1,420 matches
-
relativității și omenescului oricărei Întreprinderi, În certitudinea universalei incertitudini și a ridicolului oricărui elixir-formulă - toate formulele trebuie ca șerpii să năpîrlească - În, mai ales, singura morală și religie a poemului”. Acestui cult poetul Îi va sluji Întreaga viață, cu o fervoare și dăruire unice În epocă, oficiindu-l ca un autentic spirit romantic. Interpretarea pe care el o dă „religiei poemului” e foarte departe Însă, cum vom vedea, de perspectiva tradițională asupra poeziei. * Lectura textelor cu caracter programatic publicate de Ilarie
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
peisaj mașinist spre care eul e gata să se deschidă cedează În fața tensiunii vizionare, a reveriei și visului. Mai ușor de identificat acum În datele lui concrete, „pulsul epocii” va căpăta atunci Înfățișări mai degrabă fantasmatice, regăsindu-se deopotrivă În fervorile „iluminatului” și angoasele făpturii hăituite. Însă la 75 H.P., Punct și Integral, Voronca privește spectacolul timpului său doar cu ochii uimiți și Încîntați ai descoperitorului de aspecte inedite și strălucitoare ale universului. Adeziunea lui e fără fisură, entuziasmul - Întreg; și
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de la o anumită impersonalitate inițială (În primele manifeste, tipărite În revistele 75 H.P., Punct și Integral - În linia detașării „obiective” promovate de orientările constructiviste) către o asumare tot mai evidentă a propozițiilor programatice, transformate Într-un discurs confesiv oscilînd Între fervoarea și entuziasmul adeziunii la idealul novator avangardist și neliniștea, angoasa, nesiguranța unui spirit pentru care totul devine de o realitate dureroasă. „Certitudinea universale incertitudini” - despre care vorbea undeva - colorează În profunzime textele-manifest, conferindu-le o inconfundabilă notă de dramatism al
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
universului exterior În ecuația dinamică a cuvintelor. Obligate la o continuă relaționare pe temeiul unei anterioare rupturi față de „logica” realului, obiectele (cuvintele) se poate crede că vor transmite prin „riscul” și „aventura totală” În care angajează ființa imaginantă, ceva din fervoarea și neliniștile existențiale ale subiectului. Dacă poezia trebuie să aibă un mesaj, o „misiune proorocitoare”, ele constau desigur În această tehnică a neliniștirii, implicînd solidaritatea cu o umanitate ea Însăși angoasată, aflată - cum zice poetul, afirmîndu-și larga comprehensiune umanitaristă - „În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
și conferind textului o dinamică aparte. „Obiectul” se pulverizează astfel spre toate orizonturile, Își descoperă Înrudiri insolite și ecouri În tot ce există: extremă a unei atitudini romantice, afirmare și - mai mult decît atît - provocare a universalei analogii, cu o fervoare ce nu mai e a retoricii exterioare, ci a Însuși procesului combinatoriu, al genezei textului liric. Eliberarea de „formulă” e garantată aici tocmai de dezmărginirea spațiului asociativ: orice aspect al obiectului e considerat apt să dea naștere unui soi de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
o unică „temă”, - a iubirii, a ființei iubite, - În căutarea unei foarte libere „definiții” lirice. De un portret propriu-zis nu poate fi totuși vorba, căci, abia Închegate, liniile, culoarea, reliefurile se descompun Într-un spațiu el Însuși reverberant, dinamizat de fervoarea afectiv-imaginativă; spațiu festiv și feeric („obrazul tău desface lungi cîmpuri de secară / În ora ce se-alungă cu haite de lumini”, „anotimpu-n sticlă și-a neclintit mînerul”, „cuvintele În aer se sparg precum oglinzi”, „cristalele de aer stau limpezi În
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
să constituie Invitația la bal și cu Colomba, noul poem sugerează un fel de sinteză, definitorie de acum Înainte pentru toată creația poetului: viziunii caleidoscopice a universului citadin constrîns de disciplina relativ austeră a modelului plasticii constructiviste i se imprimă fervoarea imnică, un suflu discursiv cu accente, pe alocuri, whitmaniene, ce-și găsește aici spațiul amplu, cel mai adecvat, de expresie. Înfățișările feerice ori sumbre ale metropolei moderne (În ocurență, Parisul) interferează insolit cu „oaze” naturale, descoperite cu Încîntare În miezul
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
un moment al regăsirii de sine Într-o universală comuniune. Este una dintre paginile de referință ale operei lui Voronca și, fără Îndoială, din Întreaga poezie românească. Nouă „temă cu variațiuni”, ea cumulează „proustian” o spectaculoasă serie asociativă, definitorie pentru fervoarea estompată elegiac a acestui poem al laudei cvasiliturgice a lucrurilor: CEAI arșiță cu buruieni și coacăze răcoare În căldură binecuvîntare de rubin voia și Împărăția ta facă-se culoarea ta e a cărnii trecute În spin ................................................. CEAI care desfeți limba
