894 matches
-
despre Erinaceus europeus cu ajutorul unei definiții (una adev]rât] în acest caz), ele nu încalc] în nici un fel autonomia logic] a discuțiilor despre arici, deoarece trebuia s] apar] în cel puțin o premis] pentru a ajunge acolo. Adev]rul sau falsitatea definiției nu afecteaz] logică problemei. În autonomia logic] este vorba despre validitate, în timp ce în autonomia semantic] este vorba de înțelesuri. Vorbim despre o doctrin] care are leg]tur] cu definițiile, iar logică nu are competența de a decide asupra adev
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
care are leg]tur] cu definițiile, iar logică nu are competența de a decide asupra adev]rului sau falsit]ții definițiilor (vezi Pigden, 1989). Dar atunci este adev]rât] autonomia semantic]? Și dac] este, determin] ea autonomia ontologic] și deci falsitatea naturalismului? Aceasta ne duce înapoi la: iii. Eroarea naturalist] În celebra să oper] Principia Ethica, G.E. Moore susținea c] cei mai multi moraliști au fost naturaliști și c] toți naturaliștii sunt victima unei erori comune. Ei au confundat caracterul bun cu lucrurile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
e bun] înseamn] sugerarea unui motiv suplimentar pentru a o promova. De aceea, „bun” nu înseamn] „pl]cut”. Argumentul poate fi din nou generalizat. Aceste argumente nu-și ating scopul. Ele nu stabilesc o autonomie ontologic] și deci aici decurge falsitatea naturalismului. În cel mai bun caz, ele stabilesc autonomie semantic] și resping astfel naturalismul semantic - teza conform c]reia faptele morale pot fi reduse la fapte amorale, deoarece cuvintele morale sunt sinonime (combinații) cu cuvintele amorale. Dar și în aceast
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
la care trebuie s] consimțim pe bun] dreptate. Naturalismul cade în relativism în felul urm]tor. Dac] sensurile cuvintelor morale sunt explicate în termeni de condiții de adev]r, atunci ceea ce va determina în cele din urm] adev]rul sau falsitatea judec]ților morale vor fi acele condiții de adev]r acceptate într-o societate dat] că generatoare a sensurilor cuvintelor morale. Așadar, că s] lu]m un exemplu brut, dac] explic]m înțelesul structurii „se cuvine” în propoziția „femeile se
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
nu exist] nici o mașin] de tuns funcțional]...). Asemenea condiții prohibitive sunt interpretate, desigur, sub forma condiții prohibitive pentru responsabilitatea moral] chiar și atunci când determinismul nu se afl] în discuție. Dar argumentul fundamental aici este c], de vreme ce adev]rul determinismului (sau falsitatea acestuia) pare s] nu conteze pentru precizia înțelegerii a ceea ce putem și nu putem face, compatibiliștii cu aceast] convingere susțin c] nu determinismul în sine ne priveaz] de puterea de a face lucrurile și altfel decât le facem. Mai degrab
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
elementele prinse în sinteză, adică valoarea de adevăr. Se cuvine, acum, încă o precizare: în momentul în care adevărul și-a ieșit din semantica sa ontologică, el a devenit "valoare de adevăr", fapt care pretinde socotirea, concomitentă cu adevărul, a falsității (chiar și cu titlu de ipoteză, în cazul unor "adevăruri necesare"). Perspectiva din urmă, a convențiilor logicii aristotelice, așează propoziția și judecata în anumite poziții: propoziția (sens predominant lingvistic) este adecvată sau neadecvată lucrurilor, într-un mod strict formal (este
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
limitele folosirii logicii (transcendentale), stabilind, de fapt, dar pe o cale negativă, înseși limitele experienței. Dialectica transcendentală nu poate opri însă travaliul gândirii de aplicare a regulilor intelectului pur dincolo de limitele experienței, dar ea poate scoate la iveală aparența și falsitatea acestei aplicații. Se depărtează Kant, prin proiectul logicii transcendentale, de sensul de corespondență al adevărului, propriu logicii tradiționale? Propune el un alt concept al adevărului, dat fiind faptul că logica transcendentală a sa are alte sarcini, alt obiect, alte rezultate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
etc. Aceste două elemente noi verbul a fi și timpul definesc aspectul alethic al judecății. Ele dau conținut adevărului formal, care va fi reprezentativ pentru toate ipostazele discursului, de aici încolo; regula proprie acestuia este aceea a corespondenței. Adevărul sau falsitatea unei judecăți (enunțare, logos apophantikos) vor fi determinate de timp: el constituie valoarea de adevăr; mai mult, acesta devine esențial pentru orice formă, ipostază etc. a discursului (temei pentru orice gând, rostire, făptuire). Este, cumva, de interes metodic această precizare
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
