1,443 matches
-
mor păsări și cad fructe, cînd aveam anii n-am avut haina iar în nuc se căscau scorburi, ploile interveneau și ce frumoasă era iarba pe turla bisericii printre nori, dar bubele mele nu se lasă păcălite nici azi de fervoarea luminii călcînd prin poieni. Lumina vechea mea prietenă a cărei voce dă exact pe spatele tuturor lucrurilor și le-ncearcă tăria precum semințele care crapă în timp ce pași intră-n odaie iar legăturile de hamei fortifică punctele cardinale, mamă, aveam atîția
Iov In funicular by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/10097_a_11422]
-
Beethoven, idolul meu. Din adâncurile unui ocean de tristețe a vrut să înalțe un imn de slavă Bucuriei. Nimic nu a fost în stare să încovoaie forța lui neîmblânzită. Nefericit, cu inima plină de amărăciune, a năzuit întotdeauna să cânte fervoarea Bucuriei. Și a reușit! Simfonia a 9-a a stârnit de la început un entuziasm delirant. La prima audiție care a avut loc la Viena în 1824, compozitorul a fost întâmpinat cu cinci salve de aplauze, pe când familia imperială era salutată
Ispitirea lui Mirel by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Imaginative/14437_a_15762]
-
și împăraților lumii", nu mai este decât o "delicioasă pagină de humor" sau "cea mai sinistră anecdotă": ceea ce contează cu adevărat este viața muncitorilor și a țăranilor ( v. Tineretul în fața istoriei, în "Cuvântul liber", nr. 15, din 16 februarie 1935). Fervoarea despre care s-a putut vorbi mai târziu în legătură cu practica sa poetică este și o trăsătură a militantismului său politic: împotriva unui "marxism-religie, sterp și inutil", simplă "satisfacție intelectuală", el predică angajarea în acțiune, adaptarea teoriei revoluționare la exigențele momentului
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
și împăraților lumii", nu mai este decât o "delicioasă pagină de humor" sau "cea mai sinistră anecdotă": ceea ce contează cu adevărat este viața muncitorilor și a țăranilor ( v. Tineretul în fața istoriei, în "Cuvântul liber", nr. 15, din 16 februarie 1935). Fervoarea despre care s-a putut vorbi mai târziu în legătură cu practica sa poetică este și o trăsătură a militantismului său politic: împotriva unui "marxism-religie, sterp și inutil", simplă "satisfacție intelectuală", el predică angajarea în acțiune, adaptarea teoriei revoluționare la exigențele momentului
Publicistica lui Gherasim Luca by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/14038_a_15363]
-
Codrin Liviu Cuțitaru În majoritatea scrierilor lui John Steinbeck, se observă - cu o anumită fervoare ideologică subterană - imaginea unei societăți concurențiale monstruoase, unde viciul stapînește, iar virtutea suferă pe la periferii. Se înțelege că, întro epocă a obsesiei bolșevice, oficialitățile (cu precădere, cele de coloratură republicană) l-au privit cu ostilitate pe scriitor, făcîndui tot felul
Pauperitate și inocență by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/2928_a_4253]
-
ori Fievres pentru ansamblu cameral; i-am ascultat cu interes Blanc-noir, Grise pentru 11 instrumente și Metro pentru orchestra acompaniată de ambianța metroului parizian. De fiecare dată când i-am interpretat sau i-am audiat muzica, am fost sechestrat de fervoarea gestului componistic, precum și de finețea alcătuirilor armonice și contrapunctice. Mi-l imaginez pe Claudy în fața ordinatorului: nemișcat și mut în așteptarea configurațiilor pe care memoria artificială le exhibă prompt, și sec, în fracțiuni de secundă. Niciodată nu se simte mai