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
ceea ce contează, În fond, e tocmai (sau numai) spectacolul acestei izbucniri. „Înțelesul” nu mai trebuie căutat În coerența mai mult sau mai puțin rigidă a „ideii” sau a evenimentului ca referent precis, interpretat eventual Într-o ordine alegorică, ci În fervoarea trăirii plurale a semnelor lumii, mobilizate Într-un perpetuum mobile al fanteziei, ce le descompune și recompune În structuri insolite În virtutea voinței de eliberare din orice tipar, de deschidere spre o totalitate a cosmosului, - nu contemplată de la distanță, ci implicînd
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sugestia unei atmosfere Întreținute de o anumită ambianță obiectuală), cît spectacolul asociativ, surpriza relației insolite. Cu formula rimbaldiană aplicată cîndva de Voronca Însuși lui Tudor Arghezi, se poate spune că și el este, prin excelență, un „alchimist al imaginii”. Încît fervorii romantice a comunicării cu toate nivelele cosmosului i se asociază În egală măsură bucuria construirii imaginii, cu o „arte de ingegno” manieristă. Tocmai În aceasta stă Însă și pericolul sufocării discursului liric, supraîncărcat metaforic, deviat sistematic de la „normă” pînă la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
poetic „rotund”, echilibrat, cristalizat În precise structuri „definitive”. Dar el corespunde perfect unei definiții a poeziei concordante cu „starea de spirit” avangardistă, pentru care - cum am subliniat pe parcurs - Înaintea oricărei coagulări „perfecte” a expresiei, contează impulsul vital dinamic, „neliniștea”, fervoarea vizionară, capacitatea de a provoca Întîlniri revelatoare Între obiecte cît mai distanțate Între ele. Voronca le realizează spectaculos și În Incantații, volum care duce cel mai departe experiența imagismului din toate scrierile sale, reușind să transmită frazei lirice acea stare
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
spațiul său elemente de memorialistică, devine elogiu sau invectivă. „Radiografia” limbajului liric (unul din eseurile sale poartă acest titlu) este În egală măsură demers introspectiv, pretext pentru incursiuni autobiografice, de evocări și portrete literare, conturate În linii mereu „deplasate” de fervoarea afectivă (e cazul și al altor texte din volumul publicat În 1930, precum Despre miracol, Între mine și mine, De profundis etc.). PÎnă și o simplă recenzie la cartea unui confrate, - bunăoară „Poeme În aer liber” de Stephan Roll - transformă
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
textual-scriptural: almanahul, atlasul, harta, albumul, catalogul, jurnalul, registrul, mașina de scris, - adică tot ce Îngăduie Înregistrarea, pe retina spectatorului sau pe hîrtie, a evenimentului devenit insolit, oferit ca știre și informație mai mult sau mai puțin inedite, palpitante, generatoare de fervori sau neliniști pe măsura agitatului „ritm al vremii”. Exemplele mișună, oferindu-se la fiecare pagină. Cum s-a putut observa deja din cîteva concretizări răzlețe, modelul structurant al itinerariului dinamic face ca spațiul imaginar să se sustragă unor frontiere precis
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Este, altfel spus, un univers disponibil, În care descoperirea echivalează cu invenția. A surprinde lumea sub semnul deschiderii, ca spectacol ce se oferă privirii exaltate În Înfățișările lui cele mai dinamice, e un act larg concurat și chiar depășit de fervoarea imaginării ei. Vederea trebuie să sfîrșească În viziune: În „geamul viziunii” e nevoie să bată mereu cineva - altminteri viața Își pierde orice Înțeles. Or, universul lui Ilarie Voronca este tot atît o lume surprinsă În deschiderile ei cît o lume
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
căreia le aparțin almanahul, atlasul, harta, albumul, jurnalul, registrul, catalogul - adică elemente care, paralel cu Înregistrarea lumii pe retină, Îngăduie imprimarea pe hîrtie, a obiectului / evenimentului devenit insolit, oferit ca informație mai mult sau mai puțin inedită, palpitantă, generatoare de fervori și neliniști. Și pentru universul-vitrină, și pentru replica lui tipografică ilustrările sînt la Îndemînă, Între cele două nivele de reprezentare apărînd nu o dată semnificative interferențe. În Invitație la bal, de pildă, o singură poezie concentrează cîteva din acest repere de
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor În boschete / ferigile Își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie” care, - aceasta din urmă - „introduce În abundenta imagistică a poetului o nuanță de desuetudine: panglicile, fundele, beteala
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cel ce trăiește lumea ca pe o sărbătoare sau se Înfățișează ca invitînd-o, provocînd-o, Înălțînd-o la condiția festivă. Poet al metamorfozelor, Voronca imaginează acest proces ca pe o progresivă generalizare a euforiei specifice cronotopului sărbătoresc, a stărilor de entuziasm și fervoare afectivă, de exuberanță și jubilație. Într-o poezie situată majoritar sub semnul ochiului transfigurator (care, am zice eminescian, În lăuntru se deșteaptă), el Își structurează, cum am observat, acest spațiu imaginar În „figuri” ce corespund, În mare măsură, acelei „practici
