2,023 matches
-
se află tatăl acestuia. Acceptată de colectivitatea muncitorească, uită eșecul sentimental grație iubirii pentru ființa nou-născută și prin integrarea în freamătul orașului. În romanul Fata din tren (1984) tânărul Zeno, protagonist al unor continue derapări și eșecuri, decide să își făurească un nou rost prin muncă onestă, dar existența îi e marcată de imaginea unei fete zărite cândva, ceea ce ar vrea să simbolizeze că idealul îl urmărește în continuare. În Gemenii n-au nevoie de cuvinte (1999) întâmplări extraordinare îi despart
SERBANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289639_a_290968]
-
Luceafărul”, „Contemporanul”, „Gazeta literară”, „România literară”, „Viața românească”, „Amfiteatru”, „Convorbiri literare”, „Vatra”, precum și în o seamă de ziare („Scânteia”, „Libertatea”, „Viața capitalei”, „Viitorul”). În poezie, însușirea definitorie a lui T. este iscusința artizanală. Evoluția sa învederează un dar deosebit de a făuri impecabil în orice stil, de a pune în funcție „mașinării romantice”, potrivit unei specificări titulare, sau aflate la antipodul romantismului. Prima carte, Pasărea albastră, se înscrie, cu toată absența spiritului religios, în formula tradiționalismului interbelic. Versuri de factură clasică derulează
TOMOZEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290221_a_291550]
-
abordează opera cărturarului - scrierile filosofice, cele literare și istorice - din punctul de vedere al temelor și motivelor caracteristice acestui curent: afirmarea demnității omului ca ființă rațională și liberă; natura sa bună - ca la Rabelais și Erasmus; capacitatea de a-și făuri propria soartă prin adaptarea la întorsăturile norocului („norocul nestatornic”) - ca la Machiavelli -, cu care, spune Cantemir, omul trebuie să lupte folosind inteligent „vremea” și „prilejul”; simțul civic; concepția despre cultură dezvoltată în jurul noțiunii humanitas; elogiul culturii; cultul civilizației antice și
VAIDA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290408_a_291737]
-
aventuri argonautice, când și când făcând apel și la elemente de figurație decadentă: cabarete verlainiene, dansatoare ce își „leagănă Etiopia de-abanos a coapselor”. Indiferent din ce spații, din ce repere existențiale și-ar culege materialul figurativ, Z. îl estetizează. Făurește, cu o anume afectare, imagini grațioase, dar confecționează și hibrizi imagistici de o artificialitate stridentă ori rime forțate. De gust îndoielnic sunt mitologizările sfătoase, în spirit ruralist ostentativ, procedeu frecvent în epocă la tinerii poeți bucovineni. Elementul autohton se intensifică
ZAHARIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290687_a_292016]
-
din cărțile următoare provincialismele se răresc, fără a dispărea. Cu asemenea material poetul compune pregnante gravuri, de proporții, cu priveliști când statice, precum cele din Pe muntele Obârșia, unde „zănoage găunoase cu ochiuri de zăpadă [...] / Își apără comoara / În țarcuri făurite din colți zâmbați de stâncă”, sau din Bucegii, unde „Din Piatra Arsă până-n Omul, colan de munți se tot înșiră, / Cu late cefe sprijinite în cintra cerurilor goale”, când dinamice, fremătătoare, ca în Nori de vară. Descripția își însușește tehnici
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită din două pietre lovite una de alta învederează puterea de nebiruit a minții omenești (Revolta dobitoacelor). Supraviețuiri ale arhaicului se întâlnesc îndeosebi în povestirile al căror epos se făurește în climatul primitivității, în păduri, în munți, în medii pastorale, mănăstirești, în ambianțe tribale. Trei narațiuni cu călugări incită și creează suspans prin comportamentele brave ale protagoniștilor; a patra construiește un spectacol bahico-pantagruelic vrednic de Mihail Sadoveanu și de Calistrat
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
cu totul superioară”, protagonistul, Eugeniu Soleanu, nu justifică această caracterizare auctorială de vreme ce comportamentul îl înfățișează ca depravat, scârbit uneori de el însuși și dispus să atribuie vina pentru eșecurile pe care le suferă determinismului crud, inerent existenței. Încercând, probabil, să făurească un omolog român al „oamenilor de prisos” din literatura rusă, prozatorul reușește să contureze doar un fel de Manoil, tot atât de puțin viabil ca personajul lui D. Bolintineanu. Creația de oameni nu e mai substanțială în Lume nouă și lume veche
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
a fost cucerită de primul homo autentic: „Omul de Neanderthal”, Homo sapiens fossilis 4. El a creat cultura musteriană (răspândită în tot spațiul euroatlantic, inclusiv la noi, la Ohaba Ponor, Baia de Fier și în Munții Gorjului). El învăța să făurească topoare de mână cu care vâna mamuți, rinoceri, reni, urși de peșteră și, foarte probabil, semeni. Viața în hoardă îl obligă la asimilarea unor „reguli de conviețuire” care, bineînțeles, erau învățate prin educație în familie și educație socială, pe baza
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
