10,920 matches
-
influența ei se schimbă în permanență trecînd prin aceleași încercări, pînă ce, în sfîrșit, se ridică un om atît de îndrăgostit de vechile învățăminte, încît reușește să înlănțuiască destinul și să-i ia toate mijloacele prin care acesta își manifestă extrema inconstanță." (II, 20) " Putem conchide că nimic nu este mai important pentru o religie, o republică sau o monarhie decît de a-și recăpăta strălucirea pe care o aveau la începuturile lor; trebuie însă făcut în așa fel încît acest
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în Europa decît cu prețul a mari vărsări de sînge. Nu este însă mai puțin adevărat că s-a putut da curs unor opinii și unor schimbări fără dificultate. Cîte religii, cîte secte n-au fost introduse cu o ușurință extremă! Nimic nu este mai potrivit ca fanatismul pentru a acredita noul și sînt de părere că Machiavelli a vorbit pe un ton prea decisiv despre acest subiect. Mai am de făcut cîteva observații în legătură cu exemplul lui Hieron din Siracuza, pe
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
acest motiv, nu-l poate nimănui încredința, decît lui însuși. Interesul lui îi cere ca el să se afle în persoană la armată, deoarece toate ordinele pleacă de la el, iar astfel, dispozițiile și executarea lor își urmează cu o rapiditate extremă. Prezența lui, de altfel, pune capăt neînțelegerilor dintre generali, atît de periculoase pentru armată și atît de dăunătoare intereselor suveranului. El instaurează o ordine mai strictă în privința depozitelor, munițiilor și proviziilor de război, fără de care un Cezar în fruntea a
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
prima grijă a oamenilor este aceea de conservare, iar a doua de a trăi bine, ceea ce năruie în întregime paralogismul emfatic al autorului. Cercetînd mai bine această maximă a lui Machiavelli, vom găsi, poate, că e vorba de o gelozie extremă, pe care e de ajuns s-o insufli principilor: este, cu toate acestea, chiar gelozia acelor principi față de generalii lor sau față de auxiliari, pe care nu voiau să-i aștepte, de frică să nu împartă gloria cu ei; din toate
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
război bun asigură și întărește o pace bună. Războiul este drept sau nedrept în funcție de motivul lui. Pasiunile și ambiția principilor le acoperă adesea ochii și le pictează, în culorile cele mai avantajoase, acțiunile cele mai violente. Războiul este o soluție extremă, de aceea nu trebuie să recurgi la el decît cu precauție și în cazuri disperate, și să te gîndești bine dacă îl faci purtat de o iluzie, din orgoliu, sau dintr-un motiv solid și indispensabil. Există războaie defensive și
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
aproape toate prin a se angaja într-un proces de reducere drastică a cuplului "fertilitate natalitate" (a se vedea următoarele două chenare). Chiar dacă multe țări sărace sunt departe de a pune capăt unei situații considerate, cel mai adesea, de sărăcie extremă, multe din ele (și nu dintre cele mai mici) au făcut totuși destule progrese economice și sociale, începând din 1950, pentru a da astăzi semne serioase de reducere a fertilității populației lor. Așa se întâmplă, în America Latină, cu Brazilia, Mexic
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
loc de muncă, mai exact toate persoanele care își schimbă sectorul de activitate și/sau întreprinderea și/sau postul, ca și toate cele care trec de la statutul de salariat la cel de non-salariat și reciproc. Piața muncii este de o extremă bogăție, căci economia creează și distruge în fiecare an mai multe sute de mii de locuri de muncă, granița între expansiune și recesiune situându-se la câteva zeci de mii de locuri de muncă suplimentare create și/sau distruse. Celelalte
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
e normal să fie locul de muncă, dar procentul de ieșire se supune multor factori cum ar fi situația conjuncturală. Două sunt punctele care merită o atenție specială: vârsta și tipul muncii. Sensibilitatea față de conjunctură e mai accentuată la vârstele extreme, ceea ce trimite la ceva specific francez: valorile mici ale procentelor de activitate atât pentru tineri, cât și pentru seniori. În caz de expansiune, firmele nu ezită să angajeze ca mână de lucru complementară muncitori vârstnici, despre a căror angajare știu
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