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
exemplele (am putea adăuga numeroase concretizări și din seria asindetei etc.) pentru a ne convinge În ce măsură apelează Voronca la astfel de procedee retorice menite să sporească aria relațională a cuvintelor. Foarte frecventa lor utilizare traduce de fapt, la nivel macro-textual, fervoarea asociativă, dinamismul viziunii, concretizate În chiar construcția imaginii, ca apropiere mai mult sau mai puțin insolită a unor termeni. Căci ele cumulează, cum se poate ușor observa, un număr foarte mare de elemente cu funcție determinativă pentru nucleul imagistic, dar
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
sub cristalul pleoapei”, asemenea scăderi sînt Însă ca și inevitabile. Iar firea poetului nu era deloc Înclinată spre echilibrul lentelor decantări și al ascezei contemplative, ci tentată de spectacolul metamorfozelor unei lumi În mișcare, translate În frenezia imaginației lingvistice: o fervoare care i-a Îngăduit să Înlăture multe obstacole ale convenției literare, să aducă limbajul poeziei În acea stare de absolută disponibilitate, deschisă oricăror modelări. În acest spațiu dinamic, „miliardarul de imagini” s-a cheltuit cu o generozitate dusă pînă la
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
de a scrie necesită, În prealabil, un complicat scenariu de acomodare. Inspirația cere o civilizație (un confort), scrisul implică retragerea Într-un spațiu de securitate. Unul (Heliade) deschide imaginația, escaladează ierarhiile, desființează frontierele dintre obiecte, trăiește, Într-un cuvînt, cu fervoare și teamă În lumea elementelor primordiale; celălalt se retrage din lumea fizică pentru a deschide, În alt plan, drum liber reveriei poetice. O reverie recuperatoare, consolantă, euforică... Poetul este, În această epocă de Începuturi, un profet și, În egală măsură
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
sentiment că totul trebuie Început, Întemeiat, desăvîrșit În cel mai scurt timp. Ca romantici, ei iubesc Înserarea și Își dau Întîlnire la miezul” nopții În mijlocul unei naturi pline de semne premonitorii, Însă spiritul lor păstrează În toate situațiile prospețimea și fervoarea matinală. Spaima și orgoliul, neliniștea și Îndrăzneala, specifice spiritului Întemeietor, merg mereu Împreună, Într-o competiție virilă, loială. Din această competiție se naște, În niște vremuri rele, poezia română: opera unor oameni din două generații care, cu slabele mijloace de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
adunate În rîuri, apele se varsă Într-o „cîmpie lichidă, cristalină”. Divina Eva are sînul de alabastru și fruntea ei respiră prin perle transparente. Misterul unirii se petrece Într-un loc care concentrează puritățile tuturor elementelor, Într-un climat de fervoare și pietate: „Cine-ar putea descrie nespusele transporturi, Candoarea virginală și grațiele Evei, A lui Adam fervoare, Întreaga fericire Și-extrema pietate-a ritului plinire?” Zicînd că n-o poate spune, poetul o spune, În fapt, indicînd un model erotic
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
și fruntea ei respiră prin perle transparente. Misterul unirii se petrece Într-un loc care concentrează puritățile tuturor elementelor, Într-un climat de fervoare și pietate: „Cine-ar putea descrie nespusele transporturi, Candoarea virginală și grațiele Evei, A lui Adam fervoare, Întreaga fericire Și-extrema pietate-a ritului plinire?” Zicînd că n-o poate spune, poetul o spune, În fapt, indicînd un model erotic. Heliade Îl reproduce, În genere, În poemele sale, chiar și În acelea În care simțul familiei primează
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Poeții vechi - observă Jean Paulhan În Les fleurs de Tarbes ou la terreur dans les lettres - primeau din toate părțile proverbe, clișee și sentimente comune. Ei primeau abundența și o răspîndeau În jurul lor”... Ar mai trebui adăugat: o răspîndeau cu fervoare și, adesea, cu inocență. De altfel, Paulhan remarcă mai departe faptul că, dacă clișeul este inevitabil În literatură, scriitorul poate cel puțin să fie inocent, căci nu scriitorul este acela care fabrică și impune clișeul; el Îl lasă numai să
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
a celui ce așterne pe hirtie grozăviile trecutului și ale prezentului. Crede Bolintineanu În eficacitatea scrisului său? Uneori pare a se Îndoi de puterea literaturii de a aduce pe oamenii epocii la măsura nobilă și demnă a istoriei. Dar, văzînd fervoarea pe care o arată În decepția lui, ne vine să credem că scrisul nu depinde prea mult de convingerile lui sceptice. Încrezătoare sau dezamăgite, ideile află, ușor și din abundență, expresia trebuitoare. Locurile comune se țin, Într-adevăr, lanț. Modelele
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]