13,292 matches
-
să cred. Și nici ce să spun. Am schițat un gest binecunoscut, sperând că va știi cum să-mi interpreteze situația. Da, exact. Asta era prosopul meu. Renunțasem. — Scutiți-mă de circul ăsta, domnule Knisch. Vocea Inspectorului era mătăsoasă dar fermă, chiar puțin amuzată. M-am Îndreptat cu greu. Avea oare de gând să-mi explice la ce se referea? Altfel, nu știam dacă... — Văd că n-aveți deloc Încredere În poliție. Dar de data aceasta, puteți să stați liniștit. Dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
o inimă sângerândă. Alexandru cel Mare! Nu! Aici nu e vorba numai de resentimente adolescentine și de furie oedipiană - e vorba de integritatea mea! Nu vreau să fac ce a făcut Heshie! Fiindcă în toți anii copilăriei rămân cu convingerea fermă că, dacă și-ar fi pus mintea, puternicul meu văr Heshie, al treilea sulițaș din tot statul New Jersey (o cinste, aș zice eu, bogată în semnificații simbolice pentru băiețandrul în creștere care eram eu, cel bântuit de obsesia suspensorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sau condescendență. Hai să fim cinstiți, doctore, și să-i dăm goiului ce-i al goiului: când e vorba să fie impresionanți, apăi sunt foarte impresionanți. Atât de sănătoasă! Da, tocmai asta mă hipnotiza la ea - faptul că era inimoasă, fermă; într-un cuvânt, ca un dovleac! Șikse a mea zdravănă, cu fundul mare, cu buze nerujate, cu picioarele goale, unde ești acum, Kay-Kay? Câți copii ai? Oare chiar ai ajuns o grăsană? Ei și! Să ne-nchipuim că te-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
și Nagasaki s-a ales praful și pulberea la o săptămână după ce împlineam doisprezece ani, în toiul copilăriei mele, după patru ani de ură crâncenă îndreptată împotriva lui Tojo, Hitler și Mussolini, și de dragoste pentru această republică bravă și fermă! De jertfire a inimioarei mele ovreiești pe altarul democrației noastre americane! Ei bine, am învins, vrăjmașul zace mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm și e mort fiindcă m-am rugat eu să crape -, iar acum vreau ceea ce mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
de noapte din zona portului. Clienții, îmi explică ea, sunt în marea lor majoritate docheri. Docheri evrei? Da. Pufnesc în râs și ea mă întreabă ce mi se pare așa de nostim. Mă excită silueta ei minionă, voluptoasă, cu mijlocul ferm încins de centura lată, kaki. Dar ce fătucă hotărâtă, stăpână pe sine și lipsită de simțul umorului! Nici nu știu dacă mi-ar îngădui să comand și pentru ea, chiar dacă i-aș vorbi limba. Ce preferi, mă întreabă ea după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu singurul bărbat pe care Îl știu care poate fi soțul a Încă patru femei și al ei În același timp, râse Salome câteva zile mai târziu, când citi cu voce tare articolul din secțiunea „Căsătorii“ a ziarului New York Times. Fermă În Iran? Ce zici de un harem În Iran? Ai auzit vreodată de legea Sharia, Sophia? Faisal Al-Firaih era unchiul fostului soț al lui Salome („pe toată lumea din familie cheamă Faisal, chiar și pe fiice“, explică ea). Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
mori de anoxie. În legătură cu femeia, cea din spatele baricadei de la filmări, care a venit în fugă cu mâna întinsă ca să mă oprească, cea cu walkie-talkie, detaliile ar fi că avea părul lung și negru și un tricou mulat peste niște țâțe ferme. Avea un curuleț destul de mișto și blugi strâmți. Se prea poate să fi consumat actul nupțial cu Nash în drum spre spital. O nouă cucerire. Nash ține morțiș să-mi spună ceva ce n-am nici un chef să aflu. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mâna lui roșie de sânge închegat -, și zice: — Coacăză, cu toate bunele intenții și cu toate buruienile tale, călătoria asta nu are cum să iasă bine. Vino cu mine, zice. Mona strânge din dinți și-l privește cu o figură fermă, zicând: — Mi-ai aruncat cartea de artizanat indigen. Cartea aia era foarte importantă pentru mine, zice. Unii încă mai cred că puterea stă în cunoaștere. — Coacăză, iubita mea, zice Stridie, mângâindu-i părul, care i se lipește de mâna însângerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
