2,395 matches
-
de inserție pentru acestea și cele două triunghiuri fibroase (Trigona fibrosa) plasate la nivelul orificiilor atrioventriculare, corespunzător locului de emergentă a aortei ascendente. - Triunghiul fibros drept, perforat de fasciculul His, are o structură mai complexă. Din el emană o expansiune fibroasa pe fata posterioara a trunchiului pulmonar („Tendo coni arteriosi”), alta fibroelastică spre musculatură atriilor („tendonul Todaro”), prelungindu-se în jos cu porțiunea membranoasa a septului inter-ventricular (pârș membranacea septi inter-ventricularis). - Musculatură atriilor (având o grosime de 2-3 mm) este constituită
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
înconjoară că o centură comună ambele atrii, și altul care circumscrie separat fiecare atriu, dând naștere septului interatrial. La acestea se adaugă un sistem de miofibre arciforme răzlețe, perpendiculare pe miofibrele circulare, ancorate de partea anterioară și posterioara a inelelor fibroase atrioventriculare și fibre spiralate localizate în jurul venelor mari, având rolul de a împiedica refluxul sângelui în acestea în cursul sistolei. - Miocardul ventricular atinge grosimea de 5 mm la ventriculul drept și de 10-12 mm la cel stâng. Se compune dintr-
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
de a împiedica refluxul sângelui în acestea în cursul sistolei. - Miocardul ventricular atinge grosimea de 5 mm la ventriculul drept și de 10-12 mm la cel stâng. Se compune dintr-un start superficial, care pe fata anterioară pleacă de la inelele fibroase atrioventriculare, coboară oblic spre vârful inimii, unde prin torsionarea în spirală a fasciculelor sale se naște așa-numitul „vârtej cardiac” (Vortex cordiș). De aici miofibrele torsionate pătrund în profunzime, contribuind la formarea „trabeculelor cărnoase” (Trabeculae carneae) și a mușchilor papilari
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
drept de cel stâng, respectiv ventriculul drept de cel stâng. - Septum atrioventricular reprezintă partea septului membranar intercalat și separă atriul drept de ventriculul stâng, unde acestea se învecinează, dispus în plan orizontal înclinat spre dreapta, înglobează orificiile atrio-ventriculare cu inelele fibroase din jurul lor și cele două triunghiuri fibroase. - Al doilea, dispus în plan sagital înclinat spre stânga, desparte jumătatea dreapta de cea stânga a inimii, deosebindu-i-se o parte superioară ce separă atriile (Septum interatriale) și alta inferioară, intercalata între
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
de cel stâng. - Septum atrioventricular reprezintă partea septului membranar intercalat și separă atriul drept de ventriculul stâng, unde acestea se învecinează, dispus în plan orizontal înclinat spre dreapta, înglobează orificiile atrio-ventriculare cu inelele fibroase din jurul lor și cele două triunghiuri fibroase. - Al doilea, dispus în plan sagital înclinat spre stânga, desparte jumătatea dreapta de cea stânga a inimii, deosebindu-i-se o parte superioară ce separă atriile (Septum interatriale) și alta inferioară, intercalata între ventriculi (Septum interventriculare). Această din urmă se
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
jumătatea dreapta de cea stânga a inimii, deosebindu-i-se o parte superioară ce separă atriile (Septum interatriale) și alta inferioară, intercalata între ventriculi (Septum interventriculare). Această din urmă se divide în o porțiune membranoasa (pârș membranacea) dependența de aparatul fibros al miocardului, si o porțiune musculoasa (pârș muscularis) conectată cu mușchii papilari și cu numeroase cordaje tendinoase (vezi „Cavitățile inimii”) [3]. SISTEMUL EXCITO-CONDUCTOR AL INIMII (SYSTEMA CONDUCENS CORDIȘ) Miocardul specific este încorporat în masă aparent unitară a miocardului de travaliu
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
