9,565 matches
-
Alex. Ștefănescu Detașarea care conferă farmec versurilor este poezia. Ea îl tot așteaptă de paisprezece ani, amânându-i pe nenumărații pețitori care o asediază. Și iată că așteptarea n-a fost în zadar. Prin publicarea unui volum de versuri inedite, Matei Vișniec se întoarce la soția
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
cu încrederea ultimă cu care se uită un naufragiat la sticla purtătoare de mesaj pe care o aruncă în largul mării. El compune poeme cu dezinvoltura blazată a cuiva care a realizat între timp ceva mai important. Această detașare conferă farmec versurilor. Ele se nasc fără să șiroiască de sânge. Se alcătuiesc în aer, ușor, iscate parcă de o baghetă magică. Seamănă foarte mult cu textele pe care marii autori le scriu la bătrânețe, din plăcere, când nu mai au ambiția
Penelopa lui Matei Vișniec by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16248_a_17573]
-
lui Mercè Rodoreda e o carte fundamentală, dar s-ar părea că tocmai acest lucru îl face să fie o lectură cît se poate de interesantă; transplantat pe pămînt european, realismul magic, lipsit de latura sa tragică, își recapătă grația, farmecul, acea mixtură de inocență a copiilor ori a nebunilor și de prea-plin al conștiinței (post)moderne. La urma urmei, o oglindă spartă pentru o realitate pe măsură. Mercè Rodoreda, Oglinda spartă, Ed. Meronia, Biblioteca de literatură catalană, București, 2000, 240
Mărirea și decăderea casei Valldaura by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16272_a_17597]
-
blajină". Sigur, cultivând franchețea și ironia, chiar micile răutăți, n-a avut cum să rămână fără dușmani. Fără maliție, însă, Cornel Regman e de neînchipuit. Când comentează "blajin" "Psalmii" lui Doinaș (a doua cronică din volum) îl găsim, parcă, fără farmec, fără notele sale distinctive. Iată cum critica admirativă ne apare ca "neconstructivă". Sau așa arată ea la Regman, pe care nu-l recunoaștem decât plin de maliție, umor, dispoziție ludică neobosită. E drept, însă, și că nu despre orice se
Ironie și franchețe by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/16283_a_17608]
-
17 ani de temniță, în plin dezastru social... Niciodată, în casa aceia, nu fusese invitat vreun proletar. Se discuta despre proletarii regimului cu acea bunăvoință, a Verei îndeosebi, însă de sus, cu bunăvoința superioară a nobililor de altădată, ceea ce sporea farmecul tabloului feudal din holul casei. Totuși, în această casă nu intra decît cel mult factorul sau cel cu plata luminii. În mod ciudat, în Galeria cu viță sălbatică cred că am amintit de un proletar, Axente, cel cu porumbeii din
Vizuina cu hoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16301_a_17626]
-
piese din interminabila sa colecție de arheologie. Așadar, moravurile nu tocmai principiale loveau pînă și personalități de importanța marelui Mihail Kogălniceanu. Bacalbașa, paralel cu fundalul, adică lupta încrîncenată dintre guvern și opoziție, trece în revistă și alte evenimente care fac farmecul cărții sale. Astfel, e evocată moartea, în 1885, a lui C.A. Rosetti, certat definitiv cu prietenul ("fratele") I.C. Brătianu și alți liberali fruntași pentru că nu i se acceptaseră reformele politice preconizate (Colegiul unic în locul celor patru colegii electorale și
Capitala de odinioară by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16280_a_17605]
-
luminoasă, cu părul alb proaspăt înălbit cu o substanță albăstruie cu care se spăla pe cap și care atunci cînd vopseaua era proaspătă, cum era atunci, îi dădea un aer ireal, vaporos, de femeie în vîrstă păstrîndu-și și la bătrînețe farmecul deobicei durabil numai la femeile de spirit. Un tablou impresionist, spunea același Brummer, un Fragonard!... Dacă Justiția, ajunsă la senectute, ar fi voit să capete neapărat o nouă înfățișare umană, plină în același timp de experiență și de cochetărie, ea
Vizuina cu hoți (II) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16284_a_17609]
-
început a mă obișnui și cu acest gen de "polemică". Nu vi se pare că sînteți prea sever cu scriitori ca G. Călinescu sau M. Sadoveanu, atunci cînd incriminați colaborarea lor cu regimul comunist? Oare ei n-au revărsat suficient farmec în lume ca să li se ierte compromisurile? În această privință s-a instalat o gravă neînțelegere, provenită din neacceptarea unei discuții raționale și, în unele situații, chiar a unei replici civilizate. "În vecii vecilor, susține dl Eugen Simion, dl Gh.
