1,862 matches
-
ca normă și model, a tipului bărbătesc de afirmare drept unicul autentic uman a influențat substanțial feminismul egalității prin tendința de asemănare cu „prototipul”, de imitare a prototipului (bărbatului). Actual, această abordare este tratată ca feminism misoginxe "„feminismmisogin" (disprețul față de feminin și femeiesc). Utilizarea termenului misoginismxe "„misoginism" a fost semnificativ redusă în contextul feminismului valului al II-lea, el fiind înlocuit cu cel de sexismxe "„sexism". Misoginismul este un termen cu conotații preponderent psihologice, sexismul are conotații mai largi: etice, juridice
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
nimica toată”; sau, dacă se apreciază, aceasta se întâmplă doar în condiții de practicare a capacităriixe "„capacitare": unicul sens demn de apreciat al puterii este să dezvolți resursele altora, nu să revendici resurse pentru tine. Voința de puterexe "„voințadeputere" este feminin tratată ca egoism, iar exercitarea puterii este sursă de depresie și manifestări autodistructive. Feminitatea nu poate să fie conciliată cu putereaxe "„putere" înțeleasă ca dominare (Millerxe "„Miller,Jene", 1992, pp. 224, 247). Dacă la o astfel de concepere a relației
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
în capcana „post” a lipsei de identitatexe "„identitate" politică (vezi și Grünbergxe "„Grunberg,Laura", 2000; Vasilescu, 2002). Dacă am reveni la sensurile primare, genuine ale feminismului, am vedea că acest demers a fost și este menit să scoată femeile și femininul din gineceuxe "„gineceu" și să le dea loc în spațiul publicxe "„spațiupublic"xe "„public", inclusiv în cel politic. Căci sensul genuin al feminismului se lega de faptul că „ceea ce este politic e personal”. Marile decizii, cele ale macropoliticxe "„macropolitic"ii
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
operatorului o altă modalitate de alegere a persoanelor, care să corecteze aproximativ distorsiunile introduse de o alegere aleatorie. De pildă, se întâlnesc anchete în care se cere intervievarea celui mai tânăr membru al familiei, eventual alternând sexul masculin cu cel feminin, tocmai pentru a contracara tendința amintită de a alege persoane cu vârstă medie mai mare. E nevoie însă aici de multă precauție, căci, dacă familiile mari sunt numeroase, atunci alegând mereu persoana cea mai tânără se va subestima vârsta. După
Ancheta sociologică și sondajul de opinie. Teorie și practică by Traian Rotariu, Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
mai elocvent pare a fi, și la Alexandrescu, tăcerea. Ochii Îndrăgostitului „Înoată În tăcere”, durerea În amor, „e mută cu deznădăjduirea”. De aici vine uzul limbajului ca expresie a emoției puternice. „Adio! N-am cuvinte” este supremul elogiu adus inefabilului feminin. În stilul lui tenace, Alexandrescu pune de mai multe ori tăcerea să vorbească: „A le simți poci numai; a le descri mi-e greu”, „de-aveam cuvinte...”. Are, bineînțeles, cuvinte din belșug, are chiar mai mult decât alți poeți din
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erotic și un scenariu „scriptual”. II. Alecu Vdcdrescu. Un discurs Îndrăgostit la 1800. Poezia ca „trebuință”. Robia ca stare de grație. Petrecerea cu necazuri. Proba focului și proba discreției. „Miluirea” ca formă de extaz. Un „nu știu ce prea dulce” și inefabilul feminin. Vicleșugurile „simbadiei”. Triada lui Alecu: apa, verdeața și frumusețea. III. Nicolae Vdcdrescu. Spiritul auster și chibzuit al familiei. Un discurs moral bazat pe conceptul de orînduială firească. „Treaza plăcere” și iubirea moderată. Figura retragerii. IV. Iancu Văcărescu. Psihologia unui poet
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
erotice. Ioanide îi apăru mai uman, superior unui banal candidat la dragoste, și chiar faptul de a-l ști afemeiat îi produse o altă impresie. Ioanide iubea femeia pe toate registrele, patern, conjugal și liber, era un om dedicat eternului feminin. Frenezia de la început a Sultanei se converti brusc în sentimentalism, voi să înlocuiască, în măsura în care putea, pe Pica. Frecventa pe madam Ioanide și o copleșea de toate gingășiile posibile. Procurîndu-și o fotografie a Pichii, comandă prin Expertul un bust surprinzător de
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
este întotdeauna legată de o diviziune axiologică, ceea ce ea numește "valența diferențială a sexelor", și care corespunde muncii sociale de transpunere în planul valorilor a "calităților" feminine și masculine: masculinul este atașat de obiecte, practici sau instituții constant valorizate, în timp ce femininul este asociat cu restul. • Bourdieu a analizat pe larg, la rândul său, efectele morfologice și simbolice ale clasificărilor sociale și ale calificărilor școlare în special. Departe de a se restrânge numai la cadrele școlare ("judecățile școlare" și "înțelegerea profesorală"), calificările
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
