3,267 matches
-
pregătirii lor. Combinând psihologia cu morala, am transformat Cursul de asistență și ocrotire socială, fără a-i altera esența, Într-un Curs de psihologie morală. Efectul a fost imediat marcat prin interes, audiență, discuții, căpătând un caracter extrem de activ, de febrilă dezbatere intelectuală. În definitiv, orice acțiune de ocrotire și asistență socială este o acțiune psihologică cu o profundă semnificație morală. Prin urmare, tocmai acest aspect trebuia explicat studenților, care s-au dovedit ulterior a fi extrem de receptivi. Al doilea moment
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de Paul Zarifopol cu Două cariere (despre Voltaire și Goethe) și încheiată de Perpessicius, cu Interdevorarea intelectualilor, în restul numerelor și această rubrică fiind susținută tot de Camil Petrescu - sub semnătura C. Pietraru, sau fără semnătură, dar inconfundabil - cu microeseuri febrile, precum Deștepții și inteligenții - aici lansează distincția, care a făcut carieră, între deșteptăciune, obiect al cultului la români, ca abilitate a învârtelii, și inteligență, aptitudine spirituală, a creativității, obiect al disprețului vulgar -, Domnul intelectual, Geniu și sărăcie, Sufletul scriitorului; tipic
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
bronz (1969) și Duminică frumoasă de primăvară (1971) certifică interesul pentru psihologia singuraticilor, pentru micile drame ale neinserării sociale sau familiale. O tânără handicapată își terorizează familia cu neputințele sale (Duminică frumoasă de primăvară), un bătrân profesor suedez se pregătește febril să își întâmpine o prietenă mult mai tânără, sub reproșurile umilitoare ale fostei soții (Trenul de Copenhaga sosește la 19,22), un fiu își duce tatăl bolnav incurabil la o cabană, să se odihnească, iar bătrânul moare de singurătate (Sus
SOARE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289737_a_291066]
-
Primul volum de versuri, Comornic, îi apare în 1925. Colaborează la „Gândirea”, „Lumea”, „Sinteza”, „Tiparnița literară”, „Convorbiri literare”, „Contimporanul”, „Cuvântul” ș.a., iar mai târziu scoate revista „Floarea de foc” (1932-1933, 1936) și este directorul ziarului „Credința” (1933-1937). Cu o psihologie febrilă, cu un temperament inflamabil, sceptic în privința capacității filosofiei și științei de a formula adevăruri esențiale despre existență, dar având o încredere neclintită în posibilitatea de cunoaștere prin revelație, T. a devenit un contestatar tot mai vehement al modului de viețuire
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
afunzimea lumii trecând în lung oftat”. Mai mult, compune, după canonul ortodox, Acatistul preacuviosului părintelui nostru Sf. Dimitrie cel Nou, boarul din Basarabov (1942), o hagiografie unde cursul baladesc-narativ e întrerupt ciclic de condace și icoase, pline de rugi dramatice, febrile, de invocări ale Creatorului, comentarii teologice și meditații filosofice, încheiate invariabil cu ideea că fără Dumnezeu viața e vană: „Tremur ca salcia, Doamne, când sunt departe de tine/ Îndoiala îmi umple ființa”. Mai târziu va scrie un Imn-acatist la Rugul
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
română, și Borges, din cea universală. Singurii care pot fi fericiți sunt cei din categoria superioară, cum e Pangratty, cel care trăiește în viitor, anulându-și trecutul și prezentul. Omul poate deveni o simplă invenție, o născocire a minții noastre febrile. În Vladia - sau în oricare alt topos similar, creionat de memorie, încremenirea personajului, recrearea imaginii etc. - individul ajunge o proprietate a locului, iar fericirea adevărată e doar starea „deplinei conștiințe de sine”. Complotul... este alt exercițiu de imaginație, o farsă
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
