889 matches
-
ISBN 973-35-0324-X 15. Cultură și societate în epoca modernă Miodrag Milin (colaborare) Editură „Dacia”, Cluj - Napoca, 1990, 45 - 56, ISBN 973-35-0190-5 16. Relații politice româno sârbe în epoca modernă Miodrag Milin 17. Timișoara 15 - 21 decembrie 1989 Miodrag Milin, Editura „Facla”, Timișoara, 1990, 188 188 18. Timișoara 16 -22 decembrie 1989 Miodrag Milin (colaborare) Editură „Facla”, Timișoara, 1990, 45 - 78, ISBN 973 - 36 - 0091 34 19. Făurirea statului național unitar român - contribuții bănățene 1914 - 1919 Miodrag Milin, Constantin Brătescu, Tiberiu Moț
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
Napoca, 1990, 45 - 56, ISBN 973-35-0190-5 16. Relații politice româno sârbe în epoca modernă Miodrag Milin 17. Timișoara 15 - 21 decembrie 1989 Miodrag Milin, Editura „Facla”, Timișoara, 1990, 188 188 18. Timișoara 16 -22 decembrie 1989 Miodrag Milin (colaborare) Editură „Facla”, Timișoara, 1990, 45 - 78, ISBN 973 - 36 - 0091 34 19. Făurirea statului național unitar român - contribuții bănățene 1914 - 1919 Miodrag Milin, Constantin Brătescu, Tiberiu Moț, Ioan Munteanu, Editura Arhivelor Statului, București, 1983, 240 240 Lucrare distinsa cu premiul Nicolae Bălcescu
Miodrag Milin () [Corola-website/Science/309113_a_310442]
-
1997-2010). Membru al Uniunii Scriitorilor din România Membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști (ASPRO) Membru fondator al Societății Timișoara Membru fondator al Editurii Amarcord Membru fondator și vicepreședinte al Asociației culturale Ariergarda Secțiunea "Unchiul" din volumul "Drumul cel mare", Editura Facla, Timișoara, 1985. "Litera albă" (roman), Editura Facla, Timișoara, 1988. "În pasaj" (roman), Editura Militară, București, 1990. "Unelte, arme, instrumente" (proză scurtă), Editura Cartea românească, București, 1992. "Rusalii '51. Fragmente din deportarea în Bărăgan" (coautor - Daniel Vighi), Editura Marineasa, Timișoara, 1994
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
Membru fondator al Asociației Scriitorilor Profesioniști (ASPRO) Membru fondator al Societății Timișoara Membru fondator al Editurii Amarcord Membru fondator și vicepreședinte al Asociației culturale Ariergarda Secțiunea "Unchiul" din volumul "Drumul cel mare", Editura Facla, Timișoara, 1985. "Litera albă" (roman), Editura Facla, Timișoara, 1988. "În pasaj" (roman), Editura Militară, București, 1990. "Unelte, arme, instrumente" (proză scurtă), Editura Cartea românească, București, 1992. "Rusalii '51. Fragmente din deportarea în Bărăgan" (coautor - Daniel Vighi), Editura Marineasa, Timișoara, 1994. "Dicasterial" (proză scurtă), Editura Arhipelag, Târgu Mureș
Viorel Marineasa () [Corola-website/Science/310626_a_311955]
-
firesc dintre chipuri: „Suntem convinși că lirica sa, inegală valoric (cum altfel ?), trecând testul primenirii generațiilor, va străluci și în zarea transmodernismului ce va să vină“...» ("Anuarul de martie", Timișoara, II, nr. 2, 2007, p. 76 sq.). • "ORIZONTUL LECTURII" (Editura "Facla", Timișoara, 1983) „Tentativa lui Adrian Dinu Rachieru este interesantă pentru că el propune racordarea disciplinei la ceea ce numim global sociologia literară empirică din câmpul literelor, oferindu-i o justificare teoretică articulată. Interesul cărții provine deci și din această paronamare a celor
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
ci și sub acela al substanței intime a acesteia. (...) Critica literară fără o sociologie minimă, refulată, nu există, ne atrage atenția Adrian Dinu Rachieru.” (M. Ungheanu, "Adrian Dinu Rachieru: Orizontul lecturii, "în "Luceafărul", nr. 42(1172)/1984)· • "VOCAȚIA SINTEZEI" (Editura "Facla", Timișoara, 1985) „Carte foarte ambițioasă, unitară, "Vocația sintezei" anunță un program și confirmă o adeziune la un program de cercetare”. „Făcându-și apariția în publicistică oarecum târziu față de colegii de generație, Adrian Dinu Rachieru a debutat în schimb fără impreciziile
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
