1,006 matches
-
ia de obicei forma parodiei superficiale, D. este original prin sinceritatea devoțiunii cu rol purificator în propriul discurs. El știe să regizeze însă și explozii imagistice prin notații nemediate de subterfugiile livrești. Starea poetică, aptă să „comunice” întreg cuprinsul lumii fenomenale, încearcă să surprindă momentul desfacerii lumilor și a timpului, al condensării și încâlcirii emoțiilor, inclusiv al unui erotism difuz. În absența iubirii, se pronunță divorțul estetic de lume cu Poeme golănești (1997), aici totul funcționând ca un alibi: „Trage la
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286836_a_288165]
-
nu este mai puțin pertinent să vorbim despre „vituțile limbajului”. „Vrem, nu vrem” mediul în care noi oamenii experimentăm lumea și depozităm sau comunicăm această experiență este limbajul. Deși nu putem dobândi acea cunoaștere absolută a lucrului în sine, cunoașterea fenomenală, hermeneutică și-a dovedit de cele mai multe ori validitatea prin efectele sau eficacitatea acțională; or, în general, cunoașterea este în vederea acțiunii, căci omul, deși împins de instinctul curiozității în actul cunoașterii și-a verificat cunoașterea în acțiunea practică. Însuși convenționalismul și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
originară. Cu toate acestea nu ne putem raporta la lume decât prin gândire și limbaj (lumea nu este dată decât în și prin limbaj). Dacă realitatea ca „lucru în sine” nu ne este accesibilă prin discursivitate, putem spune că lumea fenomenală, în sens kantian, se lasă prinsă de limbaj, chiar dacă numai într-o modalitate aproximativă sau „fuzzy”. Prin limbaj nu numai că reprezentăm lumea fenomenală, ci acționăm asupra celorlalți, influențându-le comportamentul și chiar relația lor cu lumea. Austin este cel
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
Dacă realitatea ca „lucru în sine” nu ne este accesibilă prin discursivitate, putem spune că lumea fenomenală, în sens kantian, se lasă prinsă de limbaj, chiar dacă numai într-o modalitate aproximativă sau „fuzzy”. Prin limbaj nu numai că reprezentăm lumea fenomenală, ci acționăm asupra celorlalți, influențându-le comportamentul și chiar relația lor cu lumea. Austin este cel care a accentuat asupra caracterului acțional al actelor de limbaj, arătând că, prin acestea, emitentul transformă universul psiho-comportamental al receptorului. Rorty a evidențiat rolul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
muri odihnit (Îndeletnicire despre buna murire). În 1826 Eufrosin Poteca tipări niște Cuvinte panegirice, în care se încerca a da o noțiune despre principii, despre "întîiele începuturi ale celor ce sunt: Trup, Suflet și Minte" (cum s-ar zice: univers fenomenal, spirit universal și idee) și a schița o clasificare a disciplinelor speculative și experimentale. Un Teodor Kirangheleu din Naxos, auditor al cursurilor lui Vamva din București, ar fi fost un filozof cosmopolit, socotind drept patrie tot pământul, simțindu-se fratele
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cazul Lantier din La bête humaine de Zola se poate face. Cu Adam și Eva Liviu Rebreanu a încercat un fel de poem metafizic asemănător cu Avatarii faraonului Tlà, având ca temă transmigrația a doi prototipi (bărbat-femeie) prin șapte ipostaze fenomenale până la trecerea în lumea duhurilor pure. Pe rând trec prin fața noastră India, Egiptul, Babilonul, Roma, Evul mediu, Franța revoluționară, România contemporană. Arheologia e meritorie, fără coloristica lui Th. Gautier sau a lui Flaubert. Scenele crude (jupuiri de viu, gâturi străpunse
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
vietate hermafrodită, melcul e o făptură perfectă, ce nu are nevoie decât de sine însuși; în somnul lui hibernal (tulburat printr-un act de magie, dar unul necugetat), el simbolizează increatul, virtualitatea pură, latența neprimejduită de vreo „concretizare” în ordinea fenomenală. Inexistentul, odată ieșit din condiția lui, suportă capriciile și rigorile ce apasă lumea viului; spiritul, deschis imprudent către materie, intră și se transformă în ea, devenind „perisabil”. Sinteza nu e, de această dată, dintre cele mai fericite - poate pentru că ea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285623_a_286952]
-
A?a cum am v? zut, ? i?a dob�ndit cea mai mare parte a cuno? țin? elor prin lecturi de o anvergur? extraordinar?. Prin �nsu? i volumul acestora, le putem atribui o influen?? hoț? r�toare �n aceast? privin??. Prin memoria lui fenomenal? ? i prin imagina? ia să evocatoare, Iorga era capabil s? se plaseze �n �ns?? i inima oric? rei situa? îi despre care citea. Aceste lecturi ? i contactele pe care le? a avut la universitate ? i ulterior �n Fran? a ? i Germania (că
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