anatomie, RL, 1997, 4; Mircea Morariu, „Isabela, dragostea mea”, F, 1997, 1; Iulian Băicuș, Pe culmile împăcării, TTR, 1997, 3; Roxana Sorescu, Bastonul de mareșal, LCF, 1997, 23; Mircea Morariu, Confirmarea speranțelor, TTR, 1997, 10-11; Dan C. Mihăilescu, Un ionescian febril, „22”, 1997, 359; Dumitru Chirilă, Când se ciocnesc două lumi, F, 1998, 2; Alice Georgescu, Vodcă și camembert, „Scena”, 1998, 1; Daria Dimiu, Istorie atemporală, „Scena”, 1998, 1; Al. Ioanide, „Regele și cadavrul”, RL, 1999, 17; Marina Constantinescu, E o
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
e glumă deloc, iar termenul „neverosimil” sugerează o desprindere de convențional. Nerealizată artistic, piesa apelează, ca și Sam, la modalitățile expresioniste, tinzând să ilustreze - cu reflexe din Dostoievski - ideea că pentru formarea caracterelor ferme e absolut necesară fapta eroică. Spirit febril, tentat mereu de noi experiențe în diferite perimetre ale genului dramatic, scriitorul compune Adonis, o „parabolă cu o haimana, o portocală și un vis”, pronunțat expresionistă, împletind planul realului și al oniricului pentru a relata, în tonalitate poetică, trista poveste
ZAMFIRESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290697_a_292026]
-
bucovinean într-una a sufletelor posedate, tulburate de spectrul misterios al lunii, de taina feminității și de mirajul morții. Apologet al morții - era celebră în epocă o poezie a sa intitulată Cu moartea la un pahar de vin -, mordant, grav, febril, tenebrosul scriitor bucovinean, instituind cultul jertfei și aflat în căutarea experienței originare, poate fi asemuit marilor damnați ai lumii și, cum spune Constantin Ciopraga, marilor nefericiți. Dacă nu și-ar fi umbrit prestigiul cu simpatizarea legionară, destinul tragic al lui
STREINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289978_a_291307]
-
chip își scrie cărțile, ce destin secret conduce narațiunea. E suficient ca o întâmplare să-i vină în minte pentru ca, sub obsesia faptului, spiritul să intre în alertă. Cartea se ordonează, astfel, de la sine, în mers, în cursul unei redactări febrile de câteva săptămâni. Reluările succesive adaugă, elimină, nuanțează, dar nu modifică, în esență, fluxul și tonul primei relatări. Proza este mai întâi trăită în acest chip emoțional, și retrăită, a doua oară, în momentul elaborării ei. Alte explicații teoretice prozatorul
STANCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
editat ziarul Basarabia, care, pe lângă tematica socială și socialistă, aborda și problematica legată de provincia Înstrăinată. Genericul acestei publicații periodice nu era unul deloc Întâmplător. Consulul rus, acreditat la Iași, dar și cel de la București au depus eforturi multiple și febrile pentru a determina autoritățile române să suprime această publicație. Argumentul-forte, invocat de funcționarii români, că așa ceva era imposibil, Întrucât, În România era În vigoare libertatea cuvântului și a presei, era ignorat de diplomații ruși, aceștia continuându-și, cu o tenacitate
MIŞCAREA NAȚIONALĂ A ROMÂNILOR BASARABENI ÎN TIMPUL DOMNIEI LUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ION VARTA () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1255]
-
tulburări, dificultăți școlare, integrarea în grupul școlar, relațiile și modul de comunicare cu ceilalți, comportament și acțiuni, randament școlar etc.). 3) Antecedentele patologice ale bolnavului privesc următoarele aspecte: a) boli ale copilăriei care pot genera tulburări în dezvoltarea psihică (convulsii febrile, traumatisme cranio-cerebrale, meningite sau meningoencefalite etc.); b) alte afecțiuni (TBC, sifilis, alcoolism, toxicomanii, aberații sexuale, tulburări endocrine, boli psihice etc.); c) tipul de relații (comunicare, conduită și acțiuni, retras-necomunicativ, comunicativ-deschis, activ, cu inițiativă, inactiv, dependent, lent, dinamic, complexe, frustrări, acte
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
acest fel va da o formă intelectuală propriei sale neliniști, uneori cu o mare bogăție imaginativă, exprimată prin forma și conținutul obsesiilor. Tulburările obsesive pot fi întâlnite în numeroase afecțiuni psihiatrice cum ar fi: - simpla stare de oboseală, - stările astenice febrile, post-infecțioase etc., - în cursul neurasteniei, - în nevroza obsesivo-fobică, - în mod episodic la psihopații psihasteniei, - în stadiul inițial la bolnavii cu hipertensiune arterială, - în stadiul terminal al encefalitei epidemice, - în epilepsie având un caracter paroxistic ca simptom al unei stări disforice