ori, poate, recunoscut. Cu ce vă servim? Doamna mai întîi face un gest politicos Iulian, așezîndu-se. Doamnă, se înclină chelnerul avem pui la tavă, cașcaval, ouă la capac... Aș vrea o jumătate de... începe femeia să spună, dar vocea ei fermă e frîntă brusc de trecerea unui gînd, care o face să-și deschidă poșeta și să privească înăuntru, de unde scoate un antinevralgic. Un pahar cu apă spune scurt. Mda murmură chelnerul nemulțumit, gata să fie ironic, dar se abține întîlnind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la munte... Ia stai! se miră Runca. Tu ai mers cu schiurile o noapte întreagă, atunci cînd te-ai rătăcit, de revelion, la cabană; credeam toți că..., Aura plîngea... Am vîndut totul: haine, schiuri... Ale mele! face Runca un gest ferm. Doamnă, se adresează asistentei șefe, care-și vede de condici o trusă completă de prim-ajutor. Eu dau telefon acasă neveste-mi să-ți pregătească hainele și schiurile. Am și niște salam uscat... A! își amintește el, întorcîndu-se, descuind un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
umbli cu alde astea... încearcă bărbatul s-o amenințe, dar un gest scurt al fetei îl oprește, făcîndu-l să se așeze pe unul din scaunele libere. El trebuia să vină să discute cu mine spune fata încet, pe un ton ferm. Cred că o întrerupere de sarcină m-ar costa cinci mii. Iar dac-o mai lungim, mai adaug cinci pentru spălatul pe jos. Și încă cinci pentru că a fost măgar și m-a lăsat cu tine. Rămîn însă la primele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
uzină se scuză Mihai, ridicîndu-se, intimidat de vocea femeii. Să vă fac o cafea? întreabă, mai mult ca să iasă din încurcătură. Te rog! arată cu mîna Maria, așezîndu-se în locul lui, în fotoliu. Deci ne-am înțeles, hotărăște cu glasul ei ferm, în timp ce-și aprinde o țigară stabilești cu Theo ce-i de făcut pentru mîine seară. Da murmură Mihai, încă buimac de somnul adînc din care a fost trezit. Mîna lui, tremurînd, scapă cîteva picături de apă mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
am în buzunar șase lei și cincisprezece bani distinsă, tot timpul cu un aer superior, cînd trece pe undeva, se face culoar... În ochii profesorului izbucnesc steluțe, aprinzîndu-i: Mai spune-mi, te rog! Vax, dom' profesor! face Lazăr un gest ferm, lovindu-i brațul. Pe-aia n-o culci nici cu tunul. Dacă nu mai aflu eu, care trag cu urechea la lumea bună ce vine pe la premiere iar mulți rămîn și după, la o vodcă... Mă duc să mă întind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
pare rău! răspunde o voce. Cursa rapidă nu mai poate veni azi. Autofreza tocmai s-a întors din drum iarăși. Foarte bine! exclamă Maria. Lăsați-i să crape acolo. Doamnă, doamnă... încearcă șeful autogării să se explice, înfiorat de vocea fermă, autoritară, dar telefonul i-a fost închis. Ești un tont! țipă către șoferul din fața sa. Cum să nu poți avansa?! N-ai decît să te duci dumneata. Deja am boțit două. Trebuie să anunț comandamentul județean că n-am rezolvat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
intrare-ieșire. Țin să reafirm, cu toată răspunderea ce-o port, că spectacolul poate ieși la public. În încheiere, așa cum face întotdeauna, președintele își citește părerile notate înainte de începerea discuției, păreri ambigui, cu trimiteri la documentele de partid, dar cu concluzii ferme, exprimate mai înainte de inspector. Se hotărăște, deci, ieșirea la public, în această formă, mîine seară. Cu asta... face președintele un gest larg mulțumesc tuturor! și mulțumesc cu atît mai mult cu cît ați avut bunăvoința de-a veni pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
un ciubuc al regizorului... Jumătate, ba chiar trei sferturi din actul întîi se joacă de-a cow-boy-ii, mă mir cum de n-ai sărit din scaun! Chiar așa-i de slab?! murmură Mihai. Putea fi mai bun face un gest ferm Săveanu. Lasă-l, Vic, în pace, omul lui Hristos, că mă-nfurii, zău! desface larg brațele președintele, apropiindu-se. O să creadă că pe scenă e mai rău ca la un cămin cultural. Ce, el n-a văzut?! răspunde Săveanu. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
vizionare coboară scara interioară. Cu paltonul pe umeri, Mihai se îndreaptă și el către capul scării, unde, înainte de a păși pe prima treaptă, Claudia Butnaru întoarce o dată, scurt, privirea, măsurîndu-l. Spune-mi, tovarășe Vlădeanu, întreabă ea încet, cu o voce fermă, care trădează profesoara de zi cu zi de ce n-ai lăsat ca mediu uzina, și-ai plasat acțiunea pe un șantier de prospectări geofizice? Într-un oraș ca al nostru, ar fi mers mai bine... Dar nu s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
