1,001 matches
-
Se spune că am o privire plină de pasiune, / dar aspră (o privire, chipurile, profundă, / întunecată). Nu știu ce pot să spun?/ Mereu la săpături, arheolog de taină, / mai port pe umeri colb și-n ochi / scânteia unui drum, dar și epuizarea. Familiaritatea cu actul cultural, în general, care transpare din poemele Simonei-Grazia Dima, se corelează cu un lexic pe măsură, accentuând statutul, deloc forțat, al unei poezii cerebrale, de înaltă ținută intelectuală, care îi propune cititorului, indirect, imaginea unei poete care, deși
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
numele celor trei În ordinea morții, cu datele lor. La poarta cimitirului ne despărțirăm explicînd insistențelor ei că nu pot veni la masa de pomenire, dar că voi mai trece pe la dînsa - se legase, totuși, Între noi ceva semănînd a familiaritate - ea fiind liberă, i-am spus să mă caute oricînd la tribunal sau acasă pentru orice eventual necaz. Așa se Încheie pentru mine după-amiaza aceea unică... ... de neînchipuit. „Cine se gîndește la moarte cînd are numai optsprezece ani?” notasem Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
mediocrităților sentimentale... (Notă. Fa voia numai să-mi mărturisească hotărârea de a renunța ia tot ceea ce se întîmplase înainte de mine.)" "Aduc iarăși flori. Ea e supărată că am dat și celorlalte fete, și d-nei Sen. Cred că Mantu a observat familiaritatea noastră, căci intervine prompt când suntem singuri și, deși Maitreyi îi spune că e private talk, el tot rămâne. Am fost la cinematograf cu inginerul, care îmi vorbește trist de amânarea călătoriei în Franța. Mi s-a părut mie sau
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ani a recitit tatăl povestirea premiată. Era dintr-o carte - dăduse peste ea cînd se mai uita prin cărțile din fosta cameră a băiatului. Cum a văzut cartea, a și știut de unde apăruse atunci povestirea aia. Își amintea sentimentul de familiaritate pe care Îl avusese cînd o citise. RĂsfoi paginile și iat-o, identică și purtînd același titlu, Într-un foarte bun volum de povestiri scrise de un irlandez. BĂiatul o copiase cuvînt cu cuvînt și-i pusese chiar și același
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
aduce nimic nou față de natură atunci ce rost mai are poetul ? Tocmai că aduce. În primul rând că natura nerostită nu are pentru om realitate. Fără nume un lucru ori un ținut este sălbatic, apoi odată numit el intră în familiaritatea omului și începe să acumuleze viață dintr‐a omului, devine depozitar de energii, planuri, vise și amintiri omenești, lucrurile încep să ființeze în așa fel că inaugurarea lor înseamnă apropiere a unei realități umane. Limbajul lucrurilor, cântecul lor trebuie însă
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
în așa fel că inaugurarea lor înseamnă apropiere a unei realități umane. Limbajul lucrurilor, cântecul lor trebuie însă să‐ l rostească omul pentru că numai el îi poate descifra sensul natural demn de‐a fi asimilat în alți oameni. Rostul acestei familiarități cu lumea fiind semnul unei intense comuniuni și ca atare ne descoperă aprofundarea și mărirea diversității și frumuseții în care stă și se mișcă poetul nimbat cu neistovită noutate și prospețime în cosmos. Apoi astfel conceput omul în lume, acesta
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
greoaia lor înnoire în ceva, de greaua lor urnire și suspectare a noutăților, de spiritul lor viu față de care rămân mereu treji și în stare revoluționară, căci ei apără mereu un bun câștigat care nu trebuie negat de vreme ce a devenit familiaritate și rodnicie, de vreme ce patina vremii s‐ a așezat peste el; ei acceptă înnoirile ca organică și firească creștere și mai‐ departe‐deschidere nu ca brutală dezicere de un trecut în care au murit și suferit, au născut prunci și au
OMAGIU MAMEI by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1073]
-
femeia care i-a aținut calea. A bătut cu discreție În ușa În fața căreia a fost abandonat. ― Da. Poftiți, vă rog - a fost răspunsul de dincolo de ușă. A intrat. În fața lui se afla medicul Suiedeal, care l-a Întâmpinat cu familiaritate: ― Bine ați venit, domnule doctor. Poftiți cu mine, să vedeți pe doamna și minunea de băiat abia sosit În astă lume... O să vă las singuri câteva minute, până văd cine a mai fost internat... Maria, cu semne de oboseală pe
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
cealaltă Îndepărtată de corp, Într-un gest cât se poate de retoric (retorica tipic cavalerească). V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate, prefăcându-ne concilianți și răbdători, așa cum ne stă bine, mai ales la Începutul unei atât de dificile Întreprinderi. Acest gest retoric al mâinii se lovește În mișcarea lui de o plantă cu frunziș ornamental, ce crește din ramurile simetrice ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
