2,319 matches
-
cărora o existență poate cădea cu ușurință. Particularizarea lor istorică (într-un halou de ambiguitate ce le sporește valența de metafore narative ale destinului) le dă, în mod paradoxal, nu valoare „documentară” (fie și în sensul romanțării faptelor), ci concretețe ficțională. MARIAN PAPAHAGI SCRIERI: Despre purpură, Cluj-Napoca, 1974; Rug și flacără, Cluj-Napoca, 1977; ed. (Stele călătoare), București, 1998; Antonia. O poveste de dragoste, București, 1978; Mierea, București, 1978; Așteptându-i pe învingători, București, 1981; ed. (Așteptându-