era la cheremul �nving? torului. Iorga a intrat �n lupta politic? fiind bine cunoscut pentru numeroasele lui realiz? ri ? i bine �narmat, cu o imens? erudi? ie istoric? ? i literar? , cu cunoa? terea limbilor clasice ? i moderne, �nzestrat cu o memorie fenomenal? ? i av�nd convingeri profunde. Dar el avea ? i calit?? i personale care, de? i �n cea mai mare parte meritorii, f? ceau că activit?? ile politice s? fie problematice. �n ciuda șui? urilor ? i cobor�? urilor, Iorga nu va abandona politică
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Cu toate acestea, toat? lumea se supunea ? i �l asculta �n extaz. Nu?? i preg? tea prelegerile, m�zg? lea c�teva cuvinte pe o bucat? de h�rtie (uneori pe c? r? i de vizit?) , baz�ndu? se pe memoria lui fenomenal?. Prelegerile lui nu erau u? or de urm? riț: Iorga �n? iruia o gr? mad? de fapte, f? c�nd adeseori digresiuni pentru a sublinia paralelele cu evenimentele contemporane. Nu pierdea �ns? niciodat? din vedere ideea principal? , prelegerile sale fiind unitare. C
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Era at�ț de gelos cu timpul s? u �nc�ț cu cei apropia? i �? i permitea s? continue s? citeasc? (său s? fac? �nsemn? ri) �n timpul conversa? iei. Dup? plecarea musafirului �? i relua lucrul. Tehnicile utilizate de el la citit erau fenomenale. Că s? sesizeze laitmotivul, citea adesea o carte din patru �n patru pagini, uneori necatadicsind nici m? car s? taie foile. �?i f? cea mereu �nsemn? ri, indiferent dac? era �n tren sau �ntr? un restaurant; �i dictă secretarului s? u sau notă c
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
un spectacol cu pildă. Aviz celor culpabili. Am recitit piesa de cîteva ori. Am revăzut montarea de alte cîteva ori. Toate șabloanele școlare, și nu doar, cădeau, rînd pe rînd. Alexa mi l-a decodat pe Caragiale și anvergura lui fenomenală. Și ce înseamnă să-ți joci cartea pe Actor. Pe forță și seducție, pe aura unor personalități. Alexa și-a urmat calea. Și ramificațiile ei. Film, teatru, profesorat, cercetare, fondator de teatru. Este tot timpul în mișcare. Formează, modelează, se
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
fustă). Janeeeta! Janeeeta! urla Mărgărit, aflat probabil sub efectul antalcoolului. N-am ieșit, n-a ieșit nimeni, să vadă. Ce făcea Mărgărit? Blestema? Cerea ajutor? Invoca pur și simplu, pe limba lui de stentor răgușit, un nume obsedant? Pentru că, Dumnezeule, fenomenalul boem așa sfîrșise: cancer al limbii. 17 februarie Fără complicații în raportarea la Occident, total dezinhibat, un fost pictor de-aici (Manoliu pe nume, dar nu asta are importanță) n-a mai vrut să se plaseze în seria de imitatori
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
briantul magazin a dispărut. În locul lui, mirosind a Europă cam nespălată, se lăfăie un "second hand" cu inevitabilul: marți primim marfă! Prinsese politica din zbor. Pînă atunci, mare amator de fuste (mini/ maxi), zăpăcea copilele cu aplombul lui eclatant. Memorie fenomenală, instruit, la zi, în științe exacte, chipeș foc și permanent afabil, ar fi putut pretinde mîna unei prințese, dacă s-ar fi născut în cealaltă Românie. Se născuse însă în republica asta sovietică, iar vînzolelile Revoluției îl puseseră într-o
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
actorul ce o deținea e de mult uitat), și anume vocea lui Veniaș. Cu ce vibrațe nobilă, ușor baritonală, își învăluia replicile! Dar vocea inconfundabilă a unui mare actor bucureștean, Critico! În Hoții de Schiller. Dar suprema performanță cea a fenomenalului Vraca! Singurele voci "subțiri", care ar fi putut irita auzul interbelicilor, dar n-au făcut-o, era vocea Regelui Carol al II-lea și cea a lui Iorga. Registrul înalt al vocii regelui stătea pe niște multvirile coarde, ceea ce nu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
bărbatului cu dirijabile de echinocțiu răgușit". Din cînd în cînd, cucii din ficțiunile lui Cristian Irinescu se dedau unor destrăbălate turniruri de haiku-uri, halucinîndu-ne frumos. Dacă acestor neobișnuite haruri (din zona Jarry, Beckett, Urmuz, Ionescu) le mai adaug și fenomenalele trimiteri, în dese paranteze, la muzică, filozofie, film, la marea literatură, oaspetele singurei sale vizite în atelierul meu de pe Armeană este, și el, un lunecat excepțional. 7 decembrie Nu e singura dată cînd invidiez un personaj de talia lui Virgil
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Schița dictaturii judicativului la Kant / 194 3.2.2. Reducție și deducție; constituirea cunoștinței / 197 3.2.2.1. Introducere / 197 3.2.2.2. Analitica transcendentală ca organon al constituirii cunoștinței veritabile; semnificația ei judicativă ca topos al constituirii fenomenale (a fenomenului și a cunoștinței veritabile) / 198 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală / 208 3.2.2.4. Timpul ca termen mediu al tuturor judecăților sintetice a priori; "reducția transcendentală" la timp; funcțiile judicative ale "absenței" timpului
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