Ceea ce întărește analizele prin schimbări de stare pe piața muncii. Acestea urmează o traiectorie compatibilă cu prezența simultană a lucrătorilor protejați și calificați, în general de vârstă intermediară, și a lucrătorilor mai fragili, a căror vulnerabilitate este înăsprită de vârstele extreme. Structura pe vârste Fiind vorba de structura pe vârste a populației active, Franța este o țară total atipică în comparație cu țările membre ale Uniunii Europene. Această particularitate îi privește pe tinerii și seniorii care sunt mai puțin activi în Franța decât
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
noastră: iubirea fermă și caldă între toți, munca în folosul tuturor și solidaritatea, care face truda mai ușoară, greutățile suportabile și dă rost existenței fiecăruia. Alb Poveste japoneză Paul Miki și cei 25 de însoțitori sunt primii martiri canonizați ai Extremului Orient. Ei au fost răstigniți și străpunși cu lancea la Nagasaki, la 5 februarie 1597. Au murit cântând, pecetluind cu sângele lor vestirea Evangheliei. Dintre ei erau trei iezuiți japonezi, printre care și Paul Miki (născut în Japonia în jurul anului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1546_a_2844]
-
desigur în această grea încercare a vieții. Și totuși... Într-o bună dimineață ne-am trezit dintr-odată cu zăpadă, iarna venise fără să ne prevină. Frigul și vântul siberian nu au întârziat să își arate colții, dar noi, în simplitatea extremă a vieții în care fuseserăm azvârliți, ne încurajam zicând că avem tot ce ne trebuie pentru a supraviețui și mai ales să nu sufere copiii. Într-o dimineață, sania lui Axel a venit să ne aducă o parte din obiectele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
modernă ca în evul mediu. Putem să simțim divinul, dar acesta nu e o pate din noi. Bucuria vine din a fi Copiii lui Dumnezeu, și nu Dumnezeu împărțit în noi. "Detașarea, acțiunea dezinteresată, non acțiunea constituie etosul lumii din Extremul Orient", dar aceasta nu se opune rațiunii, ci favorizează descurcarea pe cont propriu, de la distanță. Asta pentru că religia era "administrarea sacrului" (Braunstein F). De aceea materialul și circumstanțialul puteau avea un cuvânt de spus. Și dacă puterea e strâns legată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
mine. Ui crede-mă, vei ști când o voi face. (Iarăși unei persoane ce vorbește fără să știe : Mă bucur că știi atâtea despre mine. Despre tine ce știi? Stare: furie, tăcere apăsată, gesturi, forme și figuri, sincronizare perfectă, forță extremă și mare, privire străpungătoare. Nu pot să fiu atentă să nu se întâmple lucruri neplăcute, eu trebuie să trăiesc cu cele plăcute. Soarele răsare pentru noi. Ce altă dovadă că ne iubește? A iubi soarele în deșert și a muri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
vorbească cu cineva, să se lepede de poverile ce apăsau, cu toată greutatea lor, peste inima sa, numai pentru a-și ușura și el conștiința câtuși de puțin. Însă deloc nu se putea îndura, fiindcă îmbrățișase o formă de claustrare extremă, ce și-o dorea a fi neclintită și care îl obliga să rămână cu totul în lumea lui, în singurătate, ca un sihastru-n izolare, supunându-se necontenit și fără împotrivire noianului de gânduri, ce-l asalta și-l chinuia
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
să-mi zici ce ți s-a întâmplat! Haide, liniștește-te și mărturisește-mi tot ce te apasă, fără temeri sau ascunzișuri! Ai încredere acum în mine și vorbește. Calea cărei nenorociri te-a condus la o astfel de decizie extremă? Ești bolnavă? Te supără ceva? De pe obrajii livizi ai Adrianei începuseră, de câteva clipe, a se prelinge lacrimile, una câte una. Încet, ea se așeză pe scaunul cu spătar de lângă dânsa. Vântul vuia, iar fereastra trosnea din toate balamalele ei
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
cazul de față, după voia maică-sii), Șerban fusese bine deprins de către Victoria cu aceleași obiceiuri solide și statornice legate de viața religioasă. Astfel, pentru mulți ani de zile din trecut, acesta nu numai că practicase atent, entuziast și cu extremă scrupulozitate toate cele cerute de Biserică (de Biserica Catolică mai exact, căci Victoria și cu fiul ei erau creștini catolici), dar aproape că, în multe locuri, își și întrecuse mama. Și așa, toată lumea era din cale-afară de mândră de el
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
oră înaintată. Iubita mea, înzestrată natural cu un instinct de conservare mai puternic și cu o capacitate de rezistență la stres sporită, începe să-și facă loc, timid și politicos, prin mulțime. Eu, ca de obicei în situații de aglomerație extremă, sunt cu capsa pusă (secreția de testosteron și gesturile machiste cresc proporțional). Îmi dau seama că senzația de claustrofobie (moștenită fidel de la ramura maternă și augmentată de numeroase meleuri turistice) nu îmi va permite niciodată să mă strecor prin oceanul
