despre Cercul de la Sibiu. Se temea, oare, de tema cărții sale abandonate pentru a nu-și atrage neplăcute atacuri antisemite? Oricîte ipoteze s-ar mai formula, rămîne faptul nud și rece
O postumă a lui Crohmălniceanu by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15951_a_17276]