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihozelor simptomatice secundare unor afecțiuni somatice”, din cursul evoluției unor afecțiuni somatice generale. Acest grup de tulburări psihice sunt cunoscute de foarte multă vreme. Hipocrat vorbea de phrenitis, referindu-se la tulburările de orientare psihică. Aretheus făcea deosebire între delirul febril și euforia produsă de unele stupefiante, Celsius descrie tulburările psihice din cursul bolilor febrile. Galenus face distincția între delirurile idiopatice și cele secundare. În epoca modernă sunt descrise tulburările psihice din cursul pelagrei, Chaslin descrie ca o formă particulară confuzia
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
grup de tulburări psihice sunt cunoscute de foarte multă vreme. Hipocrat vorbea de phrenitis, referindu-se la tulburările de orientare psihică. Aretheus făcea deosebire între delirul febril și euforia produsă de unele stupefiante, Celsius descrie tulburările psihice din cursul bolilor febrile. Galenus face distincția între delirurile idiopatice și cele secundare. În epoca modernă sunt descrise tulburările psihice din cursul pelagrei, Chaslin descrie ca o formă particulară confuzia mintală primară, Tanzi și Lugaro studiază psihozele de origine somatică. K. Bonhoeffer descrie „tipul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
în continuare, afecțiunile cele mai frecvent întâlnite în cazul tablourilor clinico-psihologice. 1) Simularea infirmităților sau a bolilor: boli neurologice (pseudo-paralizii, pseudo-tremurături, crize convulsive diverse, tulburări de sensibilitate, atitudini vicioase, cecitate, surdomutitate, mutism etc.), boli somatice diferite (icter, conjunctivită, vărsături, stări febrile, hipertensiune arterială, epistaxis, leziuni cutanate etc.). 2) Simularea bolilor psihice: crize isterice, crize epileptice, stări confuzionale, depresii, apelul la suicid, deliruri, agitații psiho-motorii. 3) Simularea unor afecțiuni psihosomatice: stări alergice. afecțiuni digestive, dispneea pseudo-astmatică, dermatoze, hipertensiune arterială. Față de cele mai
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și curriculumul practicat transcend cu mult ambițiile politice nutrite de Platon într-o perioadă a vieții sale. Când a renunțat la ele, Platon s-a dedicat descalificării idealului războinic al spartanilor 4, pe care îi admirase în tinerețe, și cercetării febrile a adevărului 5. Rezultatele acestei schimbări sunt: opera sa teoretică - expusă în vestitele Dialoguri - și opera sa practică - Akademia. Aceasta a fost în același timp o „asociație pentru promovarea științelor” și o școală de studii superioare cu stabiliment propriu 6
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
În plus, cercetătorii postmoderni nu mai sunt obsedați de „determinism”, de aflarea „cauzelor” și prezicerea „efectelor”. Ei nu explorează în teritoriile exterioare, ale naturii, ci în domeniile lăuntrice ale umanului. Ei caută sensuri și decriptează semnificații. Totul seamănă cu pregătirea febrilă a unei mari simfonii umane. Există deja orchestră, marea melodie se conturează din ce în ce mai clar, dar dirijorul încă nu a sosit și mărețul spectacol al interpretării destinului nu a început. El poate începe însă din clipă în clipă, căci dirijorul se
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
o cercetătoare a literaturii, Ana Selejan, pentru a radiografia demisiile morale ale unor directori de conștiințe din cultura română, imediat după instaurarea noii puteri în această țară. Acțiunile de „epurare” (din universități, presă, Societatea Scriitorilor Români), începute cu o grabă febrilă și fără discernământ, s-au situat sub semnul dialecticii lui „să dea seama” și a îmbrăcat haina cunoscută a „vânătorii de vrăjitoare”. Tribuni ai „noii ordini culturale”, în numele noilor idealuri și al „așteptărilor maselor populare”, își denunțau confrații, pentru ideile