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
realismului socialist", creatorii în chestiune terminaseră partea cea mai însemnată a operei lor, care le asigură un loc central în istoria literaturii și nu numai atît: în cadrele literaturii viabile, ce continuă a stîrni interesul valurilor succesive de cititori, revărsînd farmec în lume, după cum, cu toată dreptatea, vă rostiți. Analiza care nu poate fi univocă, hagiografică, departajează cele două sectoare, inegale, ale creației acestor autori "călare pe două epoci". Dar să ne fie clar un lucru: în perspectiva evoluției conștiinței literare
Gheorghe Grigurcu - "Viața mea la Târgu-Jiu? Neantul mobilat cu o bibliotecă..." by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16257_a_17582]
-
cu sentimentul atașamentuilui față de valorile vieții. Nimic tragic, nimic sfâșietor în poezia lui Motoc, de vreme ce poetul în vocația iubirii (amor vincit omnia) de a eclipsa dizarmonia și negativitatea lumii. Hiperbola și climaxul sunt operații predilecte în a restitui chipul, trupul, farmecele iuibitei ce vine din eres, din epos și legende. Capricioasă și magnetică, luxuriantă și sălbatică precum marea, nelipsitul motiv-obsesie. În tandem cu creanga înflorită de salcâm, cu scaiul, colina ș.a. Repere și provocări ale unei gesticulații poetice nedezmințite. Copilul etern
Un neoromantic by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16332_a_17657]
-
își află plăcerea în relativizări, recunoașteri ale unor ineluctabile zone de mister, în stabilirea unor subtile și manierate relații discursiv-conceptuale cu cititorii săi". O carte a lui Alexandru George e felicitată întrucît nu are orînduire și plan: "De unde și imensul farmec al unui text atît de felurit și surprinzător cît privește cuprinsul și metoda de lucru (doar prin salturi și mutații); atît de neintegrat într-un gen literar, jucăuș, sfruntat, meditativ, scrutător". Preferințele eseistului se îndreaptă spre textele care "se citesc
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
de cincisprezece ani, trimite la București (orașul său de origine) cărți balistice intercontinentale, pentru a cuceri publicul românesc. Și loviturile îi reușesc de fiecare dată, provocând panică în rândurile scriitorilor din România. Cea mai recentă carte a sa de un farmec periculos, La Revoluția Română, cuprinde trei povestiri: La Revoluția Română, Mi s-a părut, cu paranteze și O zi nefastă din viața lui Abraham van Beyeren. Aceste povestiri sunt ingenios legate între ele (vom vedea mai târziu cum). Totuși, ele
Un imperialist: Dumitru Radu Popa by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16329_a_17654]
-
doi copii în nacelă. Astfel începe un lung șir de peripeții, comparabile cu cele din Cinci săptămâni în balon de Jules Verne, dar mai puțin verosimile, de fapt, în mod intenționat neverosimile, ca în orice poveste. Istorisirea este plină de farmec datorită și ideii ingenioase a lui Stelian Țurlea de a-l prezenta pe Daniel, personajul său predilect din alte cărți, "un băiat de nouă ani, voinic, tuns scurt, cu un nas mic și cârn", străduindu-se să... intre și el
UN PROFESIONIST AL SCRISULUI by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16348_a_17673]
-
