1,559 matches
-
întâlnește și în romanul Drumuri cu popas, un fel de Han al lui Mânjoală schimbat, pentru că Ion Codreanu este oprit din drumul său spre America de dragostea pentru Zamfira, soția cojocarului și negustorului de lână Anghel, a cărei făptură îl farmecă într-atât, încât preferă rolul de subaltern al soțului acesteia, decât de stăpân la casa sa. Tumultul trăirilor personajelor, contradicțiile și antinomiile sufletului lor îl țin departe pe autor de rezolvări stereotipe și de banalitate narativă, proza sa oferind cititorului
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
trăind în urmaș, și „legământul” său („vis străbun”, „danie străveche”) sunt simțite mai puțin ca o comoară și un izvor de energie și dârzenie, cât ca o piedică în calea durării „visului nou”, o enigmă („un alfabet vechi, neînțeles”) ce „farmecă”, dar și obligă la veghe îndelungată, „cu ochiul crunt”, ca o consumare anticipată a puterilor ori a bucuriei de a trăi („Cine putu prin veac a pătrunde/ Să secere holdele mele?” - Chiot pe câmpie - sau „Ce strămoș aprins de sete
PETRE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288779_a_290108]
-
căci călătoria a luat sfîrșit. La prova corabiei, aproape toți marinarii stăteau nemișcați, ținînd mașinal în mîini ciocanele, scîndurile, lănciile și harpoanele, ca în clipa cînd se repeziseră într-acolo, de la diferitele lor treburi; priveau țintă ca și cum ar fi fost fermecați spre balenă; clătinîndu-și în chip ciudat capul fatidic, aceasta înainta spre corabie printr-un brîu lat de spumă, desfășurat în fața ei. Prin întreaga ei înfățișare, își trăda firea aprigă, răzbunătoare, dorința de a pedepsi, răutatea veșnică. Orice-ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de balene în Nantucket. Culegere de legi și legende indiene, un fel de Biblie a brahmanismului. Arion, poet și muzician grec din secolul al VII-lea î.e.n., despre care se spune că a fost salvat de la moarte de niște delfini, fermecați de sunetele dulci ale lirei sale. Oraș și promontoriu din Grecia, în fața căruia s-a dat îîn anul 31 î.e.n.) o mare luptă navală între flota lui Octavian și cea a lui Antoniu. Sărbătoare națională a Statelor Unite îZiua Independenței). Ptolemeu
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
scriitor. (Ă). Răsunetul pe care l-a avut opera celui ce a scris Împărat și proletar În rândurile masselor muncitoare ale țării noastre a fost mare. Muncitorimea a prețuit elementul de critică socială a liricii eminesciene și s-a lăsat fermecată de cântecul ei de dragoste sau de invocare a frumuseților naturii. A existat o influență puternică a poeziei lui Eminescu În rândul poeților clasei muncitoare, În epoca Contemporanului. Poeți ca Ion Păun Pincio sau Traian Demetrescu dezvoltă În poezia lor
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
magnifică. Are fruntea îngustă, ochii de un cenușiu șters, un ditamai nasul care atârnă, gura mult prea mare, dezvelind dinții neregulați... și totuși, în spatele acestei hidoșenii se află o frumusețe dintre cele mai puternice, care, în câteva clipe, captivează și farmecă spiritul atât de intens, încât până la urmă te îndrăgostești de ea, așa cum mi sa întâmplat mie. Henry James, descriind-o pe romanciera George Eliot. Nu bărbații pe care i-am avut în viața mea contează. Ci viața pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
fără să ne dăm seama de acest lucru. Mimicile și diferitele atitudini corporale ale acestor persoane seducătoare pătrund în inconștientul nostru și ne modifică atât atenția, cât și dispoziția fără a conștinetiza influența lor asupra noastră. Dacă aceste persoane ne farmecă acest lucru este posibil datorită faptului că ele profită de efectele fericite ale unui mecanism de adaptare dobândit de noi din pruncie. Într-adevăr, în primii ani de dezvoltare am fost pregătiți să fim stimulați și nu putem ajunge la
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
îndoială, cu adevărat eficiente, decât atunci când li se aliază feromonii, pentru a duce mai departe dorințele noastre. Acțiunea subliminală a feromonilor Un fluture este capabil să detecteze mirosul altui fluture aflat la mai bine de zece kilometri și să-l farmece astfel de la distanță. Furnicile comunică, și ele, prin mesaje olfactive foarte bogate și diverse. Dar oamenii încearcă mai degrabă să-și disimuleze mirosurile trupului, încredințând parfumurilor sarcina de a comunica dorința. Mirosul puternic al parfumului este foarte bine clasificat, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
