1,387 matches
-
necesară apropierea Bisericii Ortodoxe Române de Sfântul Scaun de la Roma. La Viena se află un frumos locaș de închinăciune vizitat și sprijinit de Patriarhia de la București. Italia numără în prezent cam tot 200.000 expatriați iar dacă se adaogă și exilații din Basarabia cifra este mult mai mare. Maria Vittoria Ionutas-Pușcașu, veterană a rezidenților români în Italia, prin organizația pe care o conduce, încurajează importuri în Italia, stimulează întâlniri între agenți economici pentru constituirea de societăți mixte, organizează expoziții și bineînțeles
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
de Societatea Română din Australia, curator al Bisericii Ortodoxe din Melbourne. Departe de țară, identificați cu poporul țării de adopție, adesea izolați, cei din diaspora nu-și uită țara. Mediul familial este sanctuarul în care se adună mănunchiul părintesc al exilaților. Aici s-a rezidit o patrie. În multe case la intrare, pe perete se află un ștergar peste care stă o tavă de lemn încrustat. În odăi fotolii acoperite cu perne și carpete cu motive românești. Pe unde se poate
ALBUM CONSEMN?RI REPORTAJE 1989 - 2002 by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/83887_a_85212]
-
insule, deoarece Tiberius stătea numai în insula Capri. Între timp Tiberius era la curent cu toate mișcările lui Seianus. Agrippian a fost găsită vinovată de comportament imoral și exilată în Pandateria. Nero, fiul ei mai mare, a fost de asemenea exilat în timp ce Drusus a rămas sub strictă supraveghere la Roma. Seianus părea de neoprit. Bărbatul pe care Tiberius îl numea ” partenerul meu în toate”, a obținut într-un final permisiunea de a se căsători cu Livilla. Dar tânărul Caius Caligula, fiul
Tiberius Nero Caesar by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/91663_a_92801]
-
premiul Nobel a lui T. Arghezi a fost contracarată cu eficacitate, de altfel de una sau de unele personalități ale exilului. N-aș vrea totuși să intrăm acum în foarte multe asemenea amănunte, regretabile. Recunosc, pe de altă parte, că exilații au fost și sunt mereu obligați, în primul rând din instinct de conservare, să se ocupe, cu prioritate, de supraviețuirea, consolidarea și lansarea lor. Nu este mai puțin adevărat că unele reușite spectaculoase în Occident și mă refer la Eliade
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
punct, chiar de tehnică publicitară. Am urmărit destul de aproape tehnicile folosite de M. Eliade și, în parte, de E.M. Cioran și am ajuns chiar și la unele concluzii. Uneori, le-am aplicat... eu însumi. Ar fi fost de sperat ca exilații să sprijine prin recenzii, referințe, intervenții la radio uri libere etc., măcar unele publicații românești în limbi străine, traduceri apărute la edituri occidentale etc. Din păcate, nu s-a întâmplat deloc astfel. Unii îți dădeau chiar a înțelege cu claritate
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
lumea liberă n-au încercat în niciun moment al crizei să influențeze mersul evenimentelor. Astfel, revoluția ungară din 1956 confirmă existența blocurilor și a sferelor de influență. Societățile vest-europene care și-au manifestat simpatia față de revolta ungară, îndeosebi prin primirea exilaților, găsesc în aceste evenimente o nouă justificare a profundului lor anticomunism* și confirmarea adevărului că un regim de democrație populară* nu se poate menține decât prin teroare*. Polonia scapă, aparent, unei astfel de analize și constituie un fel de excepție
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de primă necesitate. Socialismul alfabetizării și al îngrijirilor medicale se împletește cu represiunea permanentă și cu penuria. Castro caută un sprijin economic și internațional în URSS*, ceea ce antrenează, ca reacție, organizarea de către SUA, pe 17 aprilie 1961, o debarcare a exilaților cubanezi vizând răsturnarea regimului. Foarte prost pregătită, această operațiune - zisă „din Golful Porcilor” - eșuează și amplifică prestigiul antiimperialist* al lui Castro. Dacă acceptă ajutorul sovietic, Castro nu este dispus să suporte supremația Moscovei și inițiază, în 1962, o epurare a
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
încă din 1949, după înfrângerea în războiul civil, comuniștii greci se exilează în URSS și în democrațiile populare, antrenând cu ei mai mult de 10.000 de persoane. în afară de asta, instaurarea regimurilor comuniste a provocat și ea gigantice valuri de exilați fugind de dictatură, de teroare și de mizerie, aspect adesea uitat al tragediei din țările „socialismului adevărat”. Exilul rușilor „albi” începând din 1918, rușii calificați din diverse motive ca „albi” de către puterea bolșevică încearcă să scape de dezastrul și de