Este cazul steagul Angolei, al Partidului Comunist din SUA și cel al logoului sidicatului britanic al muncitorilor din transporturi. Variații ale temei sculelor încrucișate includ simbolul Partidului Muncitoresc Coreean (ciocanul, pensula și sapa), vechiul simbol al Partidului Laburist Britanic (spada, facla și sapa), simbolul Albaniei comuniste (târnăcopul și pușca) și cel al Republicii Democrate Germane (ciocanul și compasul). Republica Orientului Îndepărtat folosea simbolul "ancorei și târnăcopului", care reprezenta uniunea minerilor și marinarilor. Partidul Comunist din Guadelupa folosește litera "G" desenată în
Secera și ciocanul () [Corola-website/Science/305026_a_306355]
-
în adormire a Masoneriei românești, impusă de comuniști. Atașat încă din tinerețe mișcării socialiste, a fost membru activ al cercului "România muncitoare". De asemenea a condus numeroase publicații legate de aceasta sau a colaborat la ele: "Viața socială", "Viitorul social", "Facla", "Chemarea". A fost director al unor publicații aflate sub îndrumarea PCR: "Era nouă", "Reporter". Având orientare de stânga, critică monarhia, oligarhia și susține cauza Răscoalei din 1907. În 1917, la Petrograd, îl cunoaște pe Lenin, pentru care resimte o simpatie
Nicolae Cocea () [Corola-website/Science/306322_a_307651]
-
superioare de artă plastică la Cluj-Napoca și București și după studii de filologie la Facultatea de Litere din București, desfășoară o susținută activitate redacțională la mai multe reviste interbelice de stânga, inclusiv la cele ilegale, îndrumate de PCR: "Cuvântul liber", "Facla", "Meridian", "Societatea de mâine", "Azi", "Lumea românească", "Reporter"» (Poezia, I, 159) etc.; criticul/istoricul literar Eugen Simion ne mai încredințează că Miron Radu Paraschivescu, „a debutat în cercurile de avangardă și a susținut în articole agresive radicalizarea liricii românești” (SSra
Miron Radu Paraschivescu () [Corola-website/Science/305876_a_307205]
-
fiu. 2. Probleme de drept în configurația juridică precambriana. Ed. Sanitas, 2009 3. Dreptul constituțional în Dacia Moensis - aplicații generale ale retragerii traiane. Ed. Olimpia, 2009 4. Legislația muncii în republică de la Weimar. Teoria Magdenburg în aplicații legislative comerciale. Ed. Facla 2010 5. Știință factorilor potenți în prevenirea și eradicarea lui. Ed. Junimea 2012
Augustin Zegrean () [Corola-website/Science/305286_a_306615]
-
Naționale (1990 -1991) Membru fondator al partidului “Convenția Solidarității Sociale” (1992) Președinte Partidul “A Treia Forță” (1995) Consilier de Stat la Președinția României (2004) Începând cu sfârșitul anului 2004 este director general al Institutului Revoluției Române. "Orizont, România Literară, Luceafărul, Facla, Vatra, (anterior lui 1989), Dimineața, Azi, Ziua, România Liberă, Expres, Privirea, Curentul, Caiete Critice, Glasul Națiunii ("Basarabia), "Lumea Magazin, Dosarele Istoriei, Caietele Revoluției." "2." Dicționarul General al Literaturii Române (2005)"România pierdută (1995) reia tradiția eseistică interbelică printr-o constatare
Claudiu Iordache () [Corola-website/Science/305470_a_306799]
-
o serie de personalități și intelectuali de prestigiu au încurajat creatorii români și au susținut dezvoltarea acestei ramuri a celei de-a șaptea arte. Îi amintim pe Ion Marin Sadoveanu (""Desenuri animate"" în Rampa - 1930), Camil Petrescu (""Despre absurd"" în Facla - 1932), Dumitru Ion Suchianu (""Curs de cinematograf"" - 1931), Ion Cantacuzino (""Uzina de basme"" - 1935), George Călinescu (""Între poezie și feerie"" în Adevărul literar și artistic - 1936), la care se adaugă mulți alții. Perioada desenelor animate realizate între 1949 și 1964
Filmul românesc de animație () [Corola-website/Science/303452_a_304781]
-
1920). A fost ales deputat (1926), senator (1931) și prefect de Soroca (în 1921 și 1926). A debutat în 1911 la revista Luceafărul din Sibiu. A colaborat la revistele: Flacăra, Ramuri, Drum drept, Țara noastră, Doina, Solia, Capitala, Viața literară, Facla, Cosînzeana, Adevărul literar, Gînduri bune, Dacia, Adevărul, Dimineața, Universul, Ordinea, Îndreptarea, Sfatul Țării, etc. A condus periodicele Renașterea Moldovei, Biblioteca copiilor și tinerimii, Cuvântul, Cuvântul nostru și Basarabia de Sus. Arestat de Securitate la 10 noiembrie 1956 sub acuzația de
