1,107 matches
-
singuratic ca apartamentul meu de pe Fasanenstrasse și aproape imediat ce am ajuns acasă am lăsat pe seama unei sticle de brandy sarcina de a-l dizolva. Cineva a spus odată că fericirea este aceea care este negativă, simplă abolire a dorinței și extincție a suferinței. Brandy-ul a ajutat un pic. Dar înainte de a adormi, încă îmbrăcat cu pardesiul și așezat în fotoliu, cred că mi-am dat seama cât de pozitiv fusesem afectat. 22 Sâmbătă, 6 noiembrie Supraviețuirea, mai ales în aceste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Or, cum proprie ne este numai conștiința străinătății noastre în formula existențială în care suntem "aruncați", eliberarea însemnează vacantarea absolută a sinelui, înțeles ca pur receptacol cognitiv. Experiența poetică înfăptuiește în primul rând decondiționarea, purificarea eului empiric, fapt care corespunde extincției în supraintensitate, "ruinării în flăcări", scrie Hölderlin. Pentru că "în poezie, disoluția este soluția". Dar în acest sfârșit se află începutul, afirmă T.S. Eliot. Prin "dezordinea unui delir divin" (Hölderlin), ieșirea din absența pe care ne-o găzduim este urmată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ca în finalul Paradisului dantesc, și prin prea multa energie existențială ce va să înfăptuiască un sine în nelimitată expansiune. Și anume, expansiune către o a treia stare care, prin actul inițiatic poetic, a depășit și eul intramundan străin și extincția, sincopa existențială. Trecerea acestui prag, denivelarea ontică are loc printr-un "fin dezastru", printr-un seism sublim, ce apar deosebit de pregnant în tablourile lui El Greco și Van Gogh, în Chant sacré din Cvartetul 132 beethovenian, în lirica lui Hölderlin, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
apare ! Mallarmé, care prin decantarea extremă a realului și prin transmutarea sensurilor cuvintelor datorită contaminării lor sensice și fonemice "divina transpoziție", a tentat să ajungă la "tenebrele absolute" înțelese ca "Neant", încredințează muzicii identitatea acestui Gol; dar "Neant", care însemnează extincție inițiind spre "contemplarea eternității": eterul spiritualității pure, ce se confundă cu negrăitul. Că mistica poeziei lui Mallarmé este o inițiere în inefabil, o dovedește suavul poem Sainte (Sfânta): La geam vechi santal tăinuind Ce-n ceas târziu se decolòră Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
murit/ Încet pe cer se suie; / Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, și nu e". În primele două versuri mișcarea are loc de la nonexistență către existență, pe când în ultimele două stihuri mișcarea este inversă, dinspre ontic către extincție. Este surprinsă astfel în aceste patru versuri una din cele mai expresive și mai tulburătoare ritmicități cu balans cosmic. Strofa finală, reia alternanța între un vers enunțiativ, fără conținut mobil, și un vers cu dinamică prelungită prin indefinitul "nopții adânci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
nu știe de către cine: de acea prietenă sau chiar de ea însăși (Rechinii războinici cu ochii albaștri). În Îngerul exterminator, momente coșmarești (dialog cu un arici) alternează cu situații dintr-o realitate stranie, cu un mic eseu dialogat, pe tema extincției, și cu un altul inspirat de un paragraf din Muntele Vrăjit al lui Thomas Mann, în care se afirmă că iubirea neîmpărtășită sau refulată provoacă boală. Iubirea împlinită exercită, dimpotrivă, o acțiune terapeutică. Locuitoarea din "Îngerul exterminator" mai are de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
-le toate în acest conclav, nimicim miracolul care a mai rămas în lumea asta a noastră, încercăm să-l controlăm sau să ni-l explicăm, să-i ucidem inefabilul. În parte ai dreptate, dar ei oricum sunt în proces de extincție, încercăm să-i facem să se simtă ocrotiți, importanți, ascultându-le poveștile, ele sunt singurul lucru care contează. Suntem aici ca să reînvățăm să le ascultăm, să discernem dintre ele pe cele autentice și originale. Ăsta este scopul nostru aici, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
am acceptat și însușit ca pe un drept, ca pe cel mai firesc lucru, numai pentru că este repetabil și la îndemâna oricui. El este însă un dar pe care, dacă nu-l apreciem așa cum se cuvine, îl vom pierde încet până la extincție. Miracolul lui Joao nu este la îndemâna oricui și nu este repetabil; de aceea el rămâne un miracol. Pentru omul primitiv, miracolul telefonului, al televizorului, al fotografiei este mai incomprehensibil decât o vindecare survenită miraculos în urma unui act ritualic. Totuși, miracolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
