3,301 matches
-
liderii creștin-democrați actuali, față de servitorii ridicoli și arhaici ai lui Mussolini. Nu am spus însă că acești lideri sunt cei care au o „înfățișare” sau un „limbaj” nazist. Aceasta este o altă confuzie a lui Casalegno. Am spus că tinerii fasciști de astăzi sunt de fapt naziști. Un alt exemplu: Casalegno îmi atribuie „o doctrină foarte recentă despre perenitatea fascismului”. Un concept banal pe care putea să-l etaleze doar el, dat fiind că toți gândesc și au gândit dintotdeauna că
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
naziști. Un alt exemplu: Casalegno îmi atribuie „o doctrină foarte recentă despre perenitatea fascismului”. Un concept banal pe care putea să-l etaleze doar el, dat fiind că toți gândesc și au gândit dintotdeauna că în Italia există o componentă fascistă „perenă”. „Doctrina mea foarte recentă” spune tocmai contrariul; că fascismul a luat sfârșit (și deci antifascismul e zadarnic), deoarece îl înlocuiește ceva mai rău: puterea consumistă și ideologia sa hedonistă. Într-adevăr, Casalegno însuși îmi atribuie că am spus „acela
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
său, scris recurgând la cele mai rele locuri comune „jurnalistice”, învechite chiar și pentru ironia lui Dostoievski în 1869, polemizează la adresa mea, a lui Moravia, a lui Parise și a lui Pannella pentru o dezbatere de-a noastră cu privire la filmul Fascista de Nico Naldini (la masa rotundă organizată de Panorama era și Riccardo Lombardi 1: dar Lombardi este un politician, nu un scriitor. Deci Casalegno nu se atinge de el). Articolul lui Casalegno a apărut în La Stampa pe 22 octombrie
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
ură învederată, din interes politic sau pur și simplu din prostie, continuă să fie ambiguu. Ei bine, mă întreb dacă n-ar trebui să se gândească de două ori înainte de a arunca asupra persoanei mele bănuiala cumplită a unei simpatii fasciste, fie ea și vagă, în condițiile în care a arunca astăzi o astfel de bănuială asupra cuiva înseamnă a-l implica nu spun în atmosfera ridicolă a loviturilor de stat, ci în cea a bombelor și a masacrelor. Doar un
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
celor de la putere, a celor pe care Casalegno îi apără cu atâta zel. Celălalt sindrom infamant căruia Casalegno nu a fost capabil să-i opună nici o apărare demnă este mania ce i-a cuprins pe italieni să se numească întruna fasciști unii pe alții. Probabil că este un mare adevăr. Dar, în speță, de la caz la caz, o asemenea acuzație este criminală. După cum am spus, ea stabilește automat răspunderea solidară pentru acte criminale și de-a dreptul pentru masacre. Iată motivele
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
făcut să-mi vină deodată o oarecare idee de violență. Desigur, nu e de mirare că Il Popolo 1 a intervenit în apărarea lui Casalegno împotriva unui reprezentant al „așa-zișilor intelectuali”, numindu-l pe acesta din urmă, la fel de firesc, fascist. Dar - apropo de violența necesară, chiar evanghelică - finanțatorii și colaboratorii de la Il Popolo să fie atenți: exact în piața din Templu își vând ei mărfurile și cuvintele. Cele sfinte 1tc "Cele sfinte1" Problema filologică a Imitației lui Hristos constă tocmai
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
comuniști? Francezul este ceea ce numim noi frondeur, e contra autorității și, mai ales, e contra autorității de dreapta. Atunci Franța era condusă de generalul de Gaulle, o personalitate foarte autoritară, de militar, care ducea natural o politică conservatoare, calificată drept fascistă de cercurile de stînga din Franța și de către partidele comuniste din Europa de Est - și, bineînțeles, mai exista atunci, acum 40 de ani, o clasă muncitoare care acum a dispărut. În Occident astăzi nu mai există clasă muncitoare, există o mică burghezie
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
ținută intelectuală și morală, dar care nu făcea parte dintre salariații Europei Libere. Emigrația În general, a oricărei națiuni, era prost văzută de americani, considerată - pe drept sau pe nedrept - un fel de sursă de neplăceri, ba chiar catalogată drept fascistă de anumite cercuri care aveau tot interesul să prezinte emigrația română, sau poloneză, sau maghiară sub un aspect negativ. Evident că erau și legionari În emigrație, dar ei nu aveau acces niciodată la microfonul Europei Libere... CÎt despre fruntașii politici
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
foarte rar li se lua un interviu. Se lua un interviu regelui, la fiecare sfîrșit de an. Regele era foarte stimat de americani. Au existat două, chiar trei tentative din interior de a prezenta personalitățile politice românești sub o lumină fascistă. Cineva din departamentul românesc a falsificat, de exemplu, o bandă de magnetofon astfel Încît să reiasă că liderul țărănist Corneliu Coposu era favorabil legionarilor. Asta, după ’90.... Da, după ’90. Autorul acestui fals a fost ușor descoperit pentru că se știa
