1,125 matches
-
monahală (ori chiar preoțească) o realitate, astăzi? Cazurile descalificante din ultimul timp, într-o scanare destul de în profunzime, totuși, a peisajului religios românesc înclină să spună că nu: presa scoate la iveală (chiar dacă exagerează ori malformează, uneori) ipostaze preoțești vicioase, fanatisme, anacronisme, microdictaturi discreționare, scandaluri legate de homosexualitate etc. Atât uman, cât și etic, toate acestea sunt sancționabile; dar ele sunt sacționabile mai ales la nivel teologic, și aici intervine discuția despre vocaționalitate, în zilele noastre. Este evident că nu se
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
poate de clar, că nu prin vocație au ajuns cei doi la monahism. Mai exact, că nici unul dintre ei nu avea chemare spre așa ceva: în primul caz, întrucât Irina Cornici era bolnavă psihic, iar în al doilea caz, întrucât nu fanatismul discreționar (proiectat fantasmatic în abilități presupuse a fi exorcizatoare) este cel care clădește statura și structura unui călugăr. Ci cu totul altceva. Desigur, fiind victima acestui martiriu repugnant la început de secol XXI, Irina Cornici nu are nici o culpă legată
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
presupusul slujbaș al lui Dumnezeu s-a dovedit a fi un torționar (oricât de greu ar părea acest cuvânt, el reflectă exact ceea ce s-a întâmplat) și un psihopat. Și mai incredibilă este inocența pe care o afișează Daniel Corogeanu: fanatismul său este cu atât mai periculos cu cât are capacitatea de a hipnotiza masele (și măicuțele din mănăstire) asemenea unui mic și întârziat Rasputin à la roumaine. Certuri popești la nivel înalt Discordia de la sfârșitul anului 2005 și începutul anului
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
și alunecoase: fie toți am fost vinovați, fie toți am suferit. Or, nici una dintre cele două afirmații nu este adevărată. Pentru că nu toți am fost vinovați: au existat creiere ale represiunii, apoi instrumente ale acesteia (care au participat benevol, din fanatism, ori s-au lăsat înregimentate în sistem pentru varii beneficii) și de-abia apoi cei care au colaborat. Și a existat, pe de altă parte, cât se poate de clar lumea victimelor. La fel, este injust și amoral să se
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
sugestia vag intuibilă din Apel, aplicată însă la scară națională. Care ar putea fi termenul potrivit pentru situația în care o persoană publică ori un intelectual de prestigiu care a colaborat cu Securitatea (nuanțele sunt necesare aici: din zel și fanatism, din frică și lașitate ori fiindcă a fost șantajat) se autodeconspiră înainte ca dosarul său să fie livrat opiniei publice de către CNSAS? Probabil că autolustrare (lustrația fiind termenul general pentru întregul fenomen de curățare și igienizare etică). Or, chestiunea dilematică
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
aveau neapărat un angajament de informator, dar nu erau mai puțin culpabili decât informatorii ori chiar decât angajații Securității care racolau informatori. Ajungem astfel la a treia categorie - a informatorilor propriu-ziși, cu toate nuanțele lor, fie că au colaborat din fanatism și zel, de bună voie și din interes, din oportunism și lașitate ori fiindcă au fost constrânși și amenințați. Dacă vreunii dintre aceștia au provocat, prin delațiunea lor, daune materiale, fizice sau psihologice, ei trebuie să răspundă inclusiv penal. Cei
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
obiectul, oricît de mărunt, este văzut la valoarea și însemnătatea lui. Dintr-asta nu rezultă totuși că filosofii pe care i-am numit au fost humoriști. Shaftesbury a fost un admirator entuziast al frumuseții. El ținea de aceea să combată fanatismul și superstiția ce încercau să limiteze libera desfășurare a vieții. În această luptă, el considera comicul un aliat bun și legitim. Este ideea fundamentală din mica sa scriere Essay on the freedon of wit and humour (1709). (Cuvîntul "humour" este
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
s-a dovedit a fi o puternică barieră împotriva tendinței de universalizare și unitate a bisericii creștine. Alimentate de patimi la nivel individual (orgoliu, vanitate, trufie), puternic susținute la nivel național de instinctul național, vor face ca popoarele, orbite de fanatismul unor ereziarhi și lideri religioși, să nu înțeleagă rostul carității în realizarea unității și păcii. Dacă popoarelor li se poate aplica cuvintele mântuitorului „Părinte iartă-le lor căci nu știu ce fac" nu aceleași cuvinte se pot adresa celor care au săpat
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
pe cât ne-ar plăcea să credem că avem. S-ar putea să fim și noi tributari unor concepții pe care ne-ar plăcea să credem că le au doar cei trecuți de o anumită vârstă. — E nevoie de un oarecare fanatism împotriva valorilor acestei societăți ca să faci din anticorupție o regulă. — Cred că trebuie să ne uităm la noi și să ne spu nem: „Da, chiar dacă inițial credeam că e în regulă, acum îmi dau seama că nu e.“ Uitați-vă
