4,640 matches
-
schimb n-aș fi pus niciodată în scenă și nici în program o piesă de Aurel Baranga. Eu dintotdeauna am fost în căutarea unei umanități, chiar modestă, și în aceste piese o regăseam. G.B.: La deschiderea Teatrului Mic, am fost fascinat de o piesă necunoscută, Doi pe un balansoar care, în interpretarea Leopoldinei Bălănuță și a lui Victor Rebengiuc, parvenea la emoția cea mai intensă, la poezia singurătății și revelarea unor ființe fragile, cum vedeam prima oară pe scenă. R.P.: Poate
Radu Penciulescu în dialog cu George Banu - Pentru un teatru la înălțimea omului – mărturisiri și convingeri – () [Corola-journal/Journalistic/5321_a_6646]
-
în vremurile atît de agitate pe care ne-a fost dat să le trăim? Pentru mulți dintre condeieri, postumitatea lui Grigore Vieru e neverosimilă... Dacă unii dintre confrați, de aici sau dincolo de Prut, îi contestă valoarea, mulțimea continuă să fie fascinată de poezia și de personalitatea lui Grigore Vieru. Tind să cred că destinul său postum a început să fie simțit încă în timpul vieții, iar dispariția sa fizică, tragicul accident în urma căruia poetul și-a găsit sfîrșitul, precum și ideile ce s-
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
demonismul marxistoleninist. Au „deconstruit” de câteva decenii încoace tot ce putea fi deconstruit, astfel încât nu le-a rămas - într-un suprem masochism - decât să se „deconstruiască” pe sine. E suficient să constați cine sunt vedetele domeniului - eterna bandă de bărboși fascinați de efigia lui Castro - de la Terry Eagleton la Slavoj ŽiŽek - pentru a trage concluziile de rigoare. A urma o facultate umanistă a devenit, în acest moment, o metaforă a gratuității. O gratuitate costisitoare, de vreme ce taxele cresc vertiginos de la an la
Autostrada care nu duce nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5446_a_6771]
-
zicem c-ar fi. (Deși, personal, nu cred asta). Dar, oricum, trebuie pusă la socoteală și o anume dificultate obiectivă. Căci, sub raportul interiorității, Ion Vianu pare indescriptibil. Prea e făcut numai din nuanțe. Prea descurajează liniile apăsate. Personalitatea lui fascinează într-o clipă și se evaporă în următoarea. Oare n-o putem surprinde, preț de o fracțiune măcar, în momentul volatilizării ? Să luăm un exemplu. Este vorba despre un eseu intitulat Despre puterea medicală, apărut în foarte recentul volum Apropieri
Schiță de portret by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5164_a_6489]
-
prințul Raoul Ypsilant), mariajul (Georges Radu Șerban- Alba), adulterul (Tudor Buzescu- Alba), șantajul sentimental (Preda Buzescu-Alba). În toate variantele, Celălalt apare ca un rival sau ca un simplu partener de joc și nimic mai mult: prezența lui nu sperie, nu fascinează, nu invită la gesturi patetice ori disperate. Pentru Mihai Aspru - deși multele lui cuceriri feminine l-ar vedea jucând cu talent rolul de Casanova - singura opțiune exaltantă rămâne cea imposibil de pus în practică: amorul cavaleresc, platonic, pentru o făptură
Haimanaua, dulcineea și maestrul by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/5166_a_6491]
-
o modalitate narativă aflată la intersecția dintre nevoia de mărturisire și nevoia de ordine presupusă de mărturisire: „Aici au început să joace un rol practic important amintirile nostalgice ale zilelor fericite petrecute în satele europene pline de farmec. M-au fascinat întotdeauna mnemotehnicile gânditorilor moderni timpurii și-ale călătorilor capabili să înmagazineze și să-și amintească amănunte și descrieri: ele sunt minunat înfățișate în studiile despre renaștere ale lui Frances Yates - iar mai recent în narațiunea călătoriei unui italian în China
Memorii de dincolo de mormânt (I) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5379_a_6704]
-
ei și nu se sfiește în nici un caz să ne spună că îi place, deși amendează ironic de câte ori i se oferă ocazia. Debutul expoziției pleacă de undeva din zona lui Toulouse-Lautrec, cel din afișele arhicunoscute. E limpede că domeniul publicității fascinează tânăra generație de artiști, cei care găsesc în ea o modalitate de comunicare, o îmbogățesc inspirat și, trebuie să o recunoaștem, devine din ce în ce mai greu de refuzat ca o formă de exprimare. Dar o astfel de direcție poate să te și
Nicolae Comănescu din Berceni by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5387_a_6712]
-
mentală a lui, a lui Borges, îl teleportase peste Atlantic. La urma urmei, el era Borges, un bărbat solid, îndesat, a cărui mamă era doña Leonor, și care copilărise la Palermo (districtul din Buenos Aires, nu orașul din Sicilia), și fusese fascinat de tigri, scrisese poeme ultraiste și, mai recent, povestiri categoric și suprem metafizice, deși unii le considerau povestiri polițiste. El era Borges - și singurul celălalt Borges care mai exista era cel la care se referea uneori în poeziile și povestirile
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
de comentatorii „apropierii spirituale” dintre cei doi. Totuși, peste ani, în convorbirile cu Calos Cătănia (v. Între litere și sânge, 1988; ed. rom. în Eseuri, ÎI, Ed. RAO, București; trad. Ileana Scipione), Ernesto Sábato revine și rezumă: „Orbirea m-a fascinat mereu și sinistru. Iar în cele trei române publicate apare o problema esențială: e sugerată în Tunelul (1948 - n.m.), culminează în Despre eroi și morminte cu «Raport despre orbi», iar în Abaddón reapare că un ecou ambiguu. Îți amintești istoria