celebre, toate laolaltă. Generația de dinainte de noua critică a școlii de la Chicago, dar sosită după ce ultimele ecouri ale romantismului de secol 19 se stinseseră. Generația anilor 20-30 din veacul trecut. Dar Austin Warren e zgîrcit cu detaliile și nu are farmec de povestitor. O anumită modestie personală excesivă acoperă, ca o cortină cenușie, "platoul de filmare" pe care mi-aș fi dorit să văd renăscînd personaje ca Irving Babbitt sau Wellek însuși. Harvard-ul începutului de secol pare o școală de provincie
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
-o: aceea de a reconstitui un traseu personal în cea mai rațională manieră posibilă, omițînd tocmai momentele de suspense, răspîntiile, dilemele, aparentele erori sau alunecări din logica unei identități în formare, încă nesigură de proiectul său aflat în plină desfășurare. Farmecul cărții lui nu respectă convențiile memorialisticii cu care sîntem obișnuiți, și care în definitiv își are rădăcinile - ca formulă psihologică măcar - în proustianism. Amintirile lui Warren nu urmează abruptul flux al conștiinței, ci au curgerea lină a realismului narativ. Căci
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
n-au nici un fel de trecere. La noi, intelectualul de bodegă și demagogul de tribună, care în public te spurcă iar în privat te îmbrățișează "cu muci", cum zice Caragiale, sunt preferați cuiva ai cărui pori emană civilitate, politețe, competență, farmec și dorință de a construi o țară la antipodul balcanismului jegos în care ne zbatem larvar. Tony Judt, celebrul analist politic new-yorkez, directorul lui "Remarque Institute", îmi scria de curând o scrisoare plină de cuvinte de-o extremă căldură la adresa
Soia și ciocanul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16385_a_17710]
-
la carotida, acolo unde viața pulsează mai tare, unde ea se strînge zvîcnind impetuoasa și plină de energie. Împerecherea imită acul fatal. Părerea unui cinic. Duioșia este contra vieții. Ea este în orice caz viața lăsîndu-se dezarmata datorită unui anumit farmec uitător de sine. Căprioarele îndeobște inspiră duioșie. Ele se înmulțesc, rod iarbă, pomii, arborii, tot, dezastru ecologic, pînă ce oamenii încurajează înmulțirea lupilor în vederea restabilirii echilibrului naturii. O banalitate, dar... Că să vezi ce se ascunde sub sentimentele nobile și
Fise de roman by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16453_a_17778]
-
animale. Omul care s-a închis trei zile într-o odaie pentru a-l plînge pe cîinele Fofeaza mi se pare tot atît de profund cît criticul omonim. Secretul, acest veritabil blestem al cunoașterii: Nimic nu este mai învăluit în farmec și blestem decît secretul" (Kierkegaard). * Să scrii fără plăcere, stăpînit doar de simțămîntul chinuitor al nonexpresiei. Din teama de tăcere și de gol. * Peisaj geologic: anorganicul convertit în minunăție, neviata degajîndu-si mirajul pentru a distra viața. * Orice dorința e o
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
nicăieri economie de spațiu, bărăgan de jur-împrejur cît încape. Aici s-a ridicat un palat, dincolo un bordei, aici s-a tăiat un parc, dincolo a rămas un loc liber, un iaz, un crîng printre case. Nicăieri ordinea lipsită de farmec a locuințelor paturilor de mijloc nu ocupă mult loc; aceasta pătură extrem de onorabilă, dar puțin interesantă pentru pictor și poet, este slab reprezentată în București; cu atît mai mult șunt însă aristocrația și sărăcia din palatele și bordeiele tihnite. Dincolo
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
