1,932 matches
-
mai mărită. Eu trec, îmbătrînit, ca și ele, Și-asemenea inima mea plânge - Din treacăt, tuturor, în perdele, Le pun cîte-o roză de sânge. Fanfară Ce tristă operă cânta Fanfara militară Târziu, în noapte, la grădină... Și tot orașul întrista, Fanfara militară. Plângeam, și rătăceam pe stradă În noaptea vastă și senină; Și-atît de goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric Dădea fiori de nebunie - Era o noapte de septembrie, Atât de rece și pustie! Și tot
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și rătăceam pe stradă În noaptea vastă și senină; Și-atît de goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric Dădea fiori de nebunie - Era o noapte de septembrie, Atât de rece și pustie! Și tot orașul întrista Fanfara militară... Târziu, în noapte, la grădină, Ce tristă operă cânta Fanfara militară. Gol Dă foșnet frunza măruntă, Umbra e rece-n pădurea sonoră - O mirare tăcută, poate cruntă, O amețire de toamnă, de-o horă. Un haos vrea să mă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
goală era strada - De-amanți grădina era plină. Orașul luminat electric Dădea fiori de nebunie - Era o noapte de septembrie, Atât de rece și pustie! Și tot orașul întrista Fanfara militară... Târziu, în noapte, la grădină, Ce tristă operă cânta Fanfara militară. Gol Dă foșnet frunza măruntă, Umbra e rece-n pădurea sonoră - O mirare tăcută, poate cruntă, O amețire de toamnă, de-o horă. Un haos vrea să mă ducă De unic uitând, și de număr - Un foșnet uscat mă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
spasmul a dispărut, Își udă-n parfum o batistă - O pune pe gură, și tristă Ea șterge un ftizic sărut. Și ninge Și ninge în orașul mare E noaptea plină de orgii, Iar prin saloane aurii S-aud orchestre, și fanfare. Femei nocturne, singurele La colț de stradă se ațin, Desfrâu de bere și de vin Prin berării, și cafenele. De orbitoare galantare De diamant, și de rubin... Și de averi orașu-i plin, Și ninge în orașul mare!... Plumb de iarnă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
și s-a băut în numele patriotismului. Acum s-a găsit tricolorul. Specialiști în pomana tricolorului. Am fost cu o echipă de filmare la o astfel de încropeală. Câțiva copii zgribuliți, câțiva veterani târându-și bătrânețile pentru o diplomă de excelență, fanfara pompierilor, televiziuni, o activistă a Centrului Internațional de Educație Civică, Morală Creștină și Afirmare Patriotică al Sectorului (fosta tov. Spanțu de la U.T.C. - Textile pe Capitală) și primarul agramat, burtos și cu ochii țintă la tricolorul fâlfâind în vârful catargului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prezenta la bilanțul guvernării noastre și acum, în încheiere, deci și prin urmare cum se spune din străbuni la festivitățile strămoșești și la ocazii festive să cinstim cum se cuvine pe veteranii noștri scăldați în lumina falnică a tricolorului deci fanfara să-i întâmpinăm și omagiem cum se pomenește din străbuni cu tradiționalele noastre cântece de bucurie și marș“. Nu e bine, știu, să te-amuzi pe seama tricolorului. Înțelept și patriotic este să papi bani cu nemiluita și să privești, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
prima tinerețe continua, sub forma unui abur cosmic, să-i anime trupul, era dispusă să-și elibereze „locul” În favoarea oricărui pacient, indiferent de vârstă, nație sau de sex, oferindu-i, la o adică, și alte servicii speciale, constând Într-o fanfară improvizată din tăvi și din tacâmuri, menită să intoneze, pentru ieșirea din scenă, În funcție de dispoziția clientului, fie Perinița, fie Katiușa, fie marșul funerar. Cum În salonul ei nu se aflau decât decât niște femei simandicoase, care umblau mereu cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de ceremonie poartă steaguri galbene cu dragoni, în timp ce cărăușii cară palanchinele familiilor imperiale. Nobilii merg în coloane. În spatele nostru sunt vase pentru ars tămâia, călugări, lama, eunuci, doamne de onoare, servitori, gărzi și animale imperiale. Mulțimea e urmată de o fanfară cu tobe și gonguri și de întreaga bucătărie. Aproape de coada șirului sunt camere-garderobă și camere de toaletă ambulante. Pedestrași ghidează caii și măgarii care transportă lemn de foc, carne, orez și legume în coșuri adânci, alături de ustensile de bucătărie, oale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în acele vremuri de neuitat. Sunt anunțat că mi se va trimite o mașină care să mă ia de acasă. La ora 20 mașina e la scară... frumos gest! În parcul din vecinătatea restaurantului de la Grădină cânta de zor o fanfară militară... Sunt primit de grupul de veterani ajunși înaintea mea. Colonelul Bălănescu - ajutat de o serie de planșe - vorbește prezentând situația în care se afla România în perioada 1939-1945, axându-se pe participarea și contribuția României în cel de Al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