egali În toate - și În vârstă, și În sentimente - și mă ajută să fiu degajat de acea timiditate ce mă rigidizează În momentele cele mai intense ale vieții mele) din cauză că mi-e frică să nu stric, cu un gest de familiaritate frustă, o stare de puritate refrigerentă, ce s-a țesut Între noi În mod spontan, de când ne-am descoperit cu priviri la fel de complice, În dorința lor secretă, În biserica de la Clocociov. Te-am văzut atunci atât de surprinsă, În pulberea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ei, comițând acest gest ca și cum l-ar fi făcut atât de des, că se transformase În ceva natural. Mă traversa acea căldură bruscă, ce se instala În mine de câte ori mă atingeam, În vreun fel, de corpul ei, În clasă. Observam familiaritatea cu care mă trata și eram cu totul blocat; nu Înțelegeam ce trebuie să fac sau să spun, surprinderea mă adusese În starea de muțenie. Eram, cred, penibil, cu gândul fix că n-am să pot scoate nici o vorbă, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Raportul dintre narator și acest personaj este sursa multor observații despre proză. Ironia este evidentă: „V-ați dat seama, iubiți cetitori, parantezele acestea nu au decât rolul de a ne face din când În când cu ochiul, Într-o dulce familiaritate...“. Teoria cheamă practica. Între două gesturi ale personajului, naratorul descrie pe o Întreagă pagină o scrumieră de Limoges, oarecum În felul În care Robbe-Grillet descria cafetiera din Le Mannequin. Jocul intertextual e, firește, deliberat, cum va fi și În final
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
nu mă supăr cu una, cu două. Nu știu când ne-om mai întîlni, dar să dea Dumnezeu să nu zici niciodată: "A avut dreptate afurisitul de Rogojinaru..." Noapte bună! Grigore Iuga îl privi o clipă și nu răspunse nimic. Familiaritatea arendașului îl sâcâia. De altminteri, se simțea obosit și, mai ales, plictisit. Discuția de la masă îi răscolise nervii. Își propusese de atâtea ori să nu mai vorbească despre lucrurile acestea și totuși mereu își călca hotărârea. Coborâră în calea Victoriei
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
se termină și cu asta, au început să taie prunii, că nu mai e loc, ăștia ca mine, ne-a venit rândul, e cam înghesuială. Știi ce mă gândeam eu ? — Să-ți fac o cafea ? întrebă Rada în fața acestei bruște familiarități. Nu prea beau cafea, da’ nu zic nu, dacă o fi un ceai. De care aveți... Apoi se întoarse la sine, de parcă făcuse o descoperire pe care nu voia s-o uite. — Mă gândeam, reluă Pavel Avădanei, la ortacii mei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
poate că, în ambulanță, privirea ei îl salvase atunci când bastonul polițistului, stârnit de gemetele lui, vrusese să desăvârșească ceea ce toporul nu dusese la capăt. Oricum, el n-avea să știe niciodată, îl văzuse apoi la televizor, simțea față de el o familiaritate stranie, a celor care împărtășiseră groapa comună. Căutase o vreme morții mineriadei. Nu pe cei despre care se știa. Ci morții fără nume, printre care, pentru câtva timp, se aflase și ea. Berti nu ar fi văzut cu ochi buni
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
întâmplă des ? se prefăcu Jenică interesat. — Nu știu. De obicei nu țin minte visele. Dar poate că ele vă țin minte... spuse el, sperând să-i stârnească perplexitatea. Știi că m-am gândit și eu la asta, zise femeia, abordând familiaritatea ca pe evidența unei afinități. La urma urmei, dacă, în loc să visăm noi, visele sunt cele care ne visează ? — Atunci poate că ele au visat cifrele, încercă Jenică. Și nu mai aveți nicio problemă. Le lăsați pe ele să facă ce-
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
până atunci una dintre sursele tristeții sale. — Mă întrebam, părinte... — Asta nu-i bine, îl întrerupse popa. Roagă-te, nu întreba, că nu știi ce vine după aia... Hai, să trăiești... Își muiară buzele în vin. Popa îl privi cu familiaritate. Ca să termine, cu oarece caznă, cuvintele pe care le începea pe dibuite, vorbea rar și rotunjit. — Simțeam eu că te știu de undeva... — Oare sfinții au fost primii oameni ? întrebă Maca. Popa medită, privi parcă spre locul rămas gol de pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