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
despre filmele istorice ale lui Nicolaescu, studiul Aureliei Vasile demonstrează că reprezentările orașului și satului În cinematografia anilor ’70-’80 corespundeau rețetelor pe care Ceaușescu le Împărțea autoritar - „Il Duce ha impartito ordini”, cum se zicea altădată despre dictatorul Italiei fasciste. Un film din 1979, Clipa, de Vitanidis și Săraru - să nu uităm aceste nume! -, era pur și simplu legitimarea demolărilor care nu se vor mai opri un deceniu Întreg. Memoria colectivă despre acea epocă este ancorată, pentru cei mulți, În
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
creșterea substanțială a productivității datorită științei și reînvestirea tehnologiei cu valențe extraordinare. Ideea unei societăți În care conflictul social era eliminat În favoarea imperativelor de ordin tehnologic și științific putea fi transpusă În soluții liberale, socialiste, autoritare sau chiar comuniste și fasciste. Pe scurt, productivismul era promiscuu din punct de vedere politic”. Pentru o mare parte a celor cu orientare de centru și de dreapta, atracția față de o formă sau alta de productivism se datora În mare măsură promisiunii de „rezolvare” tehnologică
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
și structura juridică. În cel mai bun caz, ar fi vorba despre o dictatură a urbanistului, iar În cel mai rău caz, ne-am apropia de un cult al puterii și de o lipsă de scrupule ce amintesc de imaginarul fascist. În ciuda imaginilor folosite, Le Corbusier se vedea pe sine ca fiind un geniu tehnic și pretindea puterea În numele adevărurilor sale. Tehnocrația este, pentru el, credința că problema umană a urbanisticii are o soluție unică, pe care un expert o poate
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
în 1960, obținând un mare succes (după ce fusese respins de editurile Plon și Seuil) și fiind distins cu Premiul Goncourt. Mediile literare de extremă stânga de la Paris reacționează violent, reproșând juriului că a premiat un fost membru al unui partid fascist. Campania a luat proporții, fiind susținută și de unii scriitori reprezentativi din exil, bunăoară de Constantin Virgil Gheorghiu, care în ziarul „Paris-Presse- L’Intransigeant” (24 noiembrie 1960) l-a acuzat pe autor că e sprijinit de „supraviețuitorii Gărzii de Fier
HORIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
alese (1964). Tot în acești ani autorul dă la iveală poemele lirico-epice Pohoarnele (1947) și Primăvara în Carpați (1955), consacrate colectivizării, așa-numitelor transformări socialiste din satul moldovenesc, prieteniei între popoare, precum și volumele Umbre care dor (1968), evocând victimele lagărelor fasciste, și Tatarbunar (1974), în care plătește tribut unei tematici impuse. Întoarcerea la uneltele poetice din perioada de început s-a făcut anevoios și a izbutit, parțial, abia în anii ’70-’80. Cărțile de versuri Mii de glasuri (1971), Popasuri (1989
ISTRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287638_a_288967]
-
se includea într-un ansamblu complex de probleme. Chiar și în chestiunea noilor membri, Moscova, deși sprijinea candidaturile celor cinci, la care se adăugau Albania și Mongolia, avea rezerve față de Portugalia, Irlanda și Transiordania. Primele două ar fi manifestat simpatii fasciste în timpul războiului iar Transiordania nu era considerată un stat în adevăratul sens al cuvântului 32. Astfel, existau numeroase șanse să nu existe o armonizare a pozițiilor Uniunii Sovietice și Statelor Unite în cele câteva zile care rămăseseră până la votul final. La
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
-lea se temea, în mod nejustificat, de orientarea spre stânga a partidului și, din această cauză, a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a-l discredita. Astfel, deși regele nu a sprijinit de fapt partidele de tip fascist, el le-a folosit, însă, în mod deliberat împotriva Partidului Național-Țărănesc. Într-o discuție avută de secretarul general al Ministerului de Externe al României cu ambasadorul britanic la București, în noiembrie 1936, acesta preciza că „dacă regele Carol încuraja din
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de guvernare al Frontului Național Democrat. Partidul Național-Țărănesc „nu mai rămăsese decât cu numele - declara liderul noii grupări. Rostul lui social fusese cu totul neglijat... Prin afluxul de legionari, care căutau să se salveze, partidul amenința să devină o citadelă fascistă“125. Liderul noului partid a fost recompensat, ca și Mihail Ralea, cu un post de ministru, la cooperație, însă formațiunea condusă de Anton Alexandrescu nu a avut nici pe departe baza socială și influența politică a Partidului Național țărănesc rămas
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