în astea trei ore... Mergeți și vedeți de-ale dumneavoastră; eu rămîn aici; spuneți-i și șoferului să stea acolo, la dispensar, să doarmă; îl scol eu la ziuă. Căpitanul salută și iese. Mă, cafea ai? face Săteanu un gest ferm. Am, tovarășe prim-vice. Mai du-te... cu tonul ăsta! Între noi doi, sînt "nea Toader!" Prim-vice am să fiu pentru ăia care dorm duși că, vorba aia, viscolul trece, leafa merge... Cum de lucrezi? Șeful mi-a transmis... Ziua, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
nepoată-sa vrea să urmeze Filosofia. În vară a dat-o-n bară la Teatru, deși-i păcat că nu mai încearcă; are o putere mare de expresie; i-am și zis, o să capete numai roluri de femeie-comisar; cînd e fermă, parcă-i taică-su la vreo ședință, iar cînd se înfurie, fata are ochii lui, chiar și cuta de-aici, de la rădăcina nasului. Maică-sa-i statuie pe lîngă ea, statuie proastă, nu de Michelangelo. Da' fata n-a vrut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a căror primă grijă, cînd au venit aici, a fost să afle ce funcții stau neocupate, dar văd c-ați lăsat-o mai moale, cred c-ați fost chemată la ordine... Tovarășe Cornea, ia te rog! face Brîndușa un gest ferm, furios. Ce-i cu microbuzul, unde plecați! schimbă ea vorba. La... începe Cornea, dar Vlad i-o taie printr-un "nicăieri!" spus prompt, apăsat. Cum așa?! se miră maistrul. Doar n-o să vă lăsați prietena să degere acolo, întroienită la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
frumos. Mare pușlama! clatină Mihai din cap zîmbind. Nu, bătrîne, îl ia Vlad de braț, apropiindu-l -, dacă n-o cuceresc ca femeie, o cîștig ca prietenă; totul e să nu-i fiu indiferent; are o gîndire clară, o vorbă fermă; știe ce vrea și cum să ceară. Iar eu știu că am în mine resurse pentru a da. Vii deseară la spectacol? întrebă Mihai, ajutîndu-l pe Vlad să urce în microbuzul plin de mecanici înarmați cu lopeți de destroienire, confecționate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
înfurie Mihai din nou. Iar de curînd, și Bujoreanu, ca să cinstești memoria celui care ți-a fost tată. Biologic numai, că spiritual nu-i semeni. Maria face un pas, gata să se repeadă în el, dar un gest scurt și ferm, al lui Mihai o temperează. Maria, spune Mihai încet, calm, cu convingere de la Maria Săteanu-Bujoreanu, eu, Mihai Vlădeanu, aștept altceva: nu acțiuni polițiste de vînare a babelor criminale. Dacă, dincolo de sala de nașteri ori de operații, te preocupă latura asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
lista de cadouri fusese deschisă la Heal’s. Mama lui Carol n-a fost chiar atât de dezamăgită. Știa că fiica ei îi seamănă, se comportă bine sub influența celor de același fel, dar este leneșă și lipsită de convingeri ferme. Dat fiind că era și delicată, și drăguță în modul acela comun, provincial și tipic englezesc, era mai bine pentru Carol că se măritase de tânără și că urma să fie supusă unei influențe stabilizatoare. Carol avea nouăsprezece ani când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
ce coborau. Mi se părea imposibil ca nici unul dintre ei să nu fi privit încoace, să nu fi văzut plecarea profesorului. M-am aplecat în afară, sprijinit pe treaptă. Și l-am zărit, îndepărtându-se în grabă. Avea întocmai pasul ferm și mic pe care i l-aș fi recomandat eu însumi într-o astfel de situație. Crezi că m-am dus la poliție? Că le-am înșirat toată povestea? Nicidecum, bunule cititor. Tu ai fi făcut-o? În schimb, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
fi expus privirilor altcuiva. Bull simți că piciorul său e o chestie moale, vulnerabilă, care se micșorează. Își dorea din tot sufletul să-l avertizeze pe Margoulies, să-i spună cum anume ar trebui să-i examineze piciorul, cu mișcări ferme, dar calme. Numai că limba îi era uscată și părea lipită de cerul gurii. Între timp, Margoulies făcea unele mici observații ca pentru sine, dar cu voce tare și ostentativ. Așa îi plăcea lui să procedeze. Indiferent dacă examinarea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]