foarte important în sexualitate. Desigur, nu știm în ce măsură prezența organului vomeronazal modifică felul în care îi percepem pe ceilalți. De asemenea, nu cunoaștem nici ce cantități de molecule steroidiene, recunoscute de organul vomeronazal, ne adresează interlocutorii atunci când încearcă să ne farmece. În schimb, putem susține că, atunci când dorim pe cineva, probabil că nu-i trimitem mirosuri neplăcute. E la fel de puțin probabil ca mesajele noastre olfactive inconștiente să meargă în sens opus mesajelor subliminale vizuale atunci când suntem fericiți în prezența cuiva. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
aer decât atunci când corpul nostru este țeapăn. În consecință, nu se poate ca feromonii noștri să nu fie prezenți în aerul deplasat și cei din apropiere să nu ne inhaleze dorințele... Cu toate acestea, și în acest caz, pentru a fermeca nu trebuie să sărim peste cal. Cu alte cuvinte, nu trebuie să dăm din brațe ca o morișcă pentru a ne trimite cât mai departe mirosurile, oricât de subliminale și agreabile ar fi ele. Deoarece e puțin probabil să emitem
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
privirea este mult mai puțin importantă decât direcția pe care o ia mâna care netezește părul... Majoritatea celor care se interesează de limbajul trupului consideră că, atunci când ducem mâna la păr, ne dezvăluim în mod sistematic dorința de a fi fermecați sau, mai degrabă, de a fermeca, dar lucrurile nu stau deloc așa. De exemplu, priviți cele două gesturi de mai jos. Unul dintre ele este clar un gest de seducție, pe când celălalt nu, cu toate că par să fie foarte asemănătoare. În
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
decât direcția pe care o ia mâna care netezește părul... Majoritatea celor care se interesează de limbajul trupului consideră că, atunci când ducem mâna la păr, ne dezvăluim în mod sistematic dorința de a fi fermecați sau, mai degrabă, de a fermeca, dar lucrurile nu stau deloc așa. De exemplu, priviți cele două gesturi de mai jos. Unul dintre ele este clar un gest de seducție, pe când celălalt nu, cu toate că par să fie foarte asemănătoare. În prima imagine, mâna a fost îndreaptată
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
descifreze inconștient starea de spirit a interlocutorului și să se adapteze la ea fără să o facă anume. Sunt capabili să seducă fără să se gândească anume la asta. Toți am auzit, probabil, de zeci de ori pe câte cineva fermecat de o persoană seducătoare cum zice: „Mi s-a lipit de suflet...”, ducându-și mâna la inimă... Aceasta este caracteristica persoanelor seducătoare: nu folosesc un discurs pregătit dinainte, ci se străduiesc să descopere cum sunt în realitate interlocutorii lor. Pot
[Corola-publishinghouse/Science/2336_a_3661]
-
cititorul prost, vei fi spus destul și cât să-l înfurii pe cel inteligent, dar asta nu face decât să atragă atenția asupra dilemei esențiale a scriitorului de romane polițiste - și anume faptul că acest gen de roman trebuie să farmece un procent reprezentativ al publicului cititor și că nu ai cum să-i atragi pe toți cu aceleași trucuri (Chandler, 1977, pp. 64-65). Chestiunea gustului public se ivește din nou: varietatea năucitoare a cititorilor îngreunează, dincolo de orice posibilitate de control
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ciudată, lipsită de sens. O limbă pe care n-a mai auzit-o niciodată. Cu totul altfel decât cea a părinților. O limbă care nu cere înțelegere, ci doar cufundarea în ritmul ei unduitor, în suplețea catifelată a sunetelor ei. Fermecat de limba asta necunoscută, copilul adoarme și nu aude nici împușcăturile îndepărtate, multiplicate de ecou, nici strigătul acela prelung, care ajunge până la ei cu toată încărcătura lui disperată, de dragoste. Fără tine, aș fi abandonat definitiv copilul adormit în mijlocul pădurii
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
simpatie autori diverși, cu toate că unii dintre ei nu corespundeau exigențelor ideologice ale revistei (articole despre Critice de Pompiliu Constantinescu, Camere mobilate de Damian Stănoiu, Maitreyi de Mircea Eliade, Fecior de slugă de N. D. Cocea, Menuetul de G. M. Vlădescu, Farmece de C. Gane, Cunoașterea luciferică de Lucian Blaga, Firu-n patru de E. Lovinescu). În prima ei fază, când a avut un caracter cultural mai pronunțat, revista dispunea de rubrici variate. Pe lângă cronica literară, existau cronica plastică (semnată de George Zlotescu
AXA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285508_a_286837]
-