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Berlinul devine unul din marile sale centre, și aici apar numeroase cărți și periodice -, țările baltice, Franța, China. în Franța, figura fostului general rus ajuns șofer de taxi a devenit celebră. De altfel, ea nu-i decât parțial adevărată: numeroși exilați muncesc în uzine și, la Billancourt, Renault înregistrează un important contingent de ruși și de ucrainieni, printre care și anarhistul Nestor Mahno. în amintirile ei, Nina Berberova descrie dificultățile prin care trec intelectualii emigrați în încercările lor de a-și
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
surghiunul. în toamna anului 1922, Lenin* ordonă expulzarea a 160 de intelectuali - economiști, scriitori, profesori -, denunțați ca „ideologi burghezi activi”. Printre aceștia, numeroși savanți cunoscuți: filosofii Berdiaev, șestov, S. Bulgakov, lingvistul Roman Jakobson. Odată ajunși în străinătate, nu înseamnă că exilații au terminat cu puterea sovietică: ei sunt urmăriți, grupurile lor sunt infiltrate cu agenți ai poliției politice* care se străduiesc să-i neutralizeze, fie pisându-i să se întoarcă în URSS, fie eliminându-i prin asasinat politic* pe cei mai
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în Franța de repatrieri. în ce-i privește pe generalul Kutiepov și succesorul său, generalul Miller, liderii Uniunii Militare Generale care-i regrupează pe „albii” din Franța, ei sunt răpiți în plin Paris și lichidați. Unul dintre cei mai celebri exilați este Lev Troțki*, expulzat din URSS în februarie 1929 și urmărit fără cruțare de Stalin* care ordonă să fie asasinat în august 1940 la Mexico. Exiluri provocate de victoria sovietică asupra Germaniei Cel de-al doilea război mondial provoacă enorme
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de lituanieni care trec în Vest. 1.500.000 de polonezi părăsesc partea răsăriteană a țării lor, anexată de URSS. Exilul este în acest moment o opțiune ineluctabilă, determinată de natura noilor regiuni: absența democrației, persecuții, spolieri. Unii dintre acești exilați înființează în țările în care se stabilesc veritabile centre culturale. Astfel, militari ai armatei poloneze a generalului Anders, rămasă blocată în Vest după război, fondează în 1946, în Franța, sub direcția lui Jerzy Geydroye, Institutul Literar, apoi lansează, în iunie
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
lui Jerzy Geydroye, Institutul Literar, apoi lansează, în iunie 1947, revista Kultura. Institutul devine unul din centrele cele mai importante ale emigrației din Europa Centrală și Răsăriteană, și reușește să stabilească o continuitate între generațiile poloneze: comuniști „revizioniști” din 1956, exilații după martie 1968, disidenți* ai KOR și din alte grupări democratice, în sfârșit militanți ai Solidarność* împiedicați să se întoarcă în Polonia după decembrie 1981. Filmul [Est] Vest al regizorului Rîgis Wargnier (1998) ilustrează un alt fenomen, acela al repatrierilor
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
mii de cubanezi pătrund în ambasada statului Peru din Havana, obligându-l pe Castro să lase să plece 125.000 de oameni, de toate condițiile. Criza reizbucnește în 1994; acum pleacă 25.000 de persoane și apare fenomenul balseiros, acei exilați care-și riscă viața și încearcă să traverseze prin toate mijloacele posibile Marea Caraibilor pentru a ajunge în SUA. Se estimează că 2 milioane de cubanezi trăiesc în exil, față de 10,5 milioane în Cuba. în timpul cuceririi Vietnamului* de Sud
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
vizează eliberarea „națiunilor captive”. Ea se bazează atât pe acțiuni specifice războiului psihologic, cât și pe dezvoltarea legăturilor cu societățile est-europene și pe ajutorarea candidaților la emigrare. Crearea postului de radio Europa Liberă, răspândiri masive de manifeste, infiltrarea grupurilor de exilați care au reușit să treacă dincolo de „cortina de fier” sunt principalele elemente ale acestui dispozitiv despre care conducătorii sovietici află datorită rețelelor lor de informații, îndeosebi în Marea Britanie. Descoperirea de către SUA a amplorii spionajului* sovietic transformă lupta împotriva comunismului într-
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
la muncă silnică, și chiar deportate în Gulagul sovietic. în Bulgaria, cel puțin 30 000 de dispariții în toamna lui 1944. în Iugoslavia, peste 100 000 de asasinate comise de titoiști la Eliberare* și zeci de mii de deportați și exilați. în China, între 1949 și 2007: circa 70 de milioane de morți, din care 40-50 de milioane datorate foametei din perioada Marelui Salt înainte*. Cambodgia, între 1975 și 1979: 1 700 000 de morți din mai puțin de 8 milioane
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Franța, moderat solicitată, a răspuns Întotdeauna solicitărilor celor oprimați. Însă reputația sa de „teritoriu de azil” s-a format În perioada dintre cele două războaie mondiale. În anii ’30, se găseau aici circa 120000 de ruși și 70000 de armeni exilați. Pe măsură ce se apropia cel de-al doilea război mondial, acestora li s-au adăugat Între 50000 și 100000 de italieni, 25000 de germani, 40000 de refugiați de alte etnii de pe teritoriul celui de-al Treilea Reich și din teritoriile anexate