care, din păcate, a fost uitată. Socrate, cel puțin „Socrate platonicul”, a intuit perfect că educatorul este mult mai mult decât paidagogós sau grammatistes. El are responsabilități pe care mitologia le atribuia doar zeiței Ananke și fiicelor sale, moirele. Educatorul făurește (și deci predestinează) oameni - ca și când i-ar face să se nască a doua oară. Este deci un paideutes, zămislitor de „naturi secunde”, care întregesc anthropoii aleși, transformându-i în personalități. Merită să reproducem acest text neglijat care conține - în termeni
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
precare. O consecință ce poate fi anulată acționând asupra cauzei; iar aceasta nu se poate realiza decât prin curricula apte să determine o educație de masă solidă, multidisciplinară, integrală. Gândirea curriculară postmodernă poate fi considerată atelierul mondial în care se făurește - teoretic și practic - această înnoire paideutică menită să ducă spre o lume mai bună (vezi infra, 15.3.10, „Curriculumul global”). 15.2. Panorama gândirii curriculare postmodernetc "15.2. Panorama gândirii curriculare postmoderne" 15.2.1. Expansiunea „imperială”tc "15
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o activitate birocratică, formală, ce se desfășoară în instituții școlare. Ea este conștientizare și înțelegere a lumii. Educatorului i se cere să declanșeze, să orienteze, să orchestreze, să conducă aceste procese vitale, trudnice și de mare profunzime prin care se făurește însăși umanitatea dinlăuntrul fiecărui membru al speciei noastre. Cercetarea educațională fenomenologică se concentrează asupra acestor „fenomene”. Ea nu seamănă deloc cu analiza superficială privind componentele curriculumului sau modul în care trebuie organizate școlile pentru a produce absolvenți „competenți”, capabili să
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
analitică. El nu predă tot și exact curriculumul oficial, ci ceea ce crede că este esențial, fundamental, important și demn să fie asimilat de către elev. Curriculum-in-use nu este decât imaginea personală, adaptată și simplificată a „curriculumului scris”, pe care și-o făurește și o predă educatorul. Cele două nu sunt perfect coincidente în mintea sa, chiar dacă el crede acest lucru. Același written curriculum este „tradus” în practica educativă în diverse curricula-in-use de către diverși profesori care le predau. Curriculum-in-use este forma subiectivă a
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
a început să cedeze locul adevărului cercetat - produs al minții omului. Tronul celest al lui Dumnezeu - centru al Lumii - a fost uzurpat de l’uomo unico, l’uomo universale, pe care Pico della Mirandola îl descria ca pe un Titan „făurit după chipul lui Dumnezeu” și capabil, ca și acesta, să devină atotcunoscător și atotputernic. Obsesia erei moderne a fost, fără îndoială, rațiunea - înțeleasă ca virtute infailibilă pentru găsirea și stabilirea „tuturor adevărurilor lumii acesteia”. Diavolul Secolului Luminilor a devenit superstiția
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
explicit. Am renunțat la lucrările referitoare la curricula implicite și tacite, plecând de la supoziția că ele prezintă mai puțin interes pentru specialistul contemporan. Referințele complete pot fi regăsite însă la sfârșitul fiecărui capitol de către oricine are dorința de a-și făuri o imagine exhaustivă asupra devenirii teoriei curriculumului ca știință. Abbs, P. (1974), Autobiography in Education, Heinemann, Londra. Aceland, R. (1967), A Move to the Integrated Curriculum, University of Exeter, Exeter. Adler, M. (1982), The Paideia Proposal, Macmillan, New York. Aggleton, P.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lui Giovan Battista Chiesa, preot, exorcist și vindecător într-un cătun din Piemontul celui de-al XVII-lea veac (1988) - arată în ce fel participanții la ea puteau fi, în același timp, obiect și subiect al marilor evenimente și procese, făurindu-și, într-o anumită măsură, propria lor istorie (cf.Lüdtke, 1994, p. 5; vezi și Noiriel, 1998, pp. 115-116, și Delacroix, Dosse și Garcia, 1999, pp.246-247). Procedeele metodologice care îngăduie reconstituirea formelor elementare de viață, specifice acestor anonimi, fac
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
formula potrivită, la momentul potrivit. Ce rezultă din cele spuse până aici? Individul își construiește reprezentarea prelucrând realitatea cu care vine în contact, din care se alimentează. El integrează această „realitate obiectivă” organizării sale cognitive, sistemului său de valori, își făurește istoria și sistemul său de referințe, raportându-se la contextul dat. Reprezentările sociale sunt alimentate din context, în primul rând pentru natura condițiilor care produc discursul și înlesnesc formularea de idei, descoperirea unor teorii. Discursul este totdeauna situat în timp
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