La Paris printre muzicieni (2) by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10397_a_11722]
-
pronunțat tradiționalism în lirica lui, dar acesta este supravegheat tot timpul de un ochi calofil. Pentru cei ce l-au cunoscut personal pe omul Dominic Stanca aceste calități nu-i uimesc nicidecum. Dominic a adus în cercul prietenilor săi aceeași fervoare a amiciției. Dar el i-a adăugat un umor tipic ardelenesc, o sfătoșenie plină de haz, o atenție îndreptată fără cruțare spre detaliul amuzant. Beneficiind de o vastă cultură clasică - pe care, nu știu de ce, nu și-o etala niciodată
Al patrulea poet al "Cercului literar" by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Journalistic/15767_a_17092]
-
Călătoria lui Scorsese în imperiul filmului italian a ajuns doar la jumatate ("work în progress"). Pînă acum, principalul "sponsor" a fost Giorgio Armăni, care a investit în film peste două milioane de dolari. Dincolo de valoarea didactica, documentarul lui Scorsese cucerește prin fervoarea confesiunii ("Aș fi putut fi și eu unul din copiii din Paisà") și prin patosul necontrafăcut, patosul unui mare îndrăgostit de neorealism. Prin neorealism, "cinematograful a redat demnitatea și orgoliul național unei țări devastate de război, care trebuia să-și
Mica infractiune si VIP-urile locale by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17522_a_18847]
-
psihologia analitică. Vremea faptelor Semnalam nu demult, o dată cu apariția volumului I al romanului Vremea încercuirii, caracterul frust și angajat, bărbătesc aș spune, al scriiturii lui Nicolae Stroescu-Stînișoară. O asemuiam atunci, în fibra sa, cu proza de angajament ideatic și de fervoare combativă a unui Camus - ori, mai degrabă, cu cea de angajament pur și simplu, acțional, aventuros și rezistent la constrângeri a lui Henri Charrière (mai cunoscut în calitate de creator și "trăitor" al celebrului Papillon). Această scriitură nu s-a schimbat cu
Vremurile autorilor by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/14646_a_15971]
-
începe să vorbească, semn că acceptă să comunice cu lumea care-l înconjoară, după ce refuzase cu obstinație s-o facă, ascunzându-și drama interioară într-o falsă muțenie, familia Gravoski care trăiește în armonie, fiindcă prietenia supraviețuiește, meseria practicată cu fervoare de scenografa Marcella și de iubitul ei Victor Almeda, comuniunea desăvârșită cu marea a bătrânului Archimedes, cel care știa ca nimeni altul care este locul în care apa le permite oamenilor să înalțe sau nu diguri. Lucrurile simple, dar adevărate
Rătăcirile fetei nesăbuite by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/10913_a_12238]
-
buf și absurd a violenței. Discursul este înecat într-o baie de sânge și putem înțelge filmele lui Tarantino ca pe o încercare de a pune violența în discurs printr-o sublimare estetică, pentru a o descătușa ulterior cu toată fervoarea. Django unchained constituie o dramatizare a acestei relații între violență și limbaj, una care aduce în prim plan un regizor remarcabil și substanțiale cantități de vopsea roșie pe post de hemoglobină.