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
pe teritoriul francez se ridica la aproximativ 800000 de persoane la o populație de 38 de milioane de locuitori, ceea ce plasa Franța pe primul loc Între țările de refugiu. Această poziție a fost consecința situării ei geografice și a alegerii exilaților, deși statul francez mai curând a acceptat decât a dorit acest azil masiv. Legislația vremii a urmat fluctuațiile politicilor guvernamentale și ale opiniei publice. Azilul se definește ca o protecție acordată de un stat unui individ. Este așadar un drept care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
comunismul sau Încercarea de a converti Întreaga umanitate la creștinism, a rămas doar acest elan compătimitor sau de milă față de cei mai umili sau mai lipsiți de mijloace. Elan care, În experiența lumii noastre plurale, care este și cea a exilaților, a refugiaților și a populațiilor strămutate, pare să fi luat amploarea unui proiect umanitar. ν Este Însă acest proiect chiar atât de nou? Mila nu era deja oare, În textul lui Jean-Jacques Rousseau, primul sentiment social, iar teoria milei nu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
nu sunt de naționalitate franceză, indiferent dacă au o altă naționalitate sau nu au nici o naționalitate”. Acest text menționează o realitate transnațională de mare precaritate: apatrizii de dinainte de război. Astăzi, națiunile se confruntă cu problema „populațiilor marginale” (Schnapper, 1991): refugiații, exilații, expulzații. Adesea, locul nașterii nu coincide cu originea familială. Statele de refugiu se văd astfel puse În situația de a legaliza și de a integra sau a respinge, adesea după ce i-au Împins pe solicitanți Într-o situație administrativă inextricabilă
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Spania, un proces la Moscova), și au pus În scenă, deși numai În parte, tragedia secolului XX și a „utopiei sale sângeroase” (René Char). Tot izolate au fost și primele tentative de analiză (Raymond Aron În 1939), primele mărturii ale exilaților sau ale marxiștilor antitotalitariști (Antonio Gramsci, Daniel Guérin). Rolul jucat de Uniunea Sovietică și participarea comuniștilor la mișcarea de rezistență, atât În Franța, cât și În Italia, au transformat rapid conflictul interpretărilor În procese de intenție virtuale sau reale (scandalul
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
țările cehe, întrucât se afirmă drept continuator al Partidului Social Democrat fondat la sfârșitul sec. XIX, e demonstrată concret de supraviețuirea unui grup social democrat, exilat în 194820. Partidul a fost recreat juridic în 199021, pe această bază a vechilor exilați al căror proiect este, din punctul nostru de vedere de două ori interesant: promovarea unei politici de dreapta (stânga fiind acaparată de comuniști și de "șaizeci și opții" aparținând diferitelor grupări) pe bazele principiilor "parlamentarismului" din timpul Primei Republici cehoslovace
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
în ianuarie 1941 mai erau în funcțiune 603, deservite de 376 de preoți. Intelectualitatea românească este supusă unui regim extrem de sever. Învățătorii și profesorii din perioada interbelică nu au mai fost acceptați în școală, mulți fiind cuprinși în valurile de exilați în Siberia <footnote Este demn de reținut că autoritățile sovietice făceau deosebire între românii din Basarabia și cei din Bucovina; ajunși în Siberia, „bucovinenii ne-am scris în toate documentele că sîntem români, dar basarabenii au fost scriși moldoveni“ (Ancuța
A FI NA?IONAL SAU A NU FI by Gheorghe C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/83212_a_84537]
-
al personajului, mai precis de identitatea sa. O călătorie la Budapesta, prilejuită de un colocviu al traducătorilor lui Thomas Mann - în rândul cărora Gabriel ocupă un loc onorabil - îi oferă șansa, de mult așteptată, a întâlnirii cu patria familiei sale. Exilați ce au dorit să lase în urmă moștenirea gravă a renunțării și exilului, părinții l-au ținut permanent la distanță de orice contact direct cu limba și cultura maghiară. Liminar, doar elementul culinar se păstrează în noua existență, stăruind cu
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
a cărui densitate își caută spațiile de refugiu și visare. Narațiunile sunt constant supuse presiunii obsesiei și nevrozelor, sunt supraîncărcate sonor și olfactiv și dau impresia unui flux copleșitor de senzații și conexiuni. Aerul de vagabond fericit alternează cu melancolia exilatului din paradisul american al începutului de secol XX, iar rătăcirile sale încep să reveleze, în straturi suprapuse, peisajele crude ce vor deveni reperele unui spirit convulsiv ce a marcat în literatură un nou cod moral și erotic. Primăvară neagră e
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]