parte, este cea care ne strivește, ne subțiază, ne ia suflul; este insuportabilă, cuprinzându-ne toată ființa, până la sufocare, ocazie în care apare acea reacție paradoxală de respingere. Conștiința imposibilității reiterării fericirii devine atât de apăsătoare, încât imortalizarea ei prin extincție constituie o posibilitate. Este poate unicul moment în care gândul morții se ivește curajos, curat, firesc, eliberat de orice regrete. La limita unei suferințe insurmontabile, gândul morții poate fi salutar, dar totuși impur, alterat de regrete, speranțe, îndoieli. În pragul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și avea să cunoască din nou, cel dintâi efect, dar eseul este În primul rând o explorare și, În fine, o afirmare a celui de-al doilea, În care moartea este văzută ca un portal către o extensie, nu o extincție, a conștiinței. El recunoaște Însă, de bună voie, absența oricărei dovezi ferme pe care s-ar putea Întemeia o astfel de speranță. Trebuie să ne resemnăm, afirmă el, „cu tristul fapt că „știința“ nu ține seama de suflet, principiul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
își schimbă luleaua, din mâna dreaptă în mâna stângă și rupse, din mușuroiul de bălegar de lângă mantinele trotuarului, o margaretă. Jumulind-o petală cu petală și străduindu- se, în acest fel ca, la dilemele sale, să primească răspunsul botanic asupra extincției sau imortalității sufletului omenesc. - E făptura umană spirit nemuritor?... Nu. Nu-i spirit nemuritor... E, săraca de dânsa, spirit nemuritor?... Nu-i spirit nemuritor... Să fi fost Eulampia, prima mea iubită, prietenă de-a mamei. Cu înfățișarea ei cadaverică și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
În asemenea hal. — Ah, da. Cred că o să fie ceva feroce și cu dinți pentru doamna și o specie pe cale de dispariție pentru mine. Poate o supă de țestoasă, sau despre cod se spunea că ar fi fost pescuit până la extincție de nenorociții ăia de spanioli? Kate, tu ce recomanzi? Încă mai râd când Robin Îmi spune: —Mă recăsătoresc, Kate. Și mi se pare că zgomotul din sală e dat la minim, ca un robinet. Mesenii din jurul meu dau din buze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
oare că Îmbătrînim dacă n-am avea amintiri? Și toată existența noastră nu e formată numai din aceste ficțiuni, singurele care ne dau certitudinea unui drum parcurs? Fără ele - ce terifiant vis - realitatea redusă la o singură secundă, cea a extincției. În rest numai literatură, numai memorialistică și omul Înaintînd mereu cu capul Întors Înapoi. De m-ar Întreba cineva acum dacă am avut o viața frumoasă, automat mi-ar apărea În fața ochilor clișeul vacanțelor. Trei siluete albe oprite undeva În fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
sînt daruri din cale afară de timide cum aceste unghii zgîrie celofanul unui săpun, un uter mic În care se coc laolaltă citronul și moscul improvizînd un pămînt făgăduit. Un săpun roz parfumat ca toate organele auxiliare incestului, ca toate substituirile extincției și ale erecției: buze umede, delicate limbi, mameloane, clitorisuri sub lupele cosmice mărite În acest oval lucios din care au dispărut toate traseele, atît de neutru, Încît iată chipul tău născîndu-se În el ca-n orice oglindă goală; dar ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
înțelege mai bine pe cei reali, care apar în mod natural. Munca mea mă ajută să recunosc primele semne prevestitoare și să ofer protecție împotriva viitoarelor epidemii periculoase. Limbile pot să se îmbolnăvească și să moară, să știi. Au loc extincții și mai sunt și migrările. Fidorous aruncă o ultimă privire textului furtunii, apoi se mută la următoarea masă, unde un computer asemănător procesa sunetele unor funeralii de stat sobre. Își făcu de lucru o vreme cu opțiunile programului. — Ai observat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de reproducere așezate În interiorul craniului. Aceștia n-au pierdut timpul: au construit rapid câteva piramide, săli de bowling și un centru de descompunere În factori primi a luminii, Însă când erau gata-gata să descopere călătoria În timp, au ajuns la extincție. Unii, Întrucât din dorința procreării s-au dat cu capetele de pereți până și le-au sfărâmat, alții, din depresia cauzată de Întrebările existențiale. Cert e că Ăl Bătrân se săturase de forme de viață apropiate de perfecțiune și, pentru
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
simt astfel. Prima mișcare a suitei a fost dirijată de Sren Kierkegaard. Citită-n adolescență, maladia ireversibilă m-a Învățat felul de-a fi al unui singur fenomen ce avea să mă urmărească fără pauză pînă-n urmă cu trei ani: extincția. Simplă, accidentală, fără sens, implacabilă. Acompaniată la flaut de pericolul amețitor de a te lua prin surprindere Înainte de-a apuca să faci ceva cît de cît inteligent, să lași o urmă. Frica, panica asta de a pieri ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