și ei de veghe sub bolta cerului proaspăt spălat de ultima ploaie de primăvară. Frunzele suprapuse ale verzelor ascund ceva esențial, mângâierea eternă, îmbrățișarea închisă în roade, întâiul bulb al dragostei din care se naște o lume rotundă, o căsuță fermecată în care viața continuă. Deasupra lor, de veghe, stau cocenii de porumb cu menirea sfântă de bărbat de a apăra grădina lui Verde Împărat de ploi acide și furtuni. Dar ce să vezi, a ieșit măria sa Verde Împărat, la braț
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
o fetiță mare, sănătoasă, cu un cap pătrățos, ca al bunicii ei, cu un plânset puternic și fără nici o problemă. Pe Milton nu-l prea interesa sora lui. Prefera să tragă cu praștia, Împreună cu prietenii. Theodora era exact invers. Era fermecată de Zoë. Ducea bebelușul În brațe peste tot, ca pe o păpușă nouă. Prietenia lor de o viață, care avea să treacă peste multe piedici, Începu din prima zi, cu Theodora prefăcându-se a fi mama lui Zoë. Sosirea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
salutul Tinerilor Cercetași, dar gândurile lui erau departe de a fi nevinovate. Respirând greu, aplecat asupra lui Tessie și tremurând de concentrare, Își legăna clarinetul cu mișcări circulare, ca un Îmblânzitor de șerpi. Iar Tessie era o cobră hipnotizată, Îmblânzită, fermecată de sunet. Până la urmă, Într-o după-amiază, când erau singuri-singurei, Tessie, verișoara lui bună, se Întinse pe spate. Își puse un braț peste chip. ― Unde să cânt? șopti Milton, cu gura prea uscată ca să cânte indiferent ce. Tessie Își desfăcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Mă speriau. Nu știam dacă sentimentele mele față de Obiectul Obscur erau normale sau nu. Prietenele mele aveau tendința să dezvolte invidii obsesive față de alte fete. Reetika leșina de ciudă pentru cum cânta Alwyn Brier Finlandia la pian. Linda Ramirez era fermecată de Sofia Cracchiolo, pentru că făcea trei limbi străine În același timp. Asta să fi fost? Oare pasiunea mea pentru Obiect era doar rezultatul elocvenței sale admirabile? Mă Îndoiam. Pasiunea mea părea să fie fizică. Nu era o judecată, ci un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Încă nu venise. Mama ei era supărată, socotind că era nepoliticos din partea Obiectului să mă lase singură. Jerome era și el plecat cu prietenii. Așa că am luat cina cu părinții Obiectului. În acea seară am fost prea tristă ca să-i farmec pe adulți. Am mâncat În liniște și după aceea m-am așezat În sufragerie și m-am apucat să citesc o carte, chipurile. Ceasul ticăia. Noaptea se urnea cu greu, scârțâind din Încheieturi. Când am simțit că o iau razna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu dispreț Agrippina. Face un pas amenințător spre Aemilia Lepida, însă Vipsania și Antonia o încadrează din ambele părți. — M-am dus fiindcă vreau binele tatălui copiilor mei, ridică ea atunci tonul acuzator, în timp ce tu i-ai cerut să facă farmece să-ți moară bărbatul... Nu-i adevărat! strigă Aemilia. Dacă nu-i adevărat, atunci de ce țipi și te ostenești să negi? întreabă cu un calm suveran Agrippina. O arată cu degetul întins surorii și soacrei: — Vrea să pună mâna pe
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
moștenitorii ce vor prelua succesiunea familiei? Se apleacă spre Agrippina și-și lipește obrazul de umărul ei. Sigur că o iubește, au trecut doar prin atâtea împreună, îi leagă până și amintirea pruncilor morți. Atunci Mariamne? Cu ce i-a fermecat trupul și mintea, de nu o poate uita? Își lasă bărbia în piept, cu un suspin. Probabil că asta e deosebirea între dragoste și dorință. Se uită din nou la soția lui. O acoperă cu grijă. Atinge în treacăt, mângâietor
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ani de zile, e, cum ar veni, mâna mea dreaptă. Sincer să fiu, cred că e singurul motiv pentru care a rămas aici, adică din loialitate pentru mine. ― Ești sigur că nu are vreo fantezie cu tine? Îl tachinez, prea fermecată de Brad ca să-mi mai amintesc că nu e amuzant să fii cea mai grasă fată de la birou și să fii îndrăgostită de cel mai frumos bărbat din clădire. ― Jenny? Brad pufnește batjocoritor. Nu, ea mi-e mai mult ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Cine-ar fi crezut? murmură ea. Nu-și poate dezlipi ochii de pe ziar, dar în clipa următoare râde în hohote, citind următorul pasaj: „Chiar și Diana Macpherson, șef de programe cu greutate la London Daytime Television pare să fi fost fermecată de acest bărbat. La simpla menționare a numelui său, ochii ei sclipesc la fel ca la restul populației feminine. «Îi ador sex-appealul evident, spune ea. L-am ales inițial ca reporter, dar încă de-atunci am știut că aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]