Sânge și manieră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3970_a_5295]
-
1940), când încrederea versus îndoială. Credința în Dumnezeu ocupă reflexii importante în suprafața celor două oglinzi. ŤNu am harul credinței adevărate, dar nu m-aș încumeta să afirm că sunt lipsită de ea. Oscilez - sigur, au fost momente, perioade de fervoare, paradoxal este că tocmai acum, apropiindu-mă de moarte, am pierdut orice capacitate de a accepta pe credo quia absurdum est. Și încerc - pe lângă clipe de panică - sentimentul de neputință resemnată, de încredere (tot intermitentă) că nu sunt vinovată, că
O diaristă europeană by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7104_a_8429]
-
sub chipul apropierii de moarte, Dumnezeu începe să ne tragă de mînecă. Iar la rusi, unde stofa de sensibilitate paroxistică înlesneste mistica cu bătaie mesianică, anii tîrzii pot fi răscolitori. Numai că la Tolstoi răscolirea a fost cu totul atipică, fervoarea trăirii luînd forme cu adevărat bizare: și-a modificat testamentul din dorința de a-și scăpa familia de povara averii, convins fiind că toate relele din lume vin de la existența proprietății private, a visat la transfigurarea socială a Rusiei, adică
Un vizionar de limfă caldă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6305_a_7630]
-
anume zi la un anume ceas. pînă atunci punctele desenului sînt prea înghesuite unele în altele trei-patru linii intrate una în alta suite una peste alta. apoi ele sînt prea depărtate" (Oglinda). Pe cînd șaizeciștii erau dezlănțuiți, clamoroși, cultivînd cu fervoare țipătul, strigătul, urletul declarate ca atare de către un Ioan Alexandru, Ion Gheorghe, Gheorghe Pituț, Angela Marinescu etc., poetul în discuție e, dimpotrivă, un pudic, un sentimental capabil a-și reduce, a-și disciplina, a-și nuanța volumul sonor al discursului
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
ca un „incompetent” despre senectute, la numai 49 de ani. Or, știm bine, „de bătrânețe se teme cine se vede cu ochii celorlalți”. Împreună, starea de bătrânețe și cea de imaturitate împart, cred, ceva dintr-o tristețe metafizică. Căci, oricâtă fervoare ar colecționa, Livius Ciocârlie a învățat demult că grația artistică se hrănește numai din oglinzi fără temei identitar. În La foc mărunt, el nu-și recunoștea nicio identitate. Ba mai mult, se privea chiar cu mirare: „M-ar dezamăgi să
Dezordinea necesară by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2855_a_4180]
-
Sorin Lavric Tonului excesiv îi lipsește virtutea convingerii. E ca într-o potriveală anapoda din cauza căreia efectul dorit nu poate fi atins. Așa se face că, cu cît fervoarea de a-ți impune convingerile e mai arzătoare, cu atît neîncrederea pe care o stîrnești e mai încăpățînată. De ce se întîmplă așa nu e greu de înțeles. E ceva care sperie în patetismul debordant al ideilor fixe, probabil o lipsă
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
e pentru că simți în Pasolini un autor onest, onestitatea însemnînd aici tocmai sinceritatea cu care își urlă în public convingerile. Tocmai de aceea îl citești cu atenție și uneori cu plăcere pe acest cineast care, deși nu are stil, are fervoare cît pentru zece stiluri. În schimb, Pasolini vrea să se miște pe hîrtie precum actorii pe scenă, ceva din virulența peliculelor celebrului cineast trecînd în substanța scrierior sale. Pasolini e violent în expresie și contondent în argumentație, și chiar în
Sinceritatea lui Pasolini by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9996_a_11321]
-
mărturii despre poet și referințe critice despre operă, 1264 p. Aceste prime trei volume îl redau în întregime pe poetul, prozatorul și dramaturgul cunoscut din ediția Perpessicius, în textele finisate sau în fragmentele autonomizate, însă fără magma manuscriselor și fără fervoarea atelierului de creație, adică fără bogăția variantelor. Sacrificarea acestora, ca și a comentariilor critice și istorico-literare mai extinse, e un risc asumat, particulariza tor. Specialiștii, exegeții, cercetătorii vor trebui să se ducă, bineînțeles, la ediția-etalon. E regretabil că D. Vatamaniuc
Clasicii - mereu aceiași? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12625_a_13950]