eficienței acestei propagande se concretizează în constituirea comunismului ca alternativă credibilă, viabilă la sistemul capitalist. Rusia Sovietică și apoi U.R.S.S. devin ele însele un veritabil mit amplificat în timp de criza anilor ’30 și de apariția regimurilor de tip fascist (a fascismului și național socialismului). Observând persistența mitului, Michael Howard 43 o pune pe seama mai multor factori: teroarea și speranța, corupția și inerția, și, în cele din urmă, probabil, mândria. Îndrăznim să alăturăm acestor factori și propaganda 44. Aceasta a
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
definitivă, adică utopică. Or, tocmai această dorință de a deproblematiza existența devine fermentul din care se nasc falșii profeți izbăvitori. Utopia comunistă a prins rădăcini exact într-un asemenea context social-politic și intelectual. La fel ca și în cazul ideologiei fasciste, dar și a populismului peronist ori a dictaturilor militare latino-americane21. Când idealurile unei generații s-au prăbușit, încrederea oamenilor s-a îndreptat lesne spre falșii mântuitori. În România, orice desistare în raport cu proiectul modernizării s-a contabilizat în categoria factorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
Montagne, în „Les Lettres françaises” (1946). În 1934, cu mai bine de zece ani înainte, poetul scria, premonitoriu și cumplit, în „Viața studențească”, revista studenților români la Paris: „Mâine, în taberele de concentrare, va fi prea târziu... Înainte de toate, ofensiva fascistă trebuie împiedicată... se știe rolul ei nimicitor... Vârsta cavernelor nu e departe... Astăzi, libertatea de gândire, posibilitatea însăși a operei de artă sunt supuse la carantină; cum s-ar putea scriitorul dezinteresa de rezultatele unei lupte în care pielea lui
FUNDOIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287114_a_288443]
-
sau național. Până la Începutul secolului XX au existat abordări care substantificau asemenea trăsături, dându-le un caracter general-uman. Erau discursuri care Încercau să găsească invarianți ai psihologiei maselor, ai etniilor, și care am văzut la ce au dus - la sisteme fasciste, rasa ariană, rasa evreiască, sufletul rus, românismul... Doru Pop: Revenind la problematica teoretică. Evident că metodele calitative și Întreaga abordare calitativă vin din tradiția fenomenologică, În sensul În care studiile calitative, cercetările bazate pe observare și participare pornesc de la o
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
comunistă, cel al „omului nou”, gândit ca un fel de portret-robot pe care toți ar fi trebuit să-l adopte. Utopiile masificante ale secolului XX au fost nu Întâmplător imaginate după modelul unor state de tip totalitar, fie comuniste, fie fasciste. Marius Jucan: Cred că nu am fost totuși prea lămuritor. Nu am vorbit de o societate cu mai multe modele; a nu se Înțelege cumva că ar fi fost vreo dezvoltare spre pluralism - ar fi absurd. Modelul totalitar nu este
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
, publicație apărută la Focșani la 21 mai 1946 (număr unic), avându-l ca director pe Ion Stavarache. Articolul-program, semnat de acesta, anunță că revista se va război cu „rămășițele reacționare și fasciste”, criticând „clicile de fantome ale trecutului”. F.P. aduce un omagiu lui G. Vlădescu-Răcoasa, ministrul naționalităților, care semnează el însuși un articol intitulat Facla Putnei. Literatura e reprezentată de două traduceri: poeziile Marinarul de Tristan Tzara, în versiunea lui George Dan
FACLA PUTNEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286930_a_288259]
-
Verkündung) și realitate era mare (Krönig, Müller, 1994, pp. 202-203). Cei care au păstrat amintiri mai curând favorabile evocă Înainte de toate marxismul, si nu marxism-leninismul. Ei consideră refuzul manifestat de ceilalți față de acest tip de Învătământ că „mărginit”, ba chiar „fascist”. Dar, chiar În cazurile În care impresia primelor contacte cu marxismul era pozitivă, influența acestuia asupra viziunii lor despre lume era considerată neglijabila. Astfel, unui fost student În Volkswirtschaft, faptul ca raporturile sociale ar fi determinate de raporturile de productie
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
lacunara, În afară cazurilor când este vorba de statutul de victimă al cutărui autor sau de denunțarea unora din cei compromiși. Trecuturile de extremă dreaptă sunt mult mai discret tratate, când nu este vorba chiar de-o adevărată reabilitare. Angajamentul fascist este adesea prezentat că un accident biografic de tinerețe, care n-ar fi afectat frontierele dintre literatura și politică, daca n-a contribuit chiar la consolidarea lor. Dimpotrivă, angajarea intelectualilor militanți comuniști, unii În condițiile excepționale ale războiului și rezistenței
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]