postero-inferioară a septului interatrial, înaintea orificiului de vărsare în atriul drept al sinusului coronar. - Inferior se continuă cu fasciculul atrioventricular (Fasciculus atrioventricularis), lung de 5 mm și lat de 2-4 mm, al cărui trunchi comun (Truncus fasciculi atrioventricularis) străbate triunghiul fibros drept, coboară pe partea membranoasa a septului interventricular, unde încalecă prin cele două ramuri ale sale partea musculoasa a septului interventricular. Ramură dreapta (Crus dextrum), subțire și rotunjita, este situată mai profund decât ramură stânga (Crus sinistrum), măi lata și
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
Din acestea se desprind în unghi ascuțit buchete de ramuri terțiare și cuaternare, care pot fi urmărite până în stratul subendocardic. - Endocardul parietal nu posedă vase proprii. Cel care acoperă cuspidele valvelor primește ramuri fine pe de o parte dinspre inelele fibroase, iar pe de altă parte din „arterele în tirbușon” ale mușchilor papilari, care emană arteriole la cuspidul respectiv de-a lungul cordajelor tendinoase. În privința anastomozelor, fiecare arteră coronara reprezintă un circuit închis, cu numeroase căi de comunicare în propriul său
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
Pericardul cuprinde că o mantă de culoare sidefie inima și porțiunea incipientă a vaselor mari de la baza ei. - Este constituit din strat extern (Pericardium fibrosum) și un strat intern (Pericardium serosum) format din două lame : una în contact cu pericardul fibros (Lamina parietalis) și alta reflectată, care aderă la suprafață miocardului (Lamina visceralis sau epicardium). - Fetele seroase, ce se privesc reciproc, delimitează un spațiu virtual (Cavum pericardii), care conține circa 20 ml de lichid seros clar (Liquor pericardii) cu rol de
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
con asimetric, cu baza puternic ancorată la centrul tendinos al diafragmului și vârful îndreptat spre baza inimii, pe care o depășește. - Fața lui anterioară vine în raport direct cu cartilagiile costale 4-6, cu sternul (de care este legată prin condensări fibroase numite ligg. sternopericardiacae) și cu timusul. Datorită relației nemijlocite cu peretele toracic, sacul pericardic poate fi puncționat în spațiul intercostal al 5-lea (lângă stern). - Fetele laterale vin în raport cu pleura mediastinala, fiind despărțite de această printr-o lama de țesut
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
cava inferioară (pe de altă parte) se naște un coridor îngust denumit sinus transversus pericardii (sinusul Theile), în care se poate pătrunde cu degetul arătător introdus dinspre cavitatea pericardului înapoiă aortei și trunchiului pulmonar. Vasele și nervii pericardului - Arterele. Pericardul fibros primește ramuri din a. pericardo-phrenica (ramură a arterei toracice interne), ăă. phrenicae superiores, rr. esophagei, rr. bronchiales și rr. pericardici (din aorta toracica). La nivelul liniei de reflexie a pericardului această rețea arterială se anastomozează cu arterele coronare, permițând în
Tratat de chirurgie vol. VII by KLARA BRÂNZANIUC () [Corola-publishinghouse/Science/92066_a_92561]
-
de suspensie (cu ajutorul lor liliacul se agață de ramuri, pereții peșterilor etc.), stând astfel cu capul în jos. Această agățare se realizează automat, datorit automat, datorită unui dispozitiv anatomic s simplu: tendonul mușchiului flexor al degetelor trece printr-o teacă fibroasă fixată de falanga a treia ș și se prinde de teaca plantară a ghearei, sub acțiunea greutății corpului, tendonul exercită ac acțiunea de tracțiune asupra ghearei, aceasta ia o poziție care asigură suspendarea pasivă. Astfel unii lilieci rămân suspendați și
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
Centura pelviană: Împreună cu membrele posterioare au suferit o rotație către direcția dorsală facilitând mi facilitând mișcarea femurului către partea dorsală. Îndepărtarea oaselor bazinului face ca s simfiza pubiană să fie absentă, astfel cele două pubisuri sunt legate printr-o chingă fibroasă sau fibro-cartilaginoas cartilaginoas cartilaginoas cartilaginoasă. Ilioanele și ischioanele se sudează la coloana vertebrală. Membrele posterioare: Femurul face un unghi aproape drept cu coloana vertebrală, iar tibia a are o dezvoltare completă și peroneul este redus la un fi filet osos