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
mele? De ce este posibilă greșeala? Iar posibilitatea de a greși,dar și de a se recunoaște vinovat nu cade asupra celui care a vrut oamenii astfel? Nu ar trebui oare ca eu să fiu eliberat de această responsabilitate? Recunoașterea ambivalenței extreme a propriei libertăți mi se pare imposibilă, după o viziune pur raționale. În fața acestor întrebări insistente și a unui examen de conștiință metodic, chiar zilnic, principiile ființei preliate din metafizica greco-tomistă și aparenta lor evidență îmi foloseau prea puțin: Ființa
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pot înainta în larg înfruntând orice pericol, orice inițiativă riscantă pentru a atinge cunoașterea este încă permisă, marea se întinde încă liberă în fața noastră, probabil mai liberă ca oricând. Așadar, există o bucurie mai mare a trăi fără Dumnezeu? Urmările extreme ale morții lui Dumnezeu se dovedesc mai curând a ține de spaimă și întuneric, întocmai cum se poate vedea în destinul personal al lui Nietzsche. La sfârșitul vieții, înainte de declinul din 1889, ceruse lui Dumnezeu să revină, Dumnezeu care pentru
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mult decât imaginație? Nu am putut fi de acord cu un coleg american care se făcuse călugăr hindus și, pentru a atinge unirea cu absolutul, recomanda nu doar meditația în mijlocul dificultăților, ci și consumul de droguri, nu doar asceza în extrema renunțare, ci și libertinajul sexual (pleasure principle). Nici chiar scopurile religioase nu justifică toate mijloacele când omul trebuie să rămână om, iar Dumnezeu să rămână Dumnezeu. Tradiția mistică ne determină să ne lăsăm atinși de misterul lui Dumnezeu. Dar cine
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se impusese și în teologia catolică, în ciuda reticenței Romei. Astăzi știm cu o bună probabilitate că universul nostru este finit în spațiu și timp. A apărut cu 13,7 miliarde de ani înainte, din explozia unei minuscule unități de densitate extremă, cu temperatură și energie propulsivă ce conținea potențialul a miliarde de galaxii. Acest univers este în continuă expansiune datorită condițiilor ce par a fi date încă din primul moment împreună cu spațiul și timpul. Eu nu sunt om de știință. Dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mi se întâmplă în interiorul creștinismului, și ca hinduist, dacă aș fi educat în același fel, aș fi probabil nemulțumit de anumite rituri, precepte și practici ale religiei mele. Aș fi unul dintre criticii moderni ai hinduismului, care denunță abuzurile sociale extreme, de multe ori în contradicție cu idealurile indiene originare. Nu aș cruța elitele sociale, privilegiate de "ordinea eternă", care în virtutea unei legi cosmice insistă deseori asupra drepturilor și privilegiilor de care se bucură de secole, neglijând angajamentul la nivel social
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Creștinismul nu a pierdut din credibilitate, nu doar din perspectiva țărilor europene, ci și la nivel mondial? Nu este mai curând parte a problemei decât soluție? Astăzi, mai mult ca oricând, există tendințe de abandonare a creștinismului, datorate influenței religiilor Extremului Orient, al mișcărilor esoterice sau a altor religii în cadrul unei societăți a pragmatismului a divertismentului, dar și a indiferenței față de religie. "Fit for fun" este sloganul actual, "fit for faith" (a fi pregătit pentru credință și în credință), pare cel
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creștini și evrei există doar un răspuns practic la problema teodiceei. Iar când li se cer explicații despre comportamentul lor practic, evreii și creștinii fac trimitere la tradițiile lor, care sunt diferite, dar în raport una cu cealaltă. În suferința extremă evreii, dar și creștinii au în fața ochilor figura lui Iov din relatările didascalice ale Bibliei din secolul V până în secolul II a.C. Acest om care pierde fără a avea nici o vină averea, familia, sănătatea devine un cerșetor infectat de lepră
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
incomprehensibil. În definitiv, pentru oameni se revelează ca fiind lucrul cel mai potrivit acea încredere neclintită, necondiționată. Omul poate să protesteze, dar protestul nu trebuie să fie ultimul său cuvânt. Pentru creștini și de ce nu și pentru evrei? în suferința extremă, depășind figura lui Iov (în fond fictivă), apare autentica figură a "Slujitorului lui Dumnezeu", care suferă și moare: omul suferind din Nazaret. A fi acuzat, biciuit, batjocorit și lunga sa agonie pe cruce cum mi-a explicat odată o evreică
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]