solitudine cu care Învăluie personajele - pentru a fi decorul unei astfel de teme. O temă, cum am spus, a unui tăcut sfîrșit de lume sau doar al cîtorva indivizi - ceea ce-i totuna („CÎnd moare un om moare Întreaga lume”), o extincție trecîndu-ne pe sub ochi, trecînd cu spectatori cu tot. Tot de sfîrșitul lumii ține și celebrul Cei șapte magnifici, o aiureală la fel de mare ca și Încasările de la vremea respectivă, infinit mai Înalte decît cele obținute de filmul mamă. Pe lîngă diferite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ispitei de a se sinucide, foarte puțini vor mai avea destulă vitalitate ca să poată spera în om și în posibilitatea unei umanități superioare speciei homo sapiens. Descoperite și descifrate atunci, mărturisirile acestea ar putea contrabalansa deznădejdea și voința universală de extincție. Prin simplul fapt că exemplifică posibilitățile mentale ale unei umanități care va lua naștere într-un viitor îndepărtat, asemenea documente demonstrează, pentru că o anticipează, realitatea omului postistoric. Această ipoteză presupune conservarea întregului material depus astăzi în safe. Nu-mi dau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
relațiile noastre diplomatice... O specie cu numeroși membri își continuă mersul la fel de bine cu sau fără unul dintre indivizii ce o compun... Conștientizarea acestui lucru, în cazul speciei lor, a dus la "apariția" Nimicului, Neantului. Pentru a evita nu atît extincția, cît subminarea poziției unor membri cu stare, au inventat pentru neavenitul Nimic un substitut "genial" pe calapodul gîndirii lor antice: sufletul nemuritor. Își bat joc de viața pe care o au și cerșesc cu nerușinare o alta! Nu reprezintă altceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
ca totul să fie doar o supoziție a mea. (vineri) Dintr-un oțiu tipic bucureștean, merg la Băneasa cu A. să luăm puțin aer. E primăvară, dar frunza n-a apărut Încă. O pădure desfrunzită poate deveni o metaforă a extincției, pe când una În plin verde duce la ideea erotismului natural. Iată natura umană redusă la scara vegetalului. Iarna e anotimpul freneziei cerebrale. Gheața dă frisoane de gând, de aceea, intelectul e asociat totdeauna cu un cadru boreal. Dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
întărire pozitivă, deoarece se confundă cu cel de pedeapsă. Trebuie reținut că pedepsele conduc la consecințe negative și contribuie la atenuarea mai degrabă decât stimularea comportamentelor. Unele pedepse pot fi atât de severe încât comportamentul este eliminat complet, situație numită extincție. La aceasta se ajunge adesea atunci când un comportament nu mai este întărit, ci pedepsit în mod repetat. Pentru a vedea dacă o anumită conduită este un exces sau un deficit, este nevoie să se știe care sunt expectanțele specifice stadiului
[Corola-publishinghouse/Science/2347_a_3672]
-
dominației cumane în teritoriile extra-carpatice, deschizând în același timp drumul spre Dunăre și Marea Neagră. Astfel, prin acțiunile Ordinului, Cumania neagră își înceta existența și, concomitent, dinspre răsărit, cumanii erau zdrobiți de mongoli la Kalka (1223), încât Imperiul stepelor intra în extincție. Rapida dezintegrare a împărăției lor înlesnea acțiunea Ordinului în Cumania apuseană: aflați în pragul pieirii, cumanii se supun inițiativei regilor unguri de creștinare a lor (1227). Subsumarea unei părți a cumanilor forțelor politico-militare și spirituale ale Ordinului, papalității și regatului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cazul tensiunii musculare întîlnite la persoanele cu TAG. Expunerea Expunerea gradată este, probabil, cea mai eficientă tehnică prin care pacienții pot fi ajutați să depășească situațiile de care se tem. La baza acestui procedeu stă teoria învățării prin obișnuire sau extincție gradată. Pe scurt, metoda constă în expunerea repetată și graduală a subiectului la stimulii care îi provoacă anxietate sau frică. Pe baza informațiilor furnizate de pacient, terapeutul concepe o serie de 51GHID PRACTIC PENTRU TERAPEUȚI expuneri ordonate ierarhic, astfel încît
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]
-
șoricel alb) cu unul aversiv (zgomotul). Acest lucru a provocat un răspuns condiționat (RC; un răspuns la frică) în momentul expunerii ulterioare la cobai. Generalizînd, consecința firească a tratamentului a fost expunerea la stimulul fobic în absența celui aversiv (i.e., extincție), sau chiar în prezența unor stimuli plăcuți (contracondiționare). Cover-Jones a dezvoltat aceste idei în 1924 și a tratat cu succes fobiile iepurilor, folosind expunerea gradată in vivo. Alte intervenții de succes bazate pe expunere au fost întreprinse mai tîrziu (Wolpe
Psihoterapia tulburărilor anxioase () [Corola-publishinghouse/Science/92028_a_92523]