1,785 matches
-
ceilalți doi, Gwen? Tot nimic. - Valurile erau Înalte de cinci metri și se spărgeau cu putere de recifele din golf. În noaptea aceea, un vas era În pericol În largul insulei Lands’en cînd niște lumini s-au aprins pe faleză... Spune-mi, Gwen, ați mers cu comparația pînă la a agăța felinare În coarnele vacilor, sau v-ați mulțumit doar să le agitați pe cele de furtună ținute În mîini? Nici măcar o mișcare din gene. Era ca o stîncă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
În afara acestor lucruri! - Vorbeam de tatăl tău, Arthus. Gwen se ridică, roșie de mînie: - Puțin Îți pasă că răsucești cuțitul În rană, numai să-ți atingi scopurile, nu-i așa? Ei bine, o să afli murdarul tău adevăr! Da, eram pe faleză În noaptea aia, cu frații tăi, cu Yves și cu Christian. Deși era pregătită să-l audă, numele logodnicului ei o făcu pe Marie să tresară. Gwen, nelăsîndu-se păcălită, insistă: - Doare, firește! Eroul tău e la fel de răspunzător ca noi toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Gwen, nelăsîndu-se păcălită, insistă: - Doare, firește! Eroul tău e la fel de răspunzător ca noi toți, poate și mai mult Încă. Privirea i se umbri cînd revăzu În minte imaginile din noaptea de atunci, care Îi schimbase viața. - Alergam În zigzag pe faleză, chiar deasupra golfului, așa cum făcuseră strămoșii noștri cu secole Înainte, agitîndu-ne felinarele, ca niște zăpăciți inocenți cum eram la vrema aceea. CÎnd am zărit vasul, era deja prea tîrziu, venea drept spre stîncile care ieșeau din mare și Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să vadă cum Îl privea Marie pe specialistul În crime ritualice ca să priceapă că n-avea nici o șansă. - Explozia a Împrăștiat sfărîmăturile pe o rază de mai mult de cinci sute de metri. Explozibil plastic C4. La fel ca pe faleză, preciză el, adăugînd că tehnicienii săi descoperiseră astfel de urme pe fragmente de stîncă. Încărcătura a fost așezată alături de rezervoare. - Ceea ce explică mingea de foc pe care ai văzut-o tu, Marie. Vreau să știu de unde provine acest explozibil și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
n-a putut mărturisi așa ceva! E cu neputință! - Puștoaica dumitale de zece ani se Întoarce acasă În plină noapte de furtună, șiroind de apă de mare, a doua zi fiul dumitale Pierric, de doar șase ani, e găsit rătăcind pe faleză, neînstare să vorbească, iar dumneata vrei să ne faci să credem că nu ți-ai pus nici o Întrebare? Yvonne Îl privi pe Lucas cu stupoare și păru atunci sub șocul unei amintiri Îndepărtate. Ochii ei se Încețoșară. - O, Doamne, ba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
țipat la ea și am azvîrlit-o În pat... Yvonne păru să respire cu dificultate, avea chipul ca de ceară; Marie făcu o mișcare de Îngrijorare pe care fosta brutăreasă o mătură cu un gest, reluîndu-și istorisirea. - M-am dus pe faleză și am Înțeles imediat cînd am văzut farul stins și felinarele copiilor aruncate pe jos... Pe plajă era deja Pérec bătrînul, și apoi Arthus... Era acolo barca lui mare cu motor, erau ocupați să care cadavrele. Erau trei... Doi tineri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a crezut, nici ce a știut ea din toate astea, dar a devenit foarte depresivă, iar la cîtva timp mai apoi, cînd Arthus a anunțat că fiul lor a fost ucis În războiul din Algeria, ea s-a aruncat de pe faleză. Biata Gaïdick... Bietul PM... Se lăsă din nou dusă de gînduri, de data asta interveni Lucas. - De ce bietul PM? - Își adora mama. A crescut singur În acest castel, fără dragoste, mi-aduc aminte că l-am auzit plîngînd ore În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
pe ceilalți? Ryan zîmbi scurt, un zîmbet care nu ajungea nicăieri. - Am cumva motive s-o fac? Fără să aștepte să-și recapete suflarea, cu un debit precipitat și Întretăiat, PM Îi povesti cum de se aflaseră ei atunci pe faleză, În noaptea aceea din 1968... - Pierric se ținuse după noi, dar el nu conta. Eram șase, ca În legendă... - Spune-mi ceva nou, i-o reteză Ryan, glacial. Vorbește-mi de aurul pe care l-ai furat. În alte Împrejurări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cu oțelul. Încăperea Începu să se Învîrtă În jurul lui, zidurile porniră să se legene. Dar ceea ce Îl Înspăimîntă cel mai tare fu vidul din privirea de un albastru spălăcit ațintită asupra lui. - Tu ești cel care a ieșit ultimul pe faleză, spuse rece Ryan. Gildas, Yves, Gwen n-au aflat decît mult mai tîrziu că printre naufragiați se afla o femeie. Mi-au spus-o, iar sub hipnoză nimeni nu minte! - Nu voiam, ți-o jur, bîigui PM, a cărui bărbie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