un parc mai frumos rareori găsești. Dar unde ne aflăm oare?" Și cineva răspunde din întunerec: "Într-o țară căreia îi aparține viitorul". Să recunoaștem că e, aici, o imagine plastică, bogată în nuanțe veridice care dă seama, bine, despre farmecul Bucureștilor de la mijlocul secolului al XIX-lea. Și mai urmează, desigur, si descrierea Șoselei și chiar, de ce nu?, a saloanelor bucureștene. Șoseaua e înfățișata drept corso-ul capitalei, firește, pentru boierime. Pentru că, socoate Kunisch, "întreaga viața socială se concentrează în
Călătoria lui Kunisch by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16451_a_17776]
-
ciuntiri ale libertății, agresante și mereu mai obositoare. Este un sentiment la început nelămurit apoi din ce in ce mai limpede, conducând la întrebări de felul acelora pe care și le pune Chloé de la un moment dat: "...în numele a ce trebuie să suport numai farmecul unor obraji aspri, mângâierile stereotipe ale unui bărbat, ca să nu mai vorbim despre eternele aranjamente pentru ceea ce bărbații numesc "pace" și pe care eu o numesc lașitate?" În același fel gândește și Lăură, dar în termeni și mai categorici, impunându
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
iubire ale impetuoasei Chloé întâlnesc reticența, indecizia Laurei, fără a se ajunge totuși la tensionări, la crispări. Ambianța naturală a sudului îmblânzește și ea trăirile, cu prietenoasele culori vii, cu îmbătătoarele parfumuri vegetale. Ba chiar se poate spune că un farmec nou pare să dobândească, pentru Chloé și Lăură, după destăinuirile primei, sejurul la Stromboli, ca și voiajul la Lipari pentru care se pregătesc. Un farmec nou și o promisiune nouă de fericire pe care le spulberă însă apariția, desigur inoportuna
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
cu prietenoasele culori vii, cu îmbătătoarele parfumuri vegetale. Ba chiar se poate spune că un farmec nou pare să dobândească, pentru Chloé și Lăură, după destăinuirile primei, sejurul la Stromboli, ca și voiajul la Lipari pentru care se pregătesc. Un farmec nou și o promisiune nouă de fericire pe care le spulberă însă apariția, desigur inoportuna, a unui bărbat, a lui Gilles, fostul soț al Laurei. Bolnav, are nevoie de asistență Laurei și ea nu i-o refuză. O carte de
Laura si Chloé by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/16447_a_17772]
-
puțin acum, cînd confuzia (manipulată) dreapta-stînga poate fi teribil de derutantă. Nu pentru toată lumea, evident. *** Cortegiul de urîciuni care a traversat sărbătorile de la un capăt la altul: căluț, capră, urs (altădată, în acea Românie încă nealterată de bolșevism, de un farmec indicibil), acum niște găști de indivizi realmente urîți, cărora spoirea țigăneasă le amplifică hidoșenia, apoi gorobeții cu minte de găină și cu stomac ghiorăind de foame, împrăștiind zi și noapte, în stînga și-n dreapta, pocnitori, făcînd din oraș un
Iarnă cu fard gros by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/16462_a_17787]
-
luat în calcul contribuția importantă pe care acești oameni au avut-o pentru Biserică și s-a considerat că erorile care li se reproșează nu au contaminat într-atât operele lor încât să fie mai primejdioase 6 Părintele Mitropolit Nicolae, Farmecul scrierilor patristice, Edit. Anastasia, 2002, p. 10. 7 F. Cayré, A. A., Précis de Patrologie, Histoire et doctrine des Pères et Docteurs de l’Église, Tome Premier, Livres I et II, Sociéte de S. Jean L’Évangéliste, Desclée et cie
Părinţii Bisericii – Învăţătorii noştri. In: Nr. 1-2/2007 by Liviu Petcu () [Corola-journal/Journalistic/162_a_102]