Zburătorii din amurg by Emilia Elena Bîrgău () [Corola-publishinghouse/Science/91630_a_92914]
-
lamele osoase din structura unui os suferă remanieri permanente în raport cu noile condiții la care este supus oraanismul; - există o anumită formă ereditară a aspectului oaselor, dar care se poate modifica sub acțiunea forțelor musculare externe. PERIOSTUL Periostul este o membrană fibroasă de natură conjunctivă care învelește osul \a exterior, cu excepția suprafețelor acoperite de cartilajul articular. Este de culoare albă-aălbuie, aros de aproximativ 1 mm la nivelul diafizei și de 1-3 mm la nivelul epifizelor. Structura histoloaică este diferită la adult față de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
adult față de tineri. Periostul poate fi descris ca fiind format dintr-o: - pătură densă externă cu rol de suport pentru nervi și vasele nutritive ale osului; - o pătură profundă de fibre și celule conjunctive ramnificate, cu rol osteoaen. Din pătura fibroasă pătrund în zona fundamentală externă fibre conjunctive care solidarizează periostul de os formând fibrele lui Sharpey (11, 18). în timpul osificării, pătura internă a periostului este formată din celule epiteloideosteoblastele periostului - care formează o pătura de reaenerare a lui Billroth sau
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
posterioară, convexă, ruaoasă pe care se inseră flexorul propriu al deaetului mare. Marainile peroneului sunt: -anterioară (creasta peroneului) se bifurcă în partea inferioară; a fost descrisă la fața laterală; -internă ascuțită pe care se inseră mușchiul aambier posterior și septul fibros ce separă mușchiul de flexorul propriu al halucelui; -externă pe care se inseră septul fibros care separă mușchii lojei externe de cei din reaiunea posterioară. Extremitatea inferioară a peroneului este constituită dintr-o ridicătură voluminoasă în formă de piramidă triunahiulară
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
-anterioară (creasta peroneului) se bifurcă în partea inferioară; a fost descrisă la fața laterală; -internă ascuțită pe care se inseră mușchiul aambier posterior și septul fibros ce separă mușchiul de flexorul propriu al halucelui; -externă pe care se inseră septul fibros care separă mușchii lojei externe de cei din reaiunea posterioară. Extremitatea inferioară a peroneului este constituită dintr-o ridicătură voluminoasă în formă de piramidă triunahiulară, maleolă externă, situată într-un plan inferior și posterior față de maleola internă. Prezintă: -obază, care
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
plăci mezenchimatoase sub forma unor discuri; acestea sunt continuate în spre cele două oase de câte un strat condroaen și apoi cartilaainos. După modul de evoluție 7, 11, 12) al plăcilor mezenchimale se realizează diferite tipuri de articulații prin: - transformare fibroasă ca unire între oase, se realizează articulațiile fibroase; - transformare în cartilaj, se formează articulațiile cu mișcări reduse, articulațiile cartilaainoase; - resorbția țesutului mezenchimal și transformarea în țesut mucos (membrana umedă sinovială) se delimitează fanta (cavitatea) dintre cele 2 cartilaaii rezultând articulațiile
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
continuate în spre cele două oase de câte un strat condroaen și apoi cartilaainos. După modul de evoluție 7, 11, 12) al plăcilor mezenchimale se realizează diferite tipuri de articulații prin: - transformare fibroasă ca unire între oase, se realizează articulațiile fibroase; - transformare în cartilaj, se formează articulațiile cu mișcări reduse, articulațiile cartilaainoase; - resorbția țesutului mezenchimal și transformarea în țesut mucos (membrana umedă sinovială) se delimitează fanta (cavitatea) dintre cele 2 cartilaaii rezultând articulațiile mobile. Țesutul situat în jurul acestor articulații se înaroașă
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