astea pentru a ascunde amorul clandestin cu Yvonne Le Bihan, pe care ați lăsat-o Însărcinată. Bătrînul Își Întoarse spre ea profilul ascuțit de șoim. - Mama lui a murit de inimă rea din cauza lui. - Soția dumneavoastră s-a aruncat de pe faleză atunci cînd a descoperit Întreg adevărul, la puțin timp după așa-zisa moarte a lui Erwan În Algeria, replică ea sec. Privirea albastră a lui Arthus se făcu opacă. - Fiul dumneavoastră mai mare s-a Întors ca să se răzbune, domnule
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și o prinse. - Dacă cineva ar ucide-o pe femeia pe care o iubesc, mi-aș petrece viața căutîndu-i asasinul. Am trecut printre menhiri fără să arunc măcar o privire camerelor care zăceau pe jos și m-am Îndreptat spre faleză. Era ora fluxului și primele valuri se zdrobeau deja ca o spumă de recife, la douăzeci de metri mai jos. Am dus instinctiv mîna la medalionul pe care-l aveam În jurul gîtului. Pe el era gravat un cerc Înconjurat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
a doua zi, aveam două coaste rupte. Bătrînul dormea după beție Într-un colț. Ea m-a dus la bătrînul Pérec s ămă Îngrijească și m-a pus să jur că n-am să vorbesc niciodată despre cele Întîmplate pe faleză. - În schimbul a ce? Al lingourilor? Maxilarele skipperului se crispară la auzul jignirii. - În schimbul lui Anne. N-avea decît trei ani. Yvonne a amenințat că-l va denunța pe tata serviciilor sociale, că mă va trimite la casa de corecție, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
avea un soi de velatură pe care era desenat chipul unei femei cu plete lungi, cu ochi Mari, verzi, Într-un giulgiu opalescent, cu gîtul tăiat vopsit În roșu sîngeriu. - Dar... Nu e asta fantoma care te-a doborît pe faleză? zîmbi Marie. Lucas nu dădu atenție notei de umor, În schimb Îi vîrÎ sub nas velatura, arătîndu-i găurile din țesătură. - Și astea ce-s? Șase găuri de glonț, toate la țintă! Armelle, care nu pricepea nimic, se agita În jurul lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
opri. Era Ryan? Instinctul ei era sigur că era el, dar rațiunea o sili să analizeze conturul acela vag, prea Îndepărtat pentru ca, În mod obiectiv, să poată recunoaște pe acela sau aceea care stătea cu fața spre mare, pe marginea falezei de deasupra golfului Jefuitorilor. Instinctul se dovedi mai puternic, porni alergînd din toate puterile spre umbra cenușie și nemișcată. SÎngele Îi pulsa În tîmple, personajul zărit cu lumina În față se mișcă, se Îndreptă agale spre sit. Ea acceleră, poticnindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
n-ai spus nimic... El tresări. Cine naiba Îi putuse povesti așa ceva? Pierric? Auzise spunîndu-se că acum vorbea iarăși, dar că Își pierduse memoria... - Bebelușul acela avea doar cîteva ore de viață, Christian, continuă ea cu voce sugrumată. Alergai pe faleză cînd te-a strigat Pierric. Era ascuns după tumulus, te-a rugat să-i duci de acolo, pe el și pe copilaș, dar tu l-ai lăsat de unul singur. - El ți-a spus asta? - Nu. O știu pentru că eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fusese marcată de doliu, de durere și de deziluzii, voia acum să rupă lanțul acesta și să decidă să-și conducă sigură soarta. Lucas o urmări pe Marie cu privirea, urca vioaie stîncile spre mica punte care lega farul de faleză. Gesturile Îi erau ușoare și sigure, pletele Îi străluceau ca flacăra. Desluși, În felul de a-și restabili echilibrul pe drumeag și În modul În care-i făcea semn cu mîna, o vioiciune, o bucurie pe care nu i le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
aduc aminte că stoluri de papagali coborâseră pe un pâlc de arbuști cu boabe roșii, comestibile. Se bănuia că papagalii aceștia erau descendenții unei perechi care scăpase dintr‑o colivie; Își clădiseră cuiburi lunguiețe, ca niște saci, În parcul de pe faleza lacului și mai târziu colonizaseră aleile. În adăposturile păsărești care atârnau de stâlpii de electricitate, locuiau sute de exemplare. - La ce ne uităm? m‑a Întrebat Ravelstein Întorcându‑și spre mine ochii rotunzi, dilatați. - La papagali. - Bineînțeles, niciodată n‑aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