Dimitrie Iov () [Corola-website/Science/313668_a_314997]
-
care se adaugă mici cantități de hidrogen sulfurat, monoxid de carbon, mercaptani, aldehide, esteri și alți compuși organici. El poate fi valorificat prin ardere. Dacă nu există posibilitatea de valorificare locală, se recomandă să fie totuși ars la instalația de faclă deoarece dioxidul de carbon rezultat prin arderea metanului are un efect de seră mai mic decât al metanului inițial. Pentru a împiedica levigatul să se infiltreze în sol rampele moderne sunt prevăzute cu straturi izolante, care pot fi din argilă
Gestionarea deșeurilor () [Corola-website/Science/313818_a_315147]
-
Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, secția româno-germană. Între anii 1966 și 1979 a lucrat la ziarul Drapelul Roșu unde a ocupat funcția de redactor, șef secție cultură, redactor șef-adjunct. Între 1979 și 1989 a fost director al Editurii Facla din Timișoara. Între 1990 și 2000 a activat ca publicist-comentator, șef secție culturală la ziarul Renașterea bănățeană din Timișoara. Între 2000 și 2005 a fost director al Direcției de Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național a județului Timiș.
Ion Marin Almăjan () [Corola-website/Science/314912_a_316241]
-
Își ia doctoratul în filosofie cu o teză despre teatru, intitulată „Modalitatea estetică a teatrului“. A publicat un studiu în lucrarea „Istoria filosofiei“, coordonată de N. Bagdasar, legat de un câmp nou, fenomenologia în opera lui Husserl. Debutează în revista "Facla" (1914), cu articolul "Femeile și fetele de azi", sub pseudonimul „Raul D”. Între 1916 - 1918 participă ca ofițer la Primul Război Mondial, iar experiența trăită acum se regăsește în romanul " Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război" (1930). În
Camil Petrescu () [Corola-website/Science/297554_a_298883]
-
la represiunea mișcării țărănești, a fost ținut sub supraveghere de autoritățile elvețiene. În 1909 a vizitat Italia. S-a reîntors în România în 1910, și a publicat lucrări în "Viața Românească", "Teatru", "Rampa", și în revistele lui N. D. Cocea "Facla" și "Viața Socială", dar și în revista "Cronica" în colaborare cu Gala Galaction; s-a aflat într-o perioadă în care a avut o activitate literară prolifică, scriind versuri, pamflete politice și articole polemice cu care și-a câștigat notorietatea
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
Macedonski, sub semănătura Ion Theo. Până în 1910 - când a început să conducă sau să editeze el însuși reviste și ziare cum sunt: "Cronica", "Cuget românesc", "Națiunea", "Bilete de papagal" - publică la mai multe periodice ale vremii: "Revista modernă", "Viața nouă", "Facla", "Viața românească" și altele. Pentru activitatea sa remarcabilă în literatură primește prima oară în 1936, la egalitate cu George Bacovia și a doua oară în anul 1946, Premiul Național de Poezie. În anul 1955 este ales membru al Academiei Române, este
Tudor Arghezi () [Corola-website/Science/297548_a_298877]
-
cetății antice Histria, ridicată acum 2600 de ani de navigatorii și negustorii greci, care s-au așezat în adăpostitul golf Halmyris de odinioară, pentru a schimba cu băștinașii geto-daci pește sărat, ulei de măsline, vinuri, obiecte de podoabă grecești și facle din rășina pinilor ce creșteau atunci în jurul cetății, pe grânele, mierea, ceara de albine, pieile și lemnul oferite de triburile locale. Histria, apărată de o puternică incintă din calcar, avea apă proaspătă mulțumită unui apeduct, în parte subteran, de peste 20
Limanele dobrogene () [Corola-website/Science/327426_a_328755]
-
Inspectoratul pentru cultură al județului Arad, în perioada 1990 - 1994. Debutul editorial a avut loc în revista literară „Familia” din Oradea cu două proze scurte în anul 1969, apoi, în anul 1972 publică volumul de debut "Martorul", roman, la editura Facla din Timișoara.