care iubește la rându-i, privire care iradiază din interior, transfigurează toată făptura, înfrumuse-țând-o, și concentrează în luminozitatea intensă a ochilor măriți de uimire împlinită toată fericirea posibilă. Ți se pare că nu te privește o femeie, ci însuși eternul feminin. Orice femeie când iubește adânc este frumoasă. În general, femeilor le face plăcere să fie privite, mai ales când au ce arăta. Privirile dețin un rol esențial în transmiterea emoțiilor estetico-erotice. Cel ce privește segmente anatomice frumoase este obiectul unui
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
a devenit un simbol multiplu: gingășie, iubire, maternitate, sănătate, frumusețe. Sânii constituie un apel sexual deosebit de sofisticat și eficient. Ei reprezintă generatoare de semnale de ordin estetic și concomitent, de impulsuri sexuale. Sânul este un spațiu în care condițiile de feminin și matern se confundă, se separă, interferează. Este foarte greu să disociezi diversele aspecte legate de sân: sursă de hrană a copilului, organ ce poate fi afectat de procese patologice, motivație erotico-sexuală, suport al abordării estetice. Experiența alăptării are factură
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
realizeze indisolubila uniune dorită de suflete". "Porțile iadului" au necesitat aproape douăzeci de ani, s-au inspirat din "Infernul" dantesc, o parte dintre personaje devenind, ulterior, lucrări independente ("Fugit amor", "Danae", "Torsul Adelei", "Femeie ghemuită"). Corpul uman, în special cel feminin, a fost un templu pentru Rodin, care a învăluit femeia într-o privire plină de voluptate și admirație, a avut un cult pentru expresivitatea corporalității sale. Senzualitatea suprafețelor, în particular a celor în bronz, rezultă din jocul de lumini și
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
de credință care implică fidelitatea slujirii până la capăt. Femeia este fanta care se deschide în zona vizibilului pentru a lăsa extraordinarul să pătrundă în lume. Câtă vreme există un plan ascensional și o axă a verticalității garantate de prezența spiritului, femininul nu poate fi redus la un element comun și nu poate deveni obiectul repetiției. Numai că în "perioada a doua" a Evului Mediu, spiritul, am văzut, pierde bătălia cu carnea și se retrage din lume. Cea mai bună ilustrare pentru
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Album de versuri, Stéphane Mallarmé • Amphitryon. Comedie după Molière, Heinrich von Kleist • Balada bătrînului marinar, Samuel Taylor Coleridge • Balul operei, Josef Haslinger • Bucolicele. Georgicele, Vergilius • Cărțile profetice, William Blake • Cîntece religioase, Novalis • Ducesa de Amalfi, John Webster • Eneida, Vergilius • Eternul feminin și teatrul, Elfriede Jelinek, Gertrud Fussenegger ș.a. • Faust, Johann Wolfgang von Goethe • Femeia omorîtă cu blîndețea, Thomas Heywood • Fontana di Trevi, Dan Stoica • Grădinarul, Rabindranath Tagore • Iubire în bătaia vîntului, Leonard Barras • Poezie. Dramă, Edgar Allan Poe • Proză feminină austriacă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
și educatoare. În timp ce scrierile lui Eminescu nu denotau dispreț, ci un anumit tip de protecționism, Eliade se declara dezgustat de femeile care doreau să acceadă în spațiul public, sferă căreia el îi conferea atribute de virilitate și hotărâre, caracteristici opuse femininului. Această virilitate era „strâns legată de toate celelalte caracteristici ale viziunii sale politice ă elită, cultură, creație”, adică se afla în directă antiteză cu tot ceea ce filosofia și știința politică anterioară atribuiseră femeilor (Nicolescu-Quintus, Pircă, 2002, p. 176). În general
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
sa de grup, socializarea făcându-se cu reguli bazate pe valori specifice: agresivitate, competiție, în care femeile nu au acces, iar „cu cât sunt mai multe femei, cu atât crește probabilitatea ca libertatea lor de a se comporta așa cum sunt (feminin sau altfel) să fie mai mare, pentru că nu mai sunt marginalizate” (Popescu, 2004, p. 281). În România, femeile intrate în politică au adoptat modele comportamentale bărbătești, respectiv, pe lângă ideologia politică, au adoptat și patriarhatul drept supraideologie. Atitudinile și valorile politicilor
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
ați promis că le veți sprijini pe doamne...”, „care sunt doamnele lui Adrian Năstase?”), asociat cu menționarea întotdeauna la masculin a funcțiilor politice ale celor două invitate și cu sublinierea ideii de păstrare a feminității, induce ideea că politicul și femininul se situează pe poziții contrare, în antiteză. Aceasta nu este o concepție proprie unei viziuni personale asupra relației dintre femei și viața politică. Moderatoarea folosește, probabil fără o intenție anume, un stereotip foarte des întâlnit: politica este o lume imundă
Gen și putere by Oana Băluță () [Corola-publishinghouse/Science/1991_a_3316]
-