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
al revelației sau, din contra, de clamare a eșecului dureros: expediția e mereu dură, poetul știe că drumul ei nu se termină niciodată, dar important pentru el este să se afle pe cale. Expresia cea mai concludentă a acestei căutări crâncene, febrile și totodată de o foarte sobră expresie este volumul, purtând un titlu semnificativ, Camera de subsol sau Răscumpărarea (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din București). Există aici o sinteză a lirismului damnării, dar și al transcenderii și purificării, în care imaginilor
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
în răspăr, livrată contrapunctic, sub formă de mici pasaje culese cu alte caractere decât restul cărții. Se poate spune că arhitema e mântuirea, nu cea strict religioasă, ci literară, prin povestire. Astfel, pasajul așteptării unei mari inspecții școlare, așteptare anxioasă, febrilă, generatoare de isterie colectivă, și în cele din urmă zadarnică, episod înrudit poate cu nuvela lui Gh. Brăescu Vine doamna și domnul gheneral, dar trasat în tonuri mult mai tari, grotești, márqueziene parcă, poate fi citit și ca o parabolă
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
jurnal și cu sutele de scrisori către soția sa, mai toate fără vreun relief literar. Mobilizat în armata austriacă pe frontul italian, el nu încetează să spere în realizarea visului unirii cu țara. Revenit la Cernăuți în 1918, relatează activitatea febrilă în vederea reîntoarcerii la patria-mamă a provinciilor românești înstrăinate. Memoriile devin politice, fără a fi totuși ignorată literatura, o pagină aproape antologică fiind aceea în care descrie cum a luat cunoștință de poezia lui Blaga. Se află aici o bogăție covârșitoare
PUSCARIU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289069_a_290398]
-
galerie portretistică ce continuă eforturile din 1920 ale directorului „Limbii române” de a modela o conștiință a neamului - unor personalități precum Ion Heliade-Rădulescu, Vasile Alecsandri, Constantin Brâncuși, Nicolae Titulescu, Elvira Popescu. Urmează, până la izbucnirea războiului, un deceniu literar de activitate febrilă: colaborează la nenumărate reviste și gazete („Universul”, „Vremea”, „Argus”, „Omul liber”, „Excelsior”, „România literară”, „Reporter”, „Gazeta” ș.a.), ia parte (cu indicații exasperante pentru actori și regizori) la repetițiile teatrelor din capitală și din provincie unde i se montează piesele, conferențiază
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
reperele sistematice, conștiente și programate, ale unei ofensive fără întoarcere: de la delimitarea de „moda «poeziei pure»”, reprezentată de Mallarmé și Valéry (Poezia pură), și constatarea decesului „teatrului liber și pasional” antebelic (Criza teatrului românesc), P. ajunge, la capătul unui probatoriu febril, la punerea sub acuzare chiar a ideilor de „dramaticitate” și „artisticitate”, teatrologul imputându-i actriței Maria Ventura (altminteri considerată o „tragediană superioară” în Fedra lui Racine) patetismul și exterioritatea unui joc „prea izbitor «frumos»”, al cărui formalism declamator trădează uscăciunea
PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288780_a_290109]
-
pleacă de la gazetele satirice „Nichipercea” sau „Bondarul”. Coperta, ocupată în întregime de o caricatură politică, indică pentru fiecare număr situarea în imediata actualitate socială și politică. Editorialul, redactat mai întotdeauna de Anton Bacalbașa, sprijină cu argumente ingenioase, într-un stil febril, incisiv, atitudinea politică adoptată, care de cele mai multe ori nu este a redacției în întregime, ci a directorului. Ceilalți redactori și colaboratori erau preocupați de latura umoristică propriu-zisă, furnizând materialul literar și satiric. Câteva rubrici alcătuiesc osatura revistei: pagina literară, variată
MOS TEACA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288258_a_289587]