-
un simbol primar, un anume mod de a fi (...) Imaginea primară a omului se modelează după cea a peisajului său natal și după ea își reduce - își modelează - percepțiile și impresiile. Întotdeauna. De-a lungul tuturor zilelor sale pline de fervoare". Arta Canarelor - credea García Cabrera - mizează pe un peisaj care cuprinde oricum marea și muntele. Dar nu ca într-un ghid turistic, nu făcând comparații între faimoasele piscuri și iscând rivalități insulare inutile. Și fără mantii canariene și pălăriuțe de
Centenar Pedro García Cabrera by Horia Barna () [Corola-journal/Journalistic/11171_a_12496]
-
Constantinescu. Când Cenaclul Universitas, condus de Mircea Martin, intră în vizorul lui Răzvan Petrescu, ceea ce rezultă nu se mai poate numi memorialistică. Pentru că știința portretului e trecută pe loc în rezervă. Singurul pasaj care ar putea fi suspectat de asemenea fervori pleacă de la o poezie (fals descriptivă și ea) a lui Radu Sergiu Ruba. Amintirea, vagă, a extraordinarului poet Cristian Popescu e extrasă și ea printr-un ricoșeu subtil din necroloagele emfatice ale tizului acestuia, cu mult mai notoriu, Cristian Tudor
Proza cea mai scurtă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8440_a_9765]
-
asupra simbolismului, o rară notă de trimitere la autor: “Această atmosferă cultică a poeziei, acest aparat literar devenit un ritual și un sacerdoțiu, am apucat-o pe la 1911-1912, în cenaclul lui Alexandru Macedonski, unde oficiam și eu cu entuziasmul și fervoarea celor 20 de ani de atunci, alături de tineri poeți ai vremii.” Cu pătrundere, ex cathedra, ni se atrage atenția cum “tentativa lui Mallarmé pune în joc viața însăși a liricii simboliste dusă la extrem”, fiind, totodată, una din “încercările cele
Ion Pillat ex cathedra (II) by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13049_a_14374]
-
13)" Exemplul acesta ne spune că, deși occidentalizat și perfect adaptat la normele europene de viață, irakianul își păstra neatinse reperele livrești ale religiei sale. Pe dinafară era un occidental fără cusur, pe dinăuntru era un șiit trăindu-și cu fervoare credința. Asupra ierarhiei sale interioare criteriile culturale ale Londrei nu exercitau nici o înrîurire: el știa că este musulman și că trebuie să ridice la nivelul de demnitate și cinste al înaintașilor săi, chiar dacă prețul pe care trebuia să-l plătească
Obsesia genealogiei by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9403_a_10728]
-
ultima parte, personajul principal al românului este un om fără însușiri. Are și o figură ștearsă și ochi deschiși la culoare, aproape albi, complet inexpresivi. Spre deosebire însă de eroul lui Musil, el își trăiește nimicnicia cu un fel de fervoare. Și-o etalează, este mândru de ea și, oricum, o folosește că pe un sistem de protecție, dizolvându-se în peisajul social ori de câte ori simte un pericol. Marea și aproape vicioasa plăcere a lui Totò Istrati este să facă farse mefistofelice
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
ați avut răgazul să vă aplecați asupra lucrării personale, Teză de Doctorat, intitulată Comedia cinematografică românească. Tipologie și limbaj, cu subtitlul «Filmul ca profesiune și crez estetic»”; „de cînd mă știu, ca o caracteristică a familiei mele, am iubit cu fervoare învățătura și pe cei care învață sau sunt învățați, mi-au plăcut scrisul și cititul”; „în școala primară, premiant fiind, învățătoarea din satul meu oltenesc mi-a dat 7 la purtare”; „«Le style c’est l’homme-même» - cum a spus
Umorul masochist by Stefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/13621_a_14946]
-
ieșea de sub tipar revista “unu” a lui Sașa Pană, autorul unor proze poetice sub ale căror arabescuri imagistice se ghicea ușor un program de creație, urma să-și destindă tiparele “inginerești” ale viziunii, pentru a întâmpina cu o altfel de fervoare lumea imaginației, aproape uitând că blamase “dezagregarea romantică” suprarealistă. Într-o tabletă datată 1926, dar tipărită în 1928, enunța acea frumoasă propoziție - “eu, dintre toate NAȚIUNILE, aleg imagi-NAȚIUNEA”, începînd să se înscrie printre “visătorii definitivi” invocați de André Breton. Într-
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]