Gheorghe Schwartz () [Corola-website/Science/326984_a_328313]
-
26. Poemul scurt al lungii mele vieți - 13 Poeme (Duble) de Dragoste, Plurilingv II, adăugit, (în română + alte 10 limbi), Editura Academiei Internaționale Orient-Occident, București, 2011; 27. Puțin mai mult, Editura AB-ART, Bratislava, 2012. 1. Mateja Matevski, Iezere (versuri), Editura Facla, Timișoara, 1978; 2. Jovan Koteski, Dragoste și moarte (versuri), Editura Cartea Românească, București, 1981; 3. Iosif Noneșvili, Medeea (versuri), Editura Junimea, Iași, 1981 (în colaborare cu Dumitru M. Ion); 4. Bojin Pavlovski, Western Australia (roman), Editura Cartea Românească, București, 1983
Carolina Ilica () [Corola-website/Science/326735_a_328064]
-
fost publicată inițial la 31 iulie 1844 în cotidianul "The Philadelphia Dollar Newspaper" din Philadelphia. Prima traducere în limba română a fost publicată anonim într-o broșură de 30 de pagini, tipărită de Tip. Coop. Poporul din București, în cadrul Bibliotecii Facla, nr. 5 (1911). Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea, a cărui traducere a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O
Îngropat de viu (povestire) () [Corola-website/Science/325704_a_327033]
-
călătorie, Editura Sport Turism; - "America celor trei asasinate" (în colaborare) - 1982, publicistică, Editura Dacia; - "Dallas ’63, un dosar deschis" - 1985, publicistică, Editura Politică; - "O lume bolnavă" - 1987, publicistică, Editura Politică; - "Cadmos și clipa cea repede" - 1988, note de călătorie, Editura Facla; 2002 - ediția a doua revăzută și mult adăugită, Editura Fundației Pro; - "Pavană în peisaj marin" - 1988, roman, Editura Cartea Românească; - "SOS! Natura în pericol" - 1989, publicistică, Editura Politică; - "Bomba drogurilor", 1991, publicistică, Editura Humanitas; - "Iubire interzisă" - 1995, roman, Editura Intact
Stelian Țurlea () [Corola-website/Science/326188_a_327517]
-
la o serie de publicații: "Înainte" (1904-1905); "Viața nouă" (1907-1908); "Convorbiri critice" (1907); "Viața literară și artistică" (1908); "Pagini libere" (1908); Calendarele "Adevărului" și "Dimineața" (1909-1910); "Floarea albastră" (1912); "Flacăra" (1912, 1915-196); "Viitorul social" (1913); "Universul literar" (1913); Lumina" (1918); "Facla" (1918); "Renașterea" (1918); "Scena" (1918); "Rampa' (1919) , "Neamul românesc", "Neamul românesc literar", "Adevărul literar", "Vieața nouă", "Convorbiri literare", "Floarea darurilor", "Viața literară", "Cosînzeana", "Actualitatea", "Ilustrațiunea română", "Săptămâna ilustrată", "Dumineca", "Steaua noastră" (New York), "Belgia Orientului", "Dumineca", "Adevărul", "Noua revistă română", "Teatrul
Barbu Nemțeanu () [Corola-website/Science/322306_a_323635]
-
literar are loc în anul 1978, cu un grupaj de versuri publicate în revista „Luceafărul”, iar cel editorial în anul 1988, prin concurs, concomitent în vol. „Prier” (Editura Cartea Românească, București, redactor Mircea Ciobanu) și în vol. „Argonauții II” (Editura Facla, Timișoara, redactor Eugen Dorcescu). Victoria Milescu este inclusă în zeci de antologii de poezie, de critică literară și în dicționare; semnează cronici literare, versuri, interviuri cu tematică exclusiv culturală. Poeta Victoria Milescu a fost invitată la emisiuni de radio (Radio
Victoria Milescu () [Corola-website/Science/336953_a_338282]