episoade inconfortabile („Nu știu câți știu câte nopți am pierdut pentru expozițiile care se organizau cu prilejul vizitelor lui Ceaușescu”). Rezultatele profesionale sunt cu totul remarcabile, clădiri unicat, importante sedii de instituții, monumente refăcute, o viață și un talent dăruite pentru a făuri o operă. Iată cum își rezumă viața: „Orice meserie aș fi făcut, puneam tot așa o pasiune pentru muncă, indiferent de partea materială sau de ce se întâmpla în jur, de regimul politic sau de altceva. și, dacă ar fi să
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
noologii abisale”, era firesc ca Blaga să se ralieze celor ce așază tronul zeului dacilor în tărâmuri subpământene. Dar universul spiritual întemeiat de P. există, nimic nu îl poate desființa, după cum viziunea winckelmanniană a Greciei sau aceea a Renașterii italiene, făurită de Burckhardt, nu a încetat a fi fascinantă ca atare, după ce i s-a demonstrat insuficienta fundamentare științifică. Chiar dacă se dovedește că străbunii noștri adorau divinități htoniene, că balaurul din steagurile lor figura nu un „zmeu”, o reptilă înaripată, cum
PARVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288699_a_290028]
-
o lucidă mărturisire: „O destul! M-am înecat în versuri/ Și nu-s poet, sunt simplu om”. Mai mult, cedând noii orientări ideologice, autorul introduce și versuri „cerute” de momentul politic: „ca și marea ne cântă gloria/timp ce noi făurim istoria!” ș.a.m.d. O broșură din 1942, Traian Valter. Scrisoare unui erou în eternitate, este un necrolog liric, închinat unui prieten mort pe frontul de la Odessa în 1941. În arhiva lui P. există informații despre existența unei plachete, Doamnei
PLOP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288854_a_290183]
-
POGOR, Vasile, comisul (1792, Pogorăști, j. Botoșani - 10.XII.1857, Iași), poet. Dintr-o modestă familie de răzeși, fiu al Mariei și al lui Alexandru Pogor, P. își făurește cu tenacitate o carieră administrativă. Grămătic la Episcopia Hușilor, prin 1811 ar fi fost angajat la Consulatul Rus din București. În 1819, primind rangul de serdar, pătrunde în rândurile micii boierimi. Din 1826 până în 1852 va ajunge mare comis, vel
POGOR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288872_a_290201]
-
în mod absolut, ideală sau mai puțin ideală, ci o societate care reprezenta o posibilitate în condițiile concrete în care trăia colectivitatea la un moment dat Engels formula această idee în scrisoarea sa către Bloch din 1890: „Istoria ne-o făurim noi înșine, dar o făurim, în primul rând, în cadrul unor premise și condiții bine determinate. Printre acestea, cele economice sunt, în cele din urmă, hotărâtoare. Dar și cele politice etc., ba chiar și tradiția care mai dăinuie înmintea oamenilor joacă
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
mai puțin ideală, ci o societate care reprezenta o posibilitate în condițiile concrete în care trăia colectivitatea la un moment dat Engels formula această idee în scrisoarea sa către Bloch din 1890: „Istoria ne-o făurim noi înșine, dar o făurim, în primul rând, în cadrul unor premise și condiții bine determinate. Printre acestea, cele economice sunt, în cele din urmă, hotărâtoare. Dar și cele politice etc., ba chiar și tradiția care mai dăinuie înmintea oamenilor joacă un rol, deși nu hotărâtor
Spre o paradigmă a gîndirii sociologice by Cătălin Zamfir () [Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
vieții și natura, s-a impus prin interpretările sale realiste asupra manierei emfatice a rivalilor. Susținând ideea unui repertoriu național axat pe comedii satirice și vodeviluri, a contribuit într-o măsură și la impulsionarea creației dramatice originale. V. Alecsandri a făurit pentru el scene și tipuri, cărora M. le-a dat viață cu vivacitatea și proteismul lui. A început să scrie, de timpuriu, piese ușoare - vodeviluri, scenete comice în versuri. Cu feeria Baba Hârca (1851), prima operetă românească, cu muzica de
MILLO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288146_a_289475]
-
orientați. Un student teolog de calitate, asemenea unui preot iubit de popor, este un om aflat în posesia unei busole. Neîncetat, aceasta îi indică răsăritul nostru, cel de sus. Cateheza liturgică și canoanele memorieitc "Cateheza liturgică și canoanele memoriei" Liturghia făurește Biserica și crează comuniunea. André Scrima (1925-2000) Prioritatea gestuluitc " Prioritatea gestului" Stilistica ortodoxiei răsăritene are o foarte vizibilă amprentă liturgică. Pus în afara cultului, creștinismul riscă să se degradeze în ideologie, revelația să decadă la statutul unui „mesaj”, iar viață pravoslavnică
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
critic? Iată niște frumoase teme de reflecție, pentru ei și pentru noi. Teme provocatoare și complexe, a căror tratare e mult îngreunată de un fenomen puțin înțeles: „contracultura” anilor ’60 nu a colaborat cu alte orientări cultural-ideologice americane pentru a făuri un curent critic moderat, „de centru”, ci a reușit să se instituționalizeze ca atare, a devenit idiomul societal critic cel mai comun. În consecință, pentru a merita astăzi eticheta „corectitudine politică”, trebuie să exprimi puncte de vedere din ce în ce mai radicale, cu
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]