2,300 matches
-
pe pat...” Nu, asta nici Într-un caz nu. Masterandul Oliver prefera să rămână nemișcat la locul său. Pe pat a tot fost Întins de atâtea ori... Și ce s-a Întâmplat?! Ce să se Întâmple, două halate albe numai fălci și mușchi au sărit pe el și i-au imobilizat ramurile, legându-le strîns de cele două stinghii, un ram de o parte, alt ram de cealaltă, și apoi, după ce l-au curățat de frunze, i-au conectat brațul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
executau un dans ciudat. Lingurile și furculițele Începură să se miște de la locul lor, atrase de palmele inginerului ca de un magnet. Halbele și sticlele vibrau și ele, lunecând ușor-ușor de la locul lor. Stimulat de aceste zgomote, inginerul Își strânse falca cu un bețigaș de bambus. Mesenii aplaudară. În ritmul muzicii, el mai execută câteva scamatorii, lipindu-și de obraji un șir Întreg de linguri și de furculițe. La un simplu gest al său, halbele zburară de pe mese, așezându-i-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
nimic! Iepurașul: Nu pot să-l sufăr pe ăla, trebuie să fie un om rău. (Împăratul intră. E îmbrăcat într-o cămașă de noapte lungă, pe care o târăște ca pe o trenă. Coroana de pe cap îi este legată pe sub fălci, cu o panglică lată.) Împăratul: (văicărindu-se) Of, of, of, nu mai pot! Domnița: Tăticule, de ce nu dormi la ceasul ăsta? Împăratul: (arată coroana) Fiindcă mă strange... Domnița: Coroana? Împăratul: Da, mă strânge de-mi sar luminățiile ochilor, asta, luminile
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
că sunt ocupat? Nu era Philip. N-avea accent britanic, nici maxilar dăltuit, nici zâmbet gen am-fost-unbăiat-foarte-rău. Spre marea mea surpriză, fața care se holba la mine, contorsionată de furie și enervare, aparținea altcuiva pe care-l cunoșteam bine: Avery. Falca Îi căzu când mă observă. —Bette, șopti el. —Avery? Nu mă puteam mișca, nu puteam gândi, nu puteam găsi nimic adecvat de spus. Eram vag conștientă că fata ne fixa pe amândoi cu un fel de privire superioară, dar era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
găsită și a început acțiunea de deshumare, dezgropare. S-a lucrat greu la spargerea betonului, într-o crâncenă încordare și sfântă durere. În sfârșit s-a ajuns la momentul năucitor, abis amar, lâncede și negre cadavre, nedefinite, trupuri, buze strivite, fălci zdrobite, frunți însângerate, tâmple găurite, piepturi zdrobite, brațe încrucișate, țeste sfărâmate, spectacol sumbru, dureri înăbușite. Echipa scormonea cu mare grijă țărâna pentru a contura „straniile” oseminte, negru destin. Familiile îndurerate încercau să-și recunoască pe cel drag după un semn
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
lăsată de o mână, chiar de două. Mijindu-și ochii detectă o fibră sub bărbie; o pescui cu o pensetă, se gândi că era din bumbac alb, introducând-o într-o fiolă, și, dintr-un impuls de moment, îi forță fălcile căscate, menținându-le cu ajutorul unui depresor de limbă. Cercetând gura cu pixul lanternă descoperi fibre identice în cerul gurii, pe limbă și pe gingii; notă: „Strangulat și sufocat cu prosop de bumbac alb”, insuflă adânc și cercetă orbitele ochilor. Pixul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Whitehall? Mickey desenă în aer o siluetă de clepsidră. — Sigur. Solly Gelfman o bagă-n următorul lui film. Crede că o să ajungă departe. Buzz spuse: — Poate în cazanul dracilor. Văzu că Mickey începe să fiarbă la foc mic - nările umflate, fălcile încleștate, privirea căutând ceva să spargă - și îi întinse paharul pe jumătate plin cu Bloody Mary, lăsat pe masă de Stompanato. Cohen luă o gură și își linse un solz de lămâie de pe buze. — Varsă tot. Acum! Buzz zise: — Masculul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
ca și mort! Să fiu al dracului dacă nu! Ca un câine turbat! Doi ospătari se apropiară, dar rămaseră țintuiți locului, tremurând. Țărănoii de la masa de alături aveau niște fețe tare speriate. O bătrânică căscase gura atât de tare, că falca de jos îi ajungea până la farfuria de supă. Buzz le făcu semn ospătarilor să plece, se strecură lângă Cohen și îl prinse cu brațul pe după umerii lui nervoși. — Mickey, nu poți s-o faci și o știi foarte bine. Le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