El Señor K și Monsieur K - filiații între Ernesto Sábato și Victor Brauner - by Emil Nicolae () [Corola-journal/Journalistic/5390_a_6715]
-
specii umane. |sta a început să devină vizibil de pe acum... Care sunt acelea?... - Depinde de privitor, i se răspunde lăsându-l mască pe curios... * * * FASCINAȚIA ce o produce China comunistă, încă feudală... Asupra unei Europe individualiste, sceptice și democratice. Europa fascinată de succesiunea lui Mao Tze Dun, omul cu puteri hiperdictatoriale asemeni unui Zeu... * Necunoscutul care îl însoțește peste tot pe eroul romanului este un personaj fără o identitate precisă, cam jerpelit și nespălat, vorbind într-un argou dinainte de războiul al
Diverse by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5405_a_6730]
-
un raft de bibliotecă, așa cum dai peste o cunoștință veche. Prima mea carte de căpătâi au fost Poveștile lui Andersen. Când s-a născut fiul meu, continua să se afle pe noptieră. Așa se face că povestea care l-a fascinat în copilărie și pe care i-am citit-o sau spus-o de nenumărate ori, până la a o învăța amândoi pe dinafară, a fost Scăpărătoarea scriitorului danez. Iată că am răspuns eu însumi la ancheta R.l.
Cartea de căpătâi by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5410_a_6735]
-
ce i s-au adresat, cu profesorul orădean Traian Blajovici (1919-1988), pe care l-am cunoscut și prețuit. Încă pe cînd eram elev de liceu, acesta mi-a pus în mînă, pentru prima oară, o carte în măsură să mă fascineze, Istoria mare a lui G. Călinescu. Alături de colegii săi, Titus Costin și Eugen Groza, Traian Blajovici, „vioara întîi” a trinității în cauză, era un amator neostenit al cenaclului literar din Oradea, al cărui președinte, la vîrsta de 17 ani - onoare
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
lumea lui Matei Vișniec în repere clar subliniate. Autoarea asimilează limbajul autorului și tipul de emoție pe care îl emană scrisul lui Vișniec, iar într-o mare măsură reușește să le încadreze în termeni teoretici, fără a elimina sensibilitatea cititoarei fascinată de mirajul Matei Vișniec. Se plimbă cu siguranță între lumile autorului și pătrunde în mintea personajelor „care funcționează ca mecanisme ale căror creiere sunt trecute printr-un proces continuu de suprimare sau de descompunere în toate formele ei - fizică, spirituală
Mirajul Matei Vișniec by Cristiana Gavrilă () [Corola-journal/Journalistic/5345_a_6670]
-
de mulți compozitori din secolul al XIX-lea să aplice pieselor lor, titlul slujește, subtil și seducător, drept sprijin programatic involuntar. Unde ar fi putut duce în cele din urmă toate acestea este însă pură fantezie. Și tema promisiunii neonorate fascinează, din moment ce pe Schubert moartea nu l-a redus la tăcere, ci a continuat să compună de dincolo de mormînt.“ (p. 217) O carte documentată, fugind de mania curiozității profanatoare.
Compozitorul fără biografie by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5200_a_6525]
-
întinde mercile sau face compute; încăpere în care un speculant lucrează cu oamenii săi și în care face și desface compute”), comput (sau cumpăt) etc. Cum se știe, recuperarea spectaculoasă a distanței dintre cuvintele vechi și cele moderne l-a fascinat pe Noica: unul din capitolele cărții sale Cuvânt împreună despre rostirea românească (1987) are titlul Cumpăt, computer și cumpătul vremii. Istoria verbului a conta este scurtă, dar nu lipsită de interes; iar limitarea sa actuală la unele sensuri abstracte trebuie
„Nu contează pauzele...“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5203_a_6528]
-
editor fără scrupule (Komatsu) îi cere să rescrie cartea unei tinere dislexice (Fukaeri) pentru a participa la un concurs literar. Volumul se cheamă Crisalida de aer și, în ciuda faptului că este scris cu multă stângăcie, are ceva aparte care-i fascinează pe Tengo și Komatsu. Până la un punct, ambele narațiuni curg destul de firesc; deși sunt ciudate, nu încalcă în vreun fel legile unei lumi normale. Cu timpul însă, pe măsură ce protagoniștii se pomenesc tot mai mult înghițiți de poveștile lor, în ceea ce
Întâlnire cu Oamenii cei Mici by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5233_a_6558]
-
au afirmat că în scrierile sale, citite în manuscris de scriitori francezi, modificările aduse de aceștia au mers până la rescrierea lor. La această încriminare, eu am publicat scrisoarea lui Jean Richard Bloch în care spune, printre altele:,,Sunt atât de fascinat de progresele acestui scriitor în mânuirea limbii franceze, încât la ultimele manuscrise aproape că n-am mai făcut vreo corectură". Fiindcă în 1981, când a apărut primul volum din Cum am devenit scriitor, am criticat acolo ediția Oprea-Barbu, redactorul șef
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
rolul Don Alvaro, Liliana Neciu în rolul Preziosillei și, last but not least, soprana Carmen Gurban - impecabilă, atât în maniera în care-și conduce și susține glasul, cât și în jocul de scenă, de o grație și o minuțiozitate ce fascinează de fiecare dată.