și a cunoștinței veritabile) / 198 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală / 208 3.2.2.4. Timpul ca termen mediu al tuturor judecăților sintetice a priori; "reducția transcendentală" la timp; funcțiile judicative ale "absenței" timpului în constituirea fenomenală sensibilă și schematic- imaginativă / 210 3.2.2.5. Timpul și necondiționatul; sensul judicativ-constitutiv al dialecticii transcendentale / 215 3.2.2.6. Concluzie / 220 3.3. Analitica existențială ca meontologie dialectică la Heidegger / 221 3.3.1. Introducere / 221 3
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a dictaturii judicativului la verb ("este") și la timp / 250 3.3.3.1. Introducere / 250 3.3.3.2. Structura intențională "ceva ca ceva" (etwas als etwas) / 252 3.3.3.3. Operatorul intențional "ca" (als); adevăr și constituire "fenomenală" dinamică și parțială a Dasein-ului / 255 3.3.3.4. Fenomenul intențional "enunț" (Aussage); adevărul și constituirea "fenomenologică" a Dasein-ului ca întreg. Re-constituirea schematică a reducției la timp și adevăr din analitica existențială / 258 3.4. Încheiere la Prima Secțiune
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nimicului (propriu) și pe acesta din urmă în cea dintâi; altfel spus, trecându-se pe sine însuși când în condiția de dat pur și simplu, când în aceea a nimicului acestuia, ca expresie a unei neîncetate lupte lăuntrice a unității fenomenale, adică, în ultimă instanță, ca veritabil hybris al conștiinței constituante. Toate aceste fapte, care vizează atât aspectul operațional al constituirii fenomenale, cât și aspectul obiectual al acesteia, sunt posibile numai datorită intenționalității; fiindcă aceasta are în structura sa complexă, operațional-obiectuală
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dat pur și simplu, când în aceea a nimicului acestuia, ca expresie a unei neîncetate lupte lăuntrice a unității fenomenale, adică, în ultimă instanță, ca veritabil hybris al conștiinței constituante. Toate aceste fapte, care vizează atât aspectul operațional al constituirii fenomenale, cât și aspectul obiectual al acesteia, sunt posibile numai datorită intenționalității; fiindcă aceasta are în structura sa complexă, operațional-obiectuală, atât condițiile de posibilitate ale "datului", cât și pe cele ale "nimicului". În cel mai simplu act de cunoaștere scenariul de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
împărțire a umanului. Cele două acte de distribuire nu au, așadar, funcțiile de dat și de nimic în "structura" fenomenului despre care vorbim. Situația aceasta trebuie însă clarificată. Adică trebuie dezvăluit datul și nimicul din fiecare act al acestei coincidențe "fenomenale", care a făcut posibil un eveniment atât de semnificativ pentru însuși destinul umanului. Distribuirea prin împărțire a logos-ului rezolvă (într-o anumită măsură), mai întâi, o tensiune creată prin "mișcarea" sofistă, legată de problema naturii obiectului și a dependenței
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Erfahrung und Urteil / Experiență și judecată, "experiență antepredicativă" sau "experiență receptivă";21 d) topos-ul translogic: metafizica (înțeleasă ca discurs despre ceea ce trece dincolo de physis), mistica (luată ca o cale către "nimicul" ca atare, nu către cel ce însoțește "datul" fenomenal), tăcerea (înțelegătoare). Noțiunea și raționamentul sunt socotite forme logice (ale gândirii), alături de judecată, chiar de către Aristotel; dacă nu cumva și mai devreme, ținând seama, spre exemplu, de interesul lui Socrate și al lui Platon, dar și al sofiștilor, al stoicilor
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
conceptelor și analitica principiilor. În anumite condiții, conceptele pure ale intelectului (categoriile) și unele principii (axiomele intuiției și anticipațiile percepției) au rol propriu-zis constitutiv pentru cunoștință, instituindu-se într-un veritabil orgonon al acesteia; și au același rol în constituirea fenomenală (reprezentată de "fenomen"). Dialectica transcendentală (cea de-a doua parte a logicii transcendentale) este numai o "disciplină" (nici măcar un canon), căci ea stabilește limitele folosirii rațiunii pure (regulile sau principiile folosirii corecte a acesteia), prevenind astfel folosirea ei "hiperfizică" și
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
posibile sintezele imaginației și intuiției sensibile. Chiar dacă lucrurile par a sta în alt chip, anume că sinteza în intuiție ar fi la început, de fapt originară este apercepția; în absența originarității sale nu ar fi posibilă nici o intuiție sensibilă. Constituirea fenomenală la Kant are acest sens, deși o descriere a sa este, cumva, nevoită să procedeze invers. Desigur, aici se află multe probleme, care, pe de o parte, vizează "empirismul kantian" eventual, de natură humeană -, iar pe de alta, "raționalismul" său
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]