discurs; dar împreună cu ceilalți doi, ei sunt în stare să-i asigure judecății pe care ei o alcătuiesc, în sens "obiectual" eficiența constitutivă, pe de o parte, iar pe de alta, valoarea de adevăr (în termenii logicii clasice, adevărul și falsitatea). De fapt, verbul ("este") are mai degrabă rolul de copulă, iar timpul condiționează finalmente adevărul (sau falsitatea) judecății, contribuind și la schimbarea statutului lui "este": din simplă copulă, acesta devine element al structurii alethice, ceea ce înseamnă, cum vom vedea, că
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
alcătuiesc, în sens "obiectual" eficiența constitutivă, pe de o parte, iar pe de alta, valoarea de adevăr (în termenii logicii clasice, adevărul și falsitatea). De fapt, verbul ("este") are mai degrabă rolul de copulă, iar timpul condiționează finalmente adevărul (sau falsitatea) judecății, contribuind și la schimbarea statutului lui "este": din simplă copulă, acesta devine element al structurii alethice, ceea ce înseamnă, cum vom vedea, că el capătă un sens ontologic (semnalat, cum știm, și chiar privilegiat, de către Heidegger). Însăși legătura dintre S
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al judecății? În orizont judicativ sau în unitatea judecății aspectul alethic este secund față de structura formală S P, din perspectiva constituirii lor. Acești doi termeni din urmă trebuie să fie constituiți și am văzut că sunt deja pentru ca adevărul sau falsitatea judecății să capete valabilitate obiectuală, adică să-și capete propria "ființă", devenind, ca "valori de adevăr", semnificativi ca ființare; de fapt, judecata devine ea însăși o ființare, prin în-ființarea celor doi termeni ai aspectului său alethic. Toate elementele reducției aspectului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
manifestarea temporală a verbului (sau de manifestarea "verbală" a timpului), ambele "manifestări" fiind acte judicative, așadar sensuri obiectuale aparținând verbului și timpului, ca poziții ale aspectului alethic al judecății. Această obiectualizare a adevărului poate lua însă două sensuri adevărul sau falsitatea în funcție de alte criterii și perspective decât cele care au fost prezentate până acum. Criteriile și perspectivele acestea au fost instituite la un moment dat, ceea ce înseamnă că ele nu pot căpăta un sens ca atare într-o reducție judicativă a
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
că nu este ceea ce nu este." Aristotel, Metafizica, IV, 7; 1011 b; (1965) p. 155. 33 Cf. Heidegger, "Doctrina lui Platon despre adevăr", în vol. Repere pe drumul gândirii. A se vedea, în acest studiu, și observațiile despre adevăr și falsitate. 34 "Astfel, Heraclit, primul gânditor la care cuvântul logos joacă un rol important, îl folosește frecvent în accepțiunea comună, dar are totodată o doctrină proprie centrată în jurul logos-ului luat în sens mai tehnic ..." Francis E. Peters, Termenii filosofiei grecești
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
trăsăturile „stilului baroc”, chiar dacă nu era compatibilă cu finalitatea liturgiei. Nu ne surprinde, așadar, afirmația următorului edict arhiepiscopal: „Templele au devenit piețe publice, chiar mai rău, scene unde sunt reprezentate vanități și obscenități scandaloase, locuri de distracție și teatre ale falsității”. Au existat și tentative de a împăca exigențele noului tip de muzică cu exigențele liturgiei, prin compunerea unor fragmente de dimensiuni mici, simple, deasupra unui text liturgic și cu un caracter funcțional. Repertoriul cel mai vast și mai bine reușit
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
în a-și apăra statutul de bolnav și în a evita obținerea unor probe obiective care să infirme prezența bolii reale. Când are de partea lui o parte din personalul medical de la care primește „sfaturi” și informații privind pericolul dezvăluirii falsității bolii prin diferite investigații, situația devine foarte complicată pentru medicul curant. Acestuia i se poate reproșa că „privează o biată și neajutorată bolnavă de tratamentul ei vital”. Unul din testele cele mai elocvente în cazul nostru presupus ca având o
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
O colegă din Cluj relata cazul unei tinere care s-a internat cu diagnosticul de diabet zaharat insulinodependent, boală inexistentă. Inteligentă, cu precise cunoștințe despre boală, se comporta ca un diabetic, dar nu-și făcea injecția cu insulină. Descoperindu-se falsitatea bolii, pacienta a părăsit spitalul fără întârziere și fără nici un reproș. Cazul întâlnit de noi se află la polul opus ridicând cele mai dificile probleme de conduită și de tratament propriu-zis. El nu va putea fi uitat de nici unul dintre
Tratat de diabet Paulescu by Constantin Ionescu-Tîrgovişte, Mirela Culman () [Corola-publishinghouse/Science/92224_a_92719]
-
să le spună studenților săi: Ceea ce gândim e de multe ori fals, dar ceea ce știm e adevărat"173. Afirmație care vizează proiectul unor filosofi și istorici de a transforma întreaga cercetare istorică, întreaga istorie într-o muncă de gândire problematizantă. Falsitatea unor domenii ale cunoașterii umane precum filosofia, psihologia, antropologia, sociologia etc. provine dintr-o încredere oarbă în virtuțile gândirii, excluzând celelalte forme de cunoaștere, rămase într-un stadiu de negândit. Atât timp cât aceste discipline socio-umane nu se află în acord cu