Toamna muzicală clujeană by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/6697_a_8022]
-
în apă rece, clocotesc de pasiune sunt, nu mai încape discuție, vocea inimii. Jurnalistul își etalează cu ostentație simpatiile și idiosincraziile, se agită continuu, nu face niciun pas în spate în fața puhoiului de contraargumente. Atitudinea sa mă irită și mă fascinează în același timp. Mi se pare mult prea năvalnic, adesea lasă impresia partizanatului pe față, pare imun la orice posibile argumente contrare, viziunea sa pare de neclintit. Dacă cei doi ar putea fi transformați în personaje de western (pentru că tot
Secvențe din România de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/6715_a_8040]
-
vinovat” de descoperirea undelor magnetice. Google a pus pe pagina sa de căutare un Doodle special creat în memoria profesorului de fizică Heinrich Rudolf Hertz. Născut la 22 februarie 1857 în orașul Hamburg, Heinrich Rudolf Hertz a descoperit că este fascinat de fizică încă din adolescență. După ce a cochetat cu tehnica doi ani la München, s-a mutat la Universitatea din Berlin pentru a se dedica studiului matematicii și fizicii, unde, datorită sârguinței sale, a fost remarcat de renumitul profesor de
Google îl omagiază pe Heinrich Rudolf Hertz () [Corola-journal/Journalistic/67248_a_68573]
-
a schimbat ca scriitor? Aveți scriitori preferați? JE: O carte, da: Pe patul de moarte de Faulkner. Cartea aceasta m-a făcut să exist cu totul altfel în lumea asta, să scriu altfel, m-a impresionat enorm. Proust m-a fascinat și Kafka m-a marcat profund, la fel și Borges. În plus, ador poezia. Iubesc primele poeme ale lui Neruda din volumul Reședință pe pământ și îmi plac enorm Poemele umane ale lui César Vallejo. În prezent mă delectez cu
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
la depersonalizare de discursul lui Vereker - devine noul Orfeu (al literaturii), mesmerizat de ideea găsirii unei iluzorii Euridice (a semnificației) la sfîrșitul tribulațiilor sale (exegetice). Alături de amicul George Covick și logodnica acestuia - ea însăși prozatoare -, Gwendolen Erme, la rîndul lor fascinați de idee, naratorul începe un lung proces detectivistico-literar, ce capătă, treptat, dimensiuni epopeice. Efortul la care se angajează cei trei nu mai are nimic de-a face cu critica literară. Pare, mai degrabă, o paranoia febrilă, un delir obsesional, monomaniac
Portretul unui reflector by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6746_a_8071]
-
Kantor. Fără același tip de exclusivitate. Dimpotrivă. Spiritele puternice, atipice, mari au fost invitate de Ciulei să frămînte trupa, să neliniștească mințile spectatorilor. Parcurgînd acest album, încerc să refac ceva din tipul de seducție al lui Ciulei care i-a fascinat, într-un fel unic, pe toți cei care au lucrat cu el aici, în America, în Germania sau Australia. Liviu Ciulei nu doar a făcut spectacole puternice, construite pe personalitatea fiecărui actor, nu doar a structurat povești teatrale de la a
Un ctitor by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6600_a_7925]
-
o carte de 280 de pagini care conține o sumă de fragmente numerotate individual și purtând numele secțiunii la care se referă. Materie de primă mână pentru istoricul literar, conectat astfel la gândurile și ideile scriitorului, dar și pentru bibliofilul fascinat de laboratorul de creație, cartea îndeamnă la visare. Dmitri Nabokov mărturisește în încheierea prefeței că n-a avut nici un moment intenția să ardă manuscrisul cărții. Chiar dacă felul în care se referă la ciornele romanului e apăsat encomiastic, putem pune excesele
Văduvele abuzive by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6616_a_7941]
-
abrupte, nu doar o dată apocaliptice, din care, deși formulate en passant, i se poate deduce întreaga viziune asupra problematicii respective, asupra naturii și surselor tuturor obsesiilor și spaimelor sale. Tocmai acest tip de proiecții îmi face impresia că l-a fascinat pe Kraus, având în mare măsură un rol determinant în apropierea sa de Cioran, până la configurarea unei prietenii intelectuale, exemplară prin discreție și respect reciproc. De aici mi se pare a veni adevărata revelație a acestei cărți. Pentru a lumina
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]