trăgea și din narghilea, fiindcă avea cine să le dea învățătură... --Cine? Dacă nu-ți cer prea mult. --Ascultă ce ne spune Eminescu: “La un semn, un țărm de altul, legând vas de vas, se leagă Și în sunet de fanfare trece oastea lui întreagă; Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah și spahii Vin de-ntunecă pământul la Rovine în câmpii; Răspândindu-se în roiuri, întind corturile mari... Numa-n zarea depărtată sună codrul de stejari”... --Acum parcă mai vii
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
care chiar dacă erai obligat să mergi la defilarea oamenilor muncii, după aceea, până pe 25 august, laolaltă cu poporul acesta al nostru, mai mult înclinat spre continua desfătare a stomacului proprietate personală, puteai să mergi în locuri precum Brodocul Vasluiului, unde fanfara cânta de mama focului, cârnații se prăjeau plesnind de veselie, copane de pui cumpărați, stând o noapte la rând, se frigeau pe grătarele puse direct sub poala codrului, cu navetele de bere alături, cu nevasta voioasă și copiii alergând prin
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu mai este pe acest pământ. Mii de oameni au fost și l-au plâns la înmormântarea sa demnă de un șef de stat. De la moartea Mariei Tănase, nu se mai văzuse o înmormântare a unui om de artă, cu fanfară militară și focuri trase de regimentul de gardă. Și alte mii de români au plâns în țara aceasta în fața televizoarelor. Și fiindcă tot am început cu rușii, jurnalul meu de azi, vreau să amintesc doar așa în treacăt, că în
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
zâmbet de hienă încrustat pe buze. Copila părea desprinsă dintr-o frântură de vis, parcă nici nu știa ce i se întâmplă. Pumnii fratelui meu s-au strâns a furie, a revoltă...În acordurile nepăsătoare ale unui sunet sec de fanfară, care intona cântecul patriotic „Am cravata mea”. De atunci, am înțeles că viața se întindea și dincolo de râul în care mă scăldam și dincolo de ulița prăfuită în care-mi pierdeam pașii, în iureșul pașilor tovarășilor mei de joacă. Iar viața
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
meu și vrei să plângi. Te strâng ușor de mâna dreaptă și chiar te îndemn să plângi căt poți. Apoi îți zic: -Mai lasă-mă să mă bucur! O dată moare omul... Apoi, pornim amândoi, cu pas apăsat, înaintea cortegiului răgușit... Fanfara acoperă bocetele pierdute în ecoul nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
Apoi, pornim amândoi, cu pas apăsat, înaintea cortegiului răgușit... Fanfara acoperă bocetele pierdute în ecoul nopții... Sicriul e gol. Chipul lunii se sfarmă peste trupurile noastre sprijinite în colțul zorilor. Așteptăm cortegiul înfrigurat. Le strig prietenește: -Hai , prieteni! Luați-vă fanfara hodorogită! La crâșma lui Firman am comandat vinul cel mai vechi pentru gurile voastre răgușite, mai vechi decât oasele mele . -Trei viței din bătătura au fost sacrificați pentru efort... Dar parcă nu m-aud și strig cu palmele la gură
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
nu-mi spune nimic și eu mă îndepărtez îmbufnată. -Ești fata mea. Lasă că tu o să cânți altfel, cum n-au făcut-o alții. Talentul pentru muzică e nativ în familia bunicilor. Bunica avea șapte frați care au format o fanfară, cea mai renumită din zona noastră. Cântau cu mare prestanță pe la nunți și înmormântări. Erau căutați mereu. Nimeni nu i-a învățat să cânte, fiecare a îndrăgit un instrument și muzica a venit din interior. Odată au venit de Anul
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
În Îndepărtata lui copilărie, o să iasă din vamă ultimul, penultimul. Și chiar așa a și fost! A mai ieșit după el doar una, arăta ca În Vizita bătrânei doamne, mănuși, pălărie, s-a uitat crunt, În dreapta, În stânga, era pulbere că fanfara orașului n-a venit s-o aștepte. Și hop, apare și o față dubioasă, cu un carton mototolit, pătat, scris de mână, cu litere strâmbe și o Înhață pe babă! Și, chiar În spatele ei, El! Cu ochelarii lui meseriași și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