prea mult pentru demersul de clarificare conceptuală. În lumea modernă, suntem conștienți că societatea și formele acesteia nu sunt niciodată statice, iar schimbările apar în mod constant. Mai mult însă, noutatea în curentele modei este atenuată, posedând câteva elemente de familiaritate pentru indivizi, tocmai pentru că astăzi funcționarea industriei modei în economia de piață a indus conștiința schimbării vestimentației, prin lansarea sezonieră a colecțiilor (iarnă, vară, primăvară). În lucrarea sociologului german René König, Macht und Reiz der Mode. Verständnisvolle Betrachtungen eines Soziologen
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
a beneficia, În mod semnificativ, de pe urma avantajelor comparative ale celuilalt. Deci societățile mixte sunt create pentru a exploata elementele de complementaritate dintre doi parteneri, prin Încheierea unui contract Între parteneri. Partenerii locali aduc În afaceri cunoștințe prețioase despre piața locală, familiaritatea cu birocrații guvernamentali și cu regulile locale, Înțelegerea piețelor de forță de muncă locale și, dacă este posibil, facilități productive deja existente. Partenerii străini pot oferi tehnologie avansată, know-how managerial și accesul la piețele de export. Pentru ambele părți, posibilitatea
INVESTIŢII INTERNAŢIONALE by ANATOLIE CARAGANCIU () [Corola-publishinghouse/Science/1243_a_2691]
-
să schimbe confidențe. În scurt timp, Julien își face cunoscute intențiile, iar cei doi tineri sunt promiși oficial unul altuia. În societatea burghezilor mai rigizi, întâlnirile dintre logodnici nu au loc decât sub supravegherea însoțitoarelor și exclud orice urmă de familiaritate. Însă părinții Jeannei, oameni încrezători și cumsecade, îi lasă pe viitorii soți aproape în voia lor. Și astfel a început pentru cei doi tineri "anotimpul luminos al logodnei", romantic și bucolic. Stăteau de vorbă singuri, prin colțurile salonului sau așezați
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
oriunde s-ar fi aflat, pe plajă, la hotel, la cazinou, la biserică, tânărul o întâlnea mereu pe Miss Mary, o fată cu chip de înger, sfioasă, dar veselă, "nespus de vioaie și plăcută". Între tineri se înfiripă imediat o "familiaritate nevinovată și încântătoare, familiaritate atât de greu de atins cu majoritatea fetelor crescute după moda franțuzească". Însă la întoarcere, în timpul traversadei de la Dieppe la Newhaven, la bordul vasului cu aburi Paris, tânărul povestitor realizează că "inima îi era mai plină
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
aflat, pe plajă, la hotel, la cazinou, la biserică, tânărul o întâlnea mereu pe Miss Mary, o fată cu chip de înger, sfioasă, dar veselă, "nespus de vioaie și plăcută". Între tineri se înfiripă imediat o "familiaritate nevinovată și încântătoare, familiaritate atât de greu de atins cu majoritatea fetelor crescute după moda franțuzească". Însă la întoarcere, în timpul traversadei de la Dieppe la Newhaven, la bordul vasului cu aburi Paris, tânărul povestitor realizează că "inima îi era mai plină de emoție decât îndrăznea
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fratelui său Maurice. Tinerii joacă tenis împreună, se plimbă cu mașina, se întrec la alergat, se amuză căutând comori. De asemenea, montează scurte spectacole pornind de la enigmele inspirate din romanele cu detectivi ale lui Conan Doyle. Firește, în înalta societate familiaritatea nu este întotdeauna privită cu ochi buni. Viitoarea contesă de Pange subliniază, dimpotrivă, "cât de stricte și de puțin firești erau, în acești ani 1900, relațiile dintre băieți și fete. Nimeni nu se tutuiește vreodată în public, nici chiar verii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a elibera un spațiu de dans. Se face în așa fel încât lumina să fie difuză, favorabilă intimității. Apoi toată lumea se cuibărește pe canapele și încep petting-party-urile88, de asemenea importate din America. O Americă devenită dintr-o dată mai apropiată, inspirând familiaritate. Liberalizarea moravurilor Într-adevăr, numeroși americani, printre care Scott Fitzgerald și Ernest Hemingway se instalează la Paris, contribuind la marea liberalizare a moravurilor din anii '20. Goniți de climatul puritan din America prohibiției și a ligilor moralității, aceștia se alătură
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ambigue, răsuflarea celuilalt pe gât"140. Un domn, foarte la locul lui după înfățișare, care îi articulează într-o zi o "palmă la fund", însoțită de un "bună, micuțule", și-a primit cu vârf și îndesat răsplata. Înfuriată de această familiaritate, Juliette Gréco s-a repezit la cel vinovat și i-a făcut cadou un "o vânătaie de toată frumusețea"141. În același timp însă, tânăra cântăreață știe să spună și "da", cu curaj. Da" iubirii, "da" tuturor bețiilor sale și
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]