o oră la tine și ’napoi la nevastă. E drăguț că mai discutați amândoi câteodată, dar dacă mă-ntrebi pe mine, eu zic că te cam păcălești cu ovreiașul, care nici nu știe ce noroc are. Lui Audrey îi căzu falca. Țigara îi ateriză în poală. O ridică și o stinse. Ești chiar atât de dement - sau atât de tâmpit? Bang, bang, bang, bang - artilerie grea. Buzz spuse: — Poate pentru că pur și simplu am încredere în tine. Apoi se duse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
porniră să latre. Danny veni cât putu de aproape de sârma ghimpată și se uită la ei. Nu erau câinii din somn - negri, cu păr scurt și lucios și cu dinți albi. Erau cafenii și cenușii sau pătați, cu pieptul lat, fălcile groase și numai mușchi. N-aveau enormele organe genitale ale celor din vis. Lătratul lor nu se confunda cu pecetea morții. Nu erau urâți. Erau doar niște animale prăsite pentru scopuri urâte. Danny îi privi cu atenție pe cei legați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
lemnul. Violu’ scheună, se dădu înapoi și se lăsă pe spate, frecându-și spinarea pe pământ, cu toate cele patru labe zvâcnindu-i în aer. Danny își simți pumnii încleștându-se. Conklin îndesă bățul în gura câinelui. Pitbullul își încleștă fălcile. Conklin îl ridică, ținându-l în aer la înălțimea brațului. Danny rămase cu gura căscată în fața unei asemenea demonstrații de forță. Conklin vorbea foarte calm, de parcă nu era nici o scofală să ții suspendate peste treizeci și cinci de kilograme de câine în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
niște futute de bețe zoot, cu ochii smulși din orbite, cu intestinele mușcate. Vorbim despre șantaj, spargeri, jazz și tipi cu fețe arse, iar dumneata crezi că mă poți jigni numindu-mă naiv? Crezi că... Danny se opri când văzu falca lui Gordean încleștându-se. Omul se zgâia la podea. Danny se întrebă dacă atinsese cumva vreun punct sensibil sau pur și simplu îi provocase repulsie. — Care-i problema? Spuneți-mi. Gordean își ridică privirea. — Îmi pare rău. Am un nivel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Altădată? Danny spuse: — Sigur. Se încălzi cu totul și simți iarăși nodul din gât. — Mâine seară, tot aici? Doar noi doi, strategia și orice altceva ne îndeamnă spiritul să facem... Mâna ei se răsuci, iar încheieturile degetelor îi trecură peste falcă. — Sigur... iubito. Atunci ea se opri, cu ochii închiși și buzele întredeschise. Danny se apropie, pregătindu-se s-o sărute, dar dorind mâna moale, nu gura flămândă, vopsită într-un roșu rozaliu. Când se atinseră, el îngheță și aproape că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Stompanato îl aștepta la motel, întins pe pat și ascultând muzică de operă la radio. Buzz lăsă să-i cadă plasa de haine, îi trase fermoarul și scoase de-acolo fișicuri de câte zece mii de dolari. Lui Johnny îi căzu falca. Țigara i se rostogoli pe piept și îi făcu o gaură în cămașă. Johnny stinse chiștocul cu o pernă și zise: — Ai făcut-o! Buzz aruncă banii pe pat. — Cincizeci pentru tine, cincizeci pentru doamna Celeste Considine din L.A., Gramercy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
cinci minute înainte de a suna! Alt truc, cel mai folosit, era acela cu "durerea de măsele". Îmi băgam în gură un ghemotoc de hârtie, în stânga, sau în dreapta, după poziția profesorului pe catedră și a mea în bancă, mă legam la fălci cu o batistă mare, popească, și așteptam. Dacă mă chema la lecție, mă ridicam în picioare și spuneam fonf, îndurerat și bălos: ― Vă rog să mă scuzați, don' profesor, dar am o durere de măsele groaznică! ― Ah, stai jos, stai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Vă rog să mă scuzați, dar nu pot vorbi!... Cel mai des folosit dintre toate trucurile și de foarte mulți colegi a fost acela cu "durerea de măsele". În clasa a VIl-a, țin minte că am umblat legat la fălci timp de o săptămână la toate materiile, rezolvând astfel spinoasa problemă a ascultatului pe timp de șase zile! * În clasa a V-a, năzbâtiile noastre nu prea au excelat. Totuși, s-au petrecut câteva întîmplări, nu extraordinare, dar care merită
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cuvintele înregistrate pe foaia volantă să figureze și în bucata de lectură pe care urma s-o traduci! Ca să nu ne-ncurcăm la articole, conveniserăm cu cestorul; respectiv Ciurea-Stăpînul, ca la "der" să țină mâna pe caiet; la "die", la falcă; iar la "das", la cap! Ajunsese într-un timp, bietul Ciurea, să facă scurtă la mână de atâta "gimnastică'! În mod automat, când rostea cuvântul în românește, își ținea mâna în poziția indicată de regia adecvatei situații didactice! Așa încît
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
care, cele mai multe nu aveau nici o legătură cu textul piesei: ― Profesorul! (mîna pe caiet). La care se auzea răspunsul sigur, de elev care a învățat la Germană toată ziua, nu s-a încurcat: ― Der Lehrer! ― Leopardul! ― Der Leopard! ― Amurgul! (mîna ia falcă). ― Die Dämmerung! ― Foaia! (mîna la cap). ― Das Blatt! Și așa mai departe, le lua de la început și le repeta, până când Fischer, care nu se gândea niciodată la cuvintele pe care le-asculta cestorul, ci era mulțumit s-audă că elevul
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
explic, că știi tu destul de bine: i-am dat poezia pe care mi-ai făcut-o, a citit-o, a fost în culmea fericirii, am avut un succes nebun! Ne-am dat întîlnire pentru ieri, duminică. A venit c-o falcă-n cer și cu una-n pămînt! Mi-a înapoiat poezia și mi-a arătat ce iese dacă citești literele de la începutul rîndurilor: "Tanți ești o gîscă." M-a făcut de două parale, ce să-ți spun... Dragostea mea s-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
dreaptă, deși, cu drumurile astea prăfuite și accidentate, distanța s-ar putea dubla. În lumina soarelui ce apune, Forrester întrezărește o lucire metalică și o sclipire trandafirie ivită pe fundalul cenușiu al pământului. Se oprește să se uite, simțindu-și fălcile încleștate și crispându-se în șa, fără să știe din ce motiv, ca un cavalerist la paradă. Nu mai văzuse suflet de om de o zi și jumătate. Treptat, reuși să distingă niște bărbați, probabil săteni din Rajput, după cum arătau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
cam de când apunea soarele până înspre primele ore ale dimineții. Când a fost trecut din armată în serviciul politic, primul pahar a fost devansat rapid pe la nouă dimineața și s-a înțepenit acolo. Dragul meu băiat, repetă maiorul, eliberându-și fălcile proeminente din strânsoarea gulerului. Mi te-au adus! Și apoi pare să nu-și mai poată stăpâni bucuria în fața unei asemenea ocazii fericite. Dă din mâini spasmodic, ca un nebun care ar vrea să oprească o moară de vânt, făcând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
distanță. Prea liniștit. Mai așteaptă puțin, urmărindu-l de la distanță câteva minute. Da, bărbații au plecat. Se poate apropia. Mort, Bridgeman nu arată mai bine decât atunci când era viu. Partea stângă a feței este toată o contuzie neagră și umflată. Falca îi atârnă, dislocată de o lovitură puternică. Cămașa murdară, decorată înainte cu pete de mâncare, strălucește acum roșie de sânge. Bobby îl examinează cu un fel de milă detașată. Băiatul alcoolic care trebuia să se ducă în Anglia. A avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tată, nu plâng... înmulțirea haitelor în haite se-adună, din dulcile oase sorb măduva caldă acei mai de vază și colții, prin râuri de sânge rămase, sticlesc înspre cerul pustiu la amiază. Apoi, când deschisă e poarta spre seară, prin fălci se unesc, adunați de cântare și-n balele pline de roșu-i amară sămânța ce cântă mai tare, mai tare... în câmp e doar urlet, se urcă pe lună și-n miezul de noapte durerea tot crește, că haită se
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
simți onorați. — Bucătăria nu prepară mâncare și pentru voi? Noi mâncăm ce mănâncă și caii, numai că, prin comparație, cantitatea e mai mică. Rația mea e de trei igname pe zi. Mănânc cât pot. Aud sunetul pe care-l fac fălcile mele care ronțăie castraveți, mestecă tendoane de urs și rod coaste de porc. Servitorii continuă să privească în pământ. Mă întreb ce le trece prin minte. Când mă satur, îmi pun jos bețișoarele și iau desertul, un chec dulce făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
îmbrăcată într-o rochie din mătase purpurie brodată cu fluturi albaștri și violet. Machiajul ei e mai dramatic decât cel al actorilor de pe scenă. Sprâncenele vopsite îi sunt atât de negre și de groase, încât par două bucăți de cărbune. Fălcile i se mișcă dintr-o parte în alta în timp ce mestecă nuci. Gura dată cu roșu îmi amintește de o curmală japoneză stricată. Privirea ei mătură peste cei aflați în public. În spatele ei se află nurorile imperiale, doamnele Yun, Li, Mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]