adus femeii se constituie nu doar acest cuvânt înainte al naratorului, sub vocea căruia se întrezăresc crezurile autorului, ci și introducerea făcută zilei a patra a povestirilor: asistăm la o mărturisire apreciativă, laudativă chiar, încărcată de devoțiune profundă față de eternul feminin. Femeia se transformă în deziderat, devine unica cale de a accede la profunzimea lucrurilor, de a se împlini pe plan 124 Giovanni Boccaccio, op. cit., p. 6. 125 Janet Levarie Smarr, Boccaccio and Fiammetta: The Narrator as Lover, Urbana, University of
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
certă în cazul autorului italian, deoarece între membrii brigatei sunt șapte tinere și doar trei bărbați, ceea ce subliniază poate, la nivel infratextual, ceea ce scriitorul afirmase în cuvântul său înainte la Decameronul, intenția de a-și canaliza întreaga atenție către eternul feminin, cel pe care îl iubește necondiționat, de soarta căruia se arătase atât de profound îngrijorat. „Tinerii care alcătuiesc acest grup reprezintă o îmbinare echilibrată între persoane reale și simboluri. Sunt asemănători cu nimfele din Ameto, care întruchipează doamne distincte ale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dacă trăiește cu-n bărbat, păcătuiește prin aceasta, dar ăsta e păcat firesc; pe câtă vreme dacă-l fură, îl omoară sau îl izgonește, atunci păcatul ei purcede din răutatea minții.”206 Asistăm la o răsturnare a unui sistem de valori, eternul femininul nu-l mai conduce pe bărbat la pieire, adulterul este doar consecința unei incompatibilități vizibile, a unor raporturi virfemina care nu se bazau pe respect și mai ales pe dragoste , de aici și tendința spre trădare. Ermellina, în ziua a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
pentru sintagma „târgoveața din Bath”, accentuând astfel latura provincială, rudimentară și vulgară a femeii. Numele îi va fi indicat mai târziu: Alisoun. Se pare că era obișnuit în acea vreme, un nume relativ comun, desemnând poate o tipologie generală a femininului. Alisoun începe cu o deschidere (vocala a), spre a trece apoi în ceva mai grav, mai profund (vocala u, nazala n). Evoluția personajului certifică parcă acest lucru, de la registrul burlesc din prologul ei vom ajunge și la un sens moralizator
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
doar bărbații pot interpreta, ci și femeile, „după cum clar demonstrează târgoveața în felul ei ambiguu de a tălmăci, limba este de fapt androgină sau bisexuală, aparținând și fiind în același timp reprezentativă atît pentru principiul masculin, cât și pentru cel feminin.”320 Meritul ei stă în puterea și abilitatea de a mima discursul patriarhal misogin, cel care aducea atâtea acuzații, mai mult sau mai puțin fondate, femeilor. Împrumută tehnica discursului patriarhal medieval nu pentru că era de acord cu acesta sau pentru că
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
nici nu intra în contradicție cu un standard divin sau moral. Cu atât mai puțin era privită ca o fărădelege împotriva femeii, deoarece ea nu avea drepturi juridice decât limitate. În Povestirea doftorului, după cum vom vedea în capitolul următor, personajul feminin Virginia nu se poate opune celui ce o necinstise prin dorința lui decât prin moarte.425 Povestea târgoveței aduce totuși o schimbare, dar minoră: agresorul este excomunicat, însă numai temporar, dar tânăra violată rămâne marginalizată.426 Ea nu are glas
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
462 Ibidem, p. 399. (trad. n.) 463 S. H. Rigby, op. cit., p. 136. 128 transpună în mintea unui personaj feminin, să vorbească din punctul ei de vedere și cu vocea ei. Remarcabil este faptul că a reușit să surprindă inefabilul feminin, incertitudinile și instabilitatea târgoveței, i-a păstrat, până la sfârșit, un anumit mister, care o face și mai atrăgătoare, i-a respectat independența și intimitatea.464 Există o asemănare între condiția poetului și cea a femeilor în societate, pe care Chaucer
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
mister, care o face și mai atrăgătoare, i-a respectat independența și intimitatea.464 Există o asemănare între condiția poetului și cea a femeilor în societate, pe care Chaucer o intuiește, de aici și îngăduința și compasiunea sa față de eternul feminin. și poetul și femeia se află, din punct de vedere social, pe poziții subordonate autorității politice, marginalizante, nesigure, inferioare. Sunt nevoiți să afirme lucruri care să distrugă această dominare, chiar dacă uneori nu sunt întru-totul adevărate, dând dovadă de o fantezie
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
va substitui furtul, personalitatea ei fiind total ignorată.933 John, unul dintre cei doi tineri lezați de avariția proprietarului morii, se teme de o confruntare fizică cu acesta, și profită de bunurile acestuia, de data aceasta mama tinerei, sentimentele personajului feminin nefiind puse însă în discuție. El trebuia să acționeze prin violență sexuală, să dovedească, asemeni prietenului său, că este capabil de răzbunare, altfel virilitatea și mândria lui aveau de suferit. Violul ilustrează un mod de a-și afirma masculinitatea, de
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]