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
negândit. Atât timp cât aceste discipline socio-umane nu se află în acord cu o evidență istorică și aplică tot felul de raționamente, argumente, judecăți de valoare, decupate dintr-o gândire tehnică, abstractă, de sorginte fizico-matematică, la ingerințele imediatului, ele sunt într-o falsitate a gândirii și nu au nici un fundament logic și epistemic. A gândi cu istoria este prima condiție pentru altfel de gândiri. Cum se poate întemeia o analiză anistorică pe o problematică istorică? Cum poți înțelege anistoric fenomene și activități complexe
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
gândiri și altfel de gândiri, acumulează și prelucrează noi și noi cunoașteri, întemeiază și se susține politic. Însă cele trei aspecte negative derivate din actul cunoașterii (aroganța, minciuna, ticăloșia) sunt mai mult valabile într-o cunoaștere comună, banală, cotidiană, unde falsitățile intelectuale, aroganțele, neadevărurile sunt la ele acasă, mai ales în spațiul românesc. Lucrurile se complică atunci când avem de a face cu o cunoaștere academică sau de cercetare. Orice opinie eronată sau falsă este repede decelată de un ochi atent, suveranul
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
gândim se bazează pe ceea ce știm, iar ceea ce știm este, într-un fel, întemeiat pe ceea ce gândim. Cu cât ceea ce știm este recuperat dintr-un trecut istoric autentic, cu atât ceea de gândim are mai multe șanse de a evita falsitatea și instituirea unor sofisme de interpretare cu aromă istorică. Istoria este cea mai manipulabilă dintre cunoașteri pentru că acest trecut istoric se află, la un moment dat și pentru o generație, într-o stare de incertitudine a cunoașterii. Astfel avem memorii
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
dat edițiile ne varietur ale volumelor anterioare, prozatoarea revine în 2002 cu Arta compromisului, un roman satiric cu cheie despre actualitatea postdecembristă, judecată din perspectiva aceleiași Sânziana Hangan. Epicul este neglijat în favoarea unor lungi dialoguri despre destinul României, noul guvern, falsitatea și mediocritatea ariviștilor recenți. Deși protagonista e medic și lucrează în cadrul unui institut de cercetări, majoritatea personajelor sunt scriitori, pictori, muzicieni, elita culturală dinainte de 1989. Pentru a-i caracteriza, autoarea „inventează” o cântăreață, Stela Dobrian, care îi invită pe toți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290669_a_291998]
-
despre așa-numita iertare de Paște (Mc 15,6-15; Mt 27,15-23; Lc 23,18-25; In 19,10-12). Deși unii savanți critici au pus la îndoială istoricitatea acestei cutume, e puțin probabil ca o tradiție lipsită de autenticitate - a cărei falsitate putea fi cu ușurință descoperită - să fie utilizată de toți cei patru evangheliști. Pe lângă aceasta, și alte relatări, care nu sunt puse sub semnul întrebării, amintesc despre oficiali, romani sau nu, care eliberau prizonieri cu ocazia unor zile speciale. De
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
rămășițele scheletului său. Oricum, există multe alte probleme cu această teorie și nu am cunoștință de niciun arheolog competent care să fie de acord cu ea. Între ipotezele cu privire la mormântul din Talpionul de Est cel mai ușor de demonstrat este falsitatea afirmației că frontonul arcuit pe un cerc de deasupra intrării mormântului este un simbol iudeo-creștin antic ceea ce, se presupune, ar fi o dovadă că mormântul a aparținut în realitate fondatorului mișcării creștine. Această interpretare este complet eronată. Dimpotrivă, acest simbol
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
urcat pe un scaun de tocat cârnați, citește actul solemn al întemeierii Republicii"54. Teoria contrastului dintre pretenții și realitate care scoate în evidență ridicolul explică declanșarea comicului caragialian nu doar din dramaturgia, ci și din proza sa, în care falsitatea și corolarele ei demagogie, incultură, vanitate, obtuzitate, etc. sunt ținte permanente ale râsului său câteodată caustic, cel mai adesea ironic. Se verifică astfel și viziunea lui Tudor Vianu, pentru care comicul este o impostură demascată și făcută, o dată cu aceasta neprimejdioasă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
sursă generatoare a absurdului, în edificiul logicii, în aserțiunea logică și în universul discursivității în general"117. Recursul frecvent de raționamente se face în sens parodic, cu scopul subminării prestigiului logicii ca mijloc de a accede la un adevăr absolut. Falsitatea silogismelor, relativismul deducțiilor logice, limita gândirii umane mascate printr-o rețea de teorii pe cât de inutile și de ineficiente, pe atât de complicate, sunt ilustrate parodic prin raționamentul de tip Sherlock Holmes al servitoarei: "pot să vă dezvălui o taină
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]