Eu votez DNA! De ce merită să apărăm instituţiile anticorupţie by Cristian Ghinea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1332_a_2898]
-
vremea potrivită, în cadrul acestei rubrici, despre celebrele caricaturi suedeze înfățișându-l pe Profetul Mahomed - mi s-a părut atunci, mi se pare și acum un gest cel puțin nelalocul lui, menit a inflama spirite și a turna gaz peste focul fanatismului. Sigur, întregul context, care cuprindea și revolta față de îngrădirea libertății de exprimare, putea fi o explicație a publicării respectivelor caricaturi, dar actul în sine avea mult prea puțină valoare artistică, să-i spunem. Putea fi perceput ca o provocare inutilă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
cultelor, potrivit căreia „în România sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau acțiuni de defăimare și învrăjbire religioasă, precum și ofensa publică adusă simbolurilor religioase“. Cu alte cuvinte, B.O.R. se poziționează ferm, în contextul apariției acestei cărți, în zona fanatismului extrem, fără nuanțe, încadrând-o la „forme, mijloace, acte sau acțiuni de defăimare și învrăjbire religioasă“. Vine adică, în mod public, cu un vot de blam hotărât, care contrastează chiar cu opinia muftiului Murat Iusuf, cel care a recunoscut că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
amintirea mea îl situează într-un cort...: trăisem parcă un episod de western. Ceea ce nu înseamnă că am fost zdruncinat în credința mea față de Legiune. Devenisem, chiar dacă deloc încă o bestie, însă un fanatic. Clipa cea mai reprobabilă a acestui fanatism a fost satisfacția sinceră, din adâncul inimii, cu care am primit știrea asasinării lui Nicolae Iorga. N-a fost, de fapt, doar bucurie de o clipă, căci, plimbându-mă atunci, într-o seară, pe aleile Parcului Arinilor, strălucind de zăpada
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de acolo ca să-i îndrăgesc nu sunt produsul aceleiași maladii? Mircea Eliade și C. Noica nu s-au vindecat niciodată. Poate nici amarul, nihilistul Emil Cioran. În nici un caz Petre Țuțea. Și N. Steinhardt avea morbul într-însul, când proclama fanatismul ca virtute. Cât de vindecat îmi închipui că sunt eu acum, deduc din următoarea împrejurare. Revista Jurnalul literar, serie nouă, a publicat în nr. 21 din mai 1990, pe prima pagină, un articol cu titlul „Roza vânturilor“, datat iunie 1941
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de sacre, încât numai reaua-credință și perversitatea puteau să le respingă. Prin urmare, ar fi putut să-și socotească adversarii ca pe niște pungași care trebuie pedepsiți, sau ca pe niște imbecili care trebuiau salvați cu sila, ceea ce este principiul fanatismului. Și nu încape îndoială că s-ar fi purtat ca un fanatic fără dragostea lui pentru libertate, fără moderația caracterului său, fără respectul lui neabătut pentru umanitate. Susținut de un concurs fericit de împrejurări, încurajat și, în aceeași măsură, obligat
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
se proclamă împărat, și se retrage din orice activitate publică. În 1856 îi apare a doua mare carte, Vechiul Regim și Revoluția. A lăsat și o amplă Corespondență. Scriitor, gânditor și istoric francez. Prin raționamentul său, prin critica privilegiilor, a fanatismului, a nedreptății și a prejudecăților a întruchipat spiritul Luminilor, a fost idolul burgheziei liberale anticlericale și, prin spiritul său, un prinț al întregii lumi cultivate europene; pentru mulți secolul al XVIII lea este secolul lui Voltaire; iar ca scriitor, a
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
de vedere intelectual, și teribil de puritană. Presupun că vă mai și amuzați în intimitate, dar pe dinafară păreți să detestați simplul amuzament voi aveți ordinea de zi în locul spontaneității. Cumplită uniformizare. O adevărată poliție a minții. De aici la fanatism e un pas. Spaima lui Lessing de fanatism e probabil cea mai mare deschidere a spiritului ei. "Mi-e groază de religie. Mă înfioară înclinația ei criminală", spune ea undeva. Și, în altă parte, " Oamenii ar trebui să gândească înainte
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
că vă mai și amuzați în intimitate, dar pe dinafară păreți să detestați simplul amuzament voi aveți ordinea de zi în locul spontaneității. Cumplită uniformizare. O adevărată poliție a minții. De aici la fanatism e un pas. Spaima lui Lessing de fanatism e probabil cea mai mare deschidere a spiritului ei. "Mi-e groază de religie. Mă înfioară înclinația ei criminală", spune ea undeva. Și, în altă parte, " Oamenii ar trebui să gândească înainte să se pună pe urlat lozinci". Toată această
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cea mai mare deschidere a spiritului ei. "Mi-e groază de religie. Mă înfioară înclinația ei criminală", spune ea undeva. Și, în altă parte, " Oamenii ar trebui să gândească înainte să se pună pe urlat lozinci". Toată această groază de fanatism ne readuce în final în ce-o privește pe Lessing la nemărturisita rușine de alegerea ei timpurie, de aprobarea comunismului. În cele din urmă romanciera își construiește o teză "proprie", care merită considerată: De la început a fost așa: oamenii au
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
eliminarea adversarului, după ce eșecul colocviului de la Poissy din septembrie 1561 avea să demonstreze imposibilitatea unei apropieri între cele două confesiuni. Criza politică. Acest război, de două ori fratricid, întrucît cei care se măcelăresc unii pe alții într-o dezlănțuire de fanatism și cruzime sînt creștini și francezi, este cu atît mai grav cu cît regele se dovedește incapabil de a juca rolul de arbitru care ar trebui să-i revină. Aceasta se datorește mai întîi faptului că lui Henric al II
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
recesiunii din timpul lui Ludovic al XVI-lea. Mișcarea filosofică Marii filosofi. Continuînd lecțiile raționalismului cartezian și critica credințelor tradiționale și a monarhiei absolute începută în anumite cercuri încă din anii 1680-1715, marii scriitori, numiți "filosofi" vor să substituie "tenebrelor" fanatismului și intoleranței "luminile" rațiunii întru fericirea cea mai mare a umanității. Din 1721, Montesquieu (1689-1755), președinte al parlamentului de la Bordeaux, publică Lettres persanes, satiră îndrăzneață a credințelor și moravurilor francezilor de la sfîrșitul domniei lui Ludovic al XIV-lea; din 1734
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
păreau a se mărgini la a tăia din tulpina lor cîteva ramuri rătăcite [...]; dar, neîncetînd niciodată să reclame independența rațiunii, libertatea de a scrie, ca pe dreptul, ca pe salvarea speciei umane; ridicîndu-se cu o neobosită energie împotriva tuturor crimelor fanatismului și ale tiraniei; urmărind în religie, în administrație, în moravuri, în legi, tot ceea ce avea caracterul opresiunii, al durității, al barbariei; ordonînd, în numele naturii, regilor, soldaților, magistraților, preoților să respecte sîngele oamenilor; reproșîndu-le cu o energică severitate pe acela pe
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
care le-am indicat. Luminile purtate cu mare cheltuială pînă la extremitățile Franței se sting cînd ajung acolo, pentru că legile nu sînt înțelese. "Federalismul și superstiția vorbesc bretona populară; emigrația și ura împotriva Republicii vorbesc limba germană; contrarevoluția vorbește italiana, fanatismul vorbește basca. Să distrugem aceste instrumente de stricăciune și de eroare. "Comitetul a considerat că trebuie să vă propună, ca măsură urgentă și revoluționară, să dea fiecărei comune de țară din departamentele desemnate un institutor de limba franceză, însărcinat să
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
mai puțin contestată, pentru că regimul care ia sfîrșit de-abia s-a apărat și nu lasă deloc în urma lui, precum Restaurația, un mare partid care să îi păstreze un atașament și un devotament aproape religios. A fost proclamată Republica fără fanatism și fără opoziție; toată lumea o acceptă pentru că monarhia, de trei ori încercată sub Napolen, Ludovic al XVIII-lea și Ludovic-Filip, a dat de trei ori dovada neputinței sale. Toată lumea este decisă să facă experiența unei noi forme de guvernămînt, și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
itinerantă a credinței, libertatea ei față de obiectivări au șansa să fie puse la încercare. Există situații civilizaționale de inflație a simbolismului religios, cînd el poate deveni contraproductiv, provocînd plictisul și, în cele din urmă, abandonul sau asociindu-se, dimpotrivă, cu fanatismul literalist. Sfîrșitul Evului Mediu a fost, potrivit lui Johan Huizinga, o epocă în care acest simbolism ajunsese un cod prea la îndemînă, aplicat cu o mecanică virtuozitate chiar pe aspectele cele mai plate, mai triviale sau mai scandaloase ale vieții sociale
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
de control social), devianța ascunsă care caracterizează în special patologiile sexuale sau actele de corupție ale oficialilor publici și care în marea lor majoritate rămân ascunse societății. * Tipul de devianță: devianța penală (infracțiunile), devianța sexuală, devianța politică (terorismul), devianța religioasă (fanatismul), devianța autoagresivă (sinuciderea sau consumul de droguri), devianța familială (maltratarea). * Caracterul individual sau de grup al devianței. Spre deosebire de devianța individuală, devianța de grup implică socializarea în cadrul unor subculturi deviante definite de norme valori și stiluri de viață (organizații criminale, rețele
Devianța socială la tineri. Dependența de substanțe by Mihaela Rădoi () [Corola-publishinghouse/Science/84967_a_85752]