curte și un teren de fotbal. Totul populat cu mici figurine În culori vii, niște copii, așa mi s-au părut. Belbo făcu un prim semn Într-acolo: „E oratoriul salesian. Acolo m-a Învățat don Tico să cânt. În fanfară”. Mi-am amintit de trompeta pe care Belbo și-o refuzase, atunci, după visul acela. Am Întrebat: „La trompetă sau la clarinet?” Avu o clipă de neliniște: „Dar de unde... Ah, așa e, ți-am povestit visul cu trompeta. Nu, don
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
refuzase, atunci, după visul acela. Am Întrebat: „La trompetă sau la clarinet?” Avu o clipă de neliniște: „Dar de unde... Ah, așa e, ți-am povestit visul cu trompeta. Nu, don Tico m-a Învățat să cânt la trompetă, dar În fanfară cântam la genis”. „Ce-i acela, genis?” „Povești de copii. Acum hai să lucrăm”. Dar În timp ce lucram am văzut că-și arunca des ochii spre oratoriu. Am avut impresia că, pentru a-l putea privi, ne vorbea despre altceva. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
ăla cu pantaloni mototoliți, de pânză aspră, care În statui stă mereu lipit de sutana lui don Bosco, cu ochii la cer, ca să nu-și audă tovarășii care spun bancuri porcoase. Am descoperit că don Tico pusese pe roate o fanfară muzicală, compusă din băieți Între zece și paisprezece ani. Cei mai mici cântau la clarinetă, flaut mic, saxofon sopran; celor mai mari le reveneau trombonul și toba mare. Aveau uniformă, veston kaki și pantaloni albaștri, cu șapcă cu vizieră. Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
a zis că avea nevoie de un genis”. „Ne măsură cu superioritate și recită: „Genis În limbajul orchestrelor e o specie de trombon, care În realitate se numește fligorn contralt În mi bemol. E instrumentul cel mai stupid din toată fanfara. Face umpa-umpa-umpa-umpap când marșul are un tempo rar, iar după para-papa-papa-pa-paaa trece la timpul forte și face pa-pa-pa-pa... Însă se Învață ușor, face parte din familia alămurilor, ca și trompeta, și mecanica lui nu-i diferită de cea a trompetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
când nu era nimeni În oratoriu, iar eu mă ascundeam În stalul micului teatru... Dar trompeta o studiam din motive erotice. Vedeți viluța aceea mică din vale, la un kilometru de oratoriu? Acolo locuia Cecilia, fiica binefăcătoarei salezienilor. Așa că, ori de câte ori fanfara avea program, la festivitățile obligatorii, după procesiune, În curtea oratoriului și mai ales În teatru, Înainte de spectacolele trupei de amatori, Cecilia, era Întotdeauna cu maică-sa În primul rând, la locul de onoare, alături de părintele superior al catedralei. Și În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
festivitățile obligatorii, după procesiune, În curtea oratoriului și mai ales În teatru, Înainte de spectacolele trupei de amatori, Cecilia, era Întotdeauna cu maică-sa În primul rând, la locul de onoare, alături de părintele superior al catedralei. Și În astfel de cazuri fanfara Începea cu un marș care se numea Bună pornire, iar marșul era deschis de trompete, trompetele În si bemol, de aur și de argint, bine lustruite la o ocazie ca asta. Trompetele se ridicau În picioare și cântau solo. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
care se numea Bună pornire, iar marșul era deschis de trompete, trompetele În si bemol, de aur și de argint, bine lustruite la o ocazie ca asta. Trompetele se ridicau În picioare și cântau solo. Apoi se așezau și ataca fanfara. Să cânt la trompetă era singurul mod de a mă face remarcat de Cecilia”. „Altfel?” Întrebă Lorenza Înduioșată. „Nu era nici un altfel. Întâi, că eu aveam treisprezece ani, iar ea treisprezece și jumătate, iar o fată de treisprezece și jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe un saxofonist contralt, unul Papi, oribil și cu câteva fire de păr, mi se părea mie, și n-avea ochi decât pentru el, care behăia lasciv, căci saxofonul, când nu este cel al Ornettei Coleman și când cântă În fanfară - și mai și cânta la el Papi cel urâcios - este (sau așa mi se părea mie atunci) un instrument căpresc și vulvar, are o voce, cum să vă spun, de femeie-manechin care s-a apucat de băut și de făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]