nu se resoarbe în totalitate transformându-se în meniscuri. CLASIFICAREA FUNCȚIONALĂ A ARTICULAȚIILOR După modul de dezvoltare embrioloaică, formațiunile de leaătură, forma extremităților osoase ce vin în contact precum și după aradul de mobilitate, articulațiile se clasifică în: I. articulații fixe, fibroase, sinartroze II. articulații semimobile, cartilaainoase, amfiartrozele ce prezintă un arad de libertate al mișcării; III. articulațiile mobile, sinoviale, diartrozele ce prezintă mai multe arade de libertate pentru mișcări. I. SINARTROZELE în cazul acestor articulații legătura dintre oasele participante este realizată
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
I. SINARTROZELE în cazul acestor articulații legătura dintre oasele participante este realizată prin ligamente și/sau membrane. Sunt articulații în care nu sunt posibile mișcările sau în cazuri exepționale au un grad foarte mic de libertate. Ca varietăți de articulații fibroase se disting: Sindesmozele, sinfibrozele (syndesmosis) -Figura 46 - în care unirea celor două oase se realizează prin intermediul țesutului conjunctiv, cu fibre de colagen și elastice, formându-se ligamentul interosos; exemplu: membrana interosoasă radiocubitală sau tibio-peronieră, ligamentele galbene ale coloanei vertebrale, ligamentul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cu fibre de colagen și elastice, formându-se ligamentul interosos; exemplu: membrana interosoasă radiocubitală sau tibio-peronieră, ligamentele galbene ale coloanei vertebrale, ligamentul coracoacromial. Suturile (sutura) - Figura 47- sunt articulații în care oasele sunt despărțite de un strat subțire de țesut fibros care se continuă în afară cu periostul osului și în interior cu un strat fibros din duramater; exemplul tipic pentru această clasă de articulații sunt articulațiile oaselor cranieni (7, 11, 12) . Suturile se subîmpart în: - articulația dințată: fragmentele osoase îmbracă
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
tibio-peronieră, ligamentele galbene ale coloanei vertebrale, ligamentul coracoacromial. Suturile (sutura) - Figura 47- sunt articulații în care oasele sunt despărțite de un strat subțire de țesut fibros care se continuă în afară cu periostul osului și în interior cu un strat fibros din duramater; exemplul tipic pentru această clasă de articulații sunt articulațiile oaselor cranieni (7, 11, 12) . Suturile se subîmpart în: - articulația dințată: fragmentele osoase îmbracă aspectul dinților de fierăstrău - Sutura serrata -: fronto-parietală, interparietală; - articulația solzoasă temporal-parietală în care fragmentele osoase
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
și pubis; 2. Gomfoza (aomphosis) este articulația dintre o extremitate osoasă conică și o cavitate alveolară (Fiaura 49): implantările dentare (în cazurile în care în urma unor traumatisme are loc pierderea parțială a danturii reimplantarea este posibilă numai dacă membrana periodontală fibroasă este indemnă). II. AMFIARTROZELE (ARTICULAȚIILE CARTILAGINOASE) (juncturae cartilaaineae) La această cateaorie de articulații leaătura dintre oase se realizează prin cartilaj hialin sau prin fibrocartilaj. Articulațiile prezintă o schiță de cavitate articulară între oase; mobilitatea în articulație este limitată. Tipuri de
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
compact (2, 4, 11, 12) iar, la exterior articulația prezintă liaamente periferice; de ex: simfiza pubiană (Fiaura 50), articulațiile corpilor vertebrali cu discurile interventebrale (Fiaura 52). 2. Sincondrozele (syncondroses) sunt articulații în care leaătura se realizează prin intermediul cartilajului hialin sau fibros: cartilajul articular dintre diafiză și epifiză, dintre coastele de la unu la zece cu sternul, între corpurile vertebrale, sincondrozele osului coxal, sincondroza sfenooccipitală. III. DIARTROZELE (ARTICULAȚIILE MOBILE, SINOVIALE) (juncturae synoviales) Clasificarea diartrozelor (16) După numărul de axe de mișcare se disting
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]