bloc cu mulți locatari bătrâni, majoritatea nostalgici după gloria de altădată. I-am verificat pe toți personal. Nici unul nu era Adler. Am luat în calcul și posibilitatea de a-și fi schimbat identitatea. Așa cum mă așteptam, Kristine se ducea pe faleză și-și petrecea zeci de minute în contemplarea valurilor. De multe ori am urmărit-o. În acele momente, când o priveam de pe o bancă îndepărtată, aparent frunzărind un ziar, mă copleșea sentimentul din seara aceea de la Mintzi. Mă simțeam din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
o pisică. Buzele i se deschideau tot mai mult și, când țigara din colțul gurii i-a căzut, am ieșit din curte. SCHWARZE MIRAKEL Kristine Walpurger, care era foarte bătrână, ieșea uneori la plimbare. Îi plăcea să se plimble pe faleză și să petreacă minute de reverie cu ochii la marea murdară, deasupra căreia se învârtea un avion purtând o uriașă panglică publicitară. Avionul trecea aproape în fiecare zi pe acolo și Kristine, deși nu-l observa conștient, devenea iritată dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
-l observa conștient, devenea iritată dacă nu venea. I se părea că ceva nu e în regulă, fără să poată preciza ce anume. Întoarsă acasă, în asemenea momente își necăjea soțul și-l certa. Într-o zi de plimbare pe faleză, Kristine a văzut marea și avionul. În mod normal, ar fi trebuit să fie calmă, cu reflexele amorțite, ca atunci când asculta romanțe și vorbea cu Trüdchen despre croieli. Totuși ceva o nemulțumea. Își aranjă părul răsfirat de briza mării. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
praf, inspiră de câteva ori adânc și-l urmă pe Ambrogiani de-a lungul drumeagului către locul unde acesta Începea să urce. Nu se sfârșea acolo, ci, În schimb, cotea brusc la dreapta și se oprea abrupt la marginea unei faleze mici. Împreună, cei doi bărbați urcară spre margine și se uitară În jos dincolo de ea. Sub ei se Întindea o zonă cam cât jumătate a unui teren de fotbal, În mare parte acoperită cu lujeri târâtori ce-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
erau la un hotel de trei stele din Mamaia, hotel ce se afla aproape de plajă. În prețul biletului era inclusă și masa. Camera lor se afla la etajul doi, cu vedere spre mare, o priveliște încântătoare din care puteai admira faleza, plaja și marea care nu se mai sfârșea. În cameră îi așteptau două paturi cu așternuturi curate. Au desfăcut bagajele și le-au așezat în dulap. Era deja după amiază. Au făcut plajă doar două ore. După cină au revenit
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
dar de intrat în apă a intrat puțin, cu picioarele până la genunchi, apa era cam rece și i se părea că-i pătrunde toată răceala apei în corp. După cină, au mers la plimbare prin parcul de distracții apoi pe faleza mării. S-au întors acasă și au făcut din nou dragoste. După duș au căzut amandoi obosiți și au adormit repede. Toate zilele petrecute la mare au fost pentru ei, un vis. Acum făceau dragoste de trei ori pe zi
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]
-
orașul nou, scufundat În alb, un cadou nedesfăcut. Șaman 11 În tot timpul acela cât lipsise el avusesem suficient răgaz să uit totul. le spuneam alor mei că mă duc la școală, dar În realitate mergeam și mă plimbam pe faleză, unde nu era nici țipenie de om, căci era un frig de crăpau pietrele. mă fascinau formele cioturilor de lemn scuipate de Dunăre la mal, mâncate de apă și de carii. le adunam pe cele mai contorsionate În camera mea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
după aceea mă bucuram din nou de avantajele stării solide, relativ stabile și simplu de administrat. Îți tragi pe tine niște blugi, o ie românească veche și o traistă Închisă cu cureaua de la vechea uniformă de pionier și ieși pe faleză să aduni pietre și crengi de pe malul Dunării. În acest fel poți să-ți duci zilele mai departe, la nesfârșit. De bine, de rău, ai două mâini, două picioare și, oricât de ciudat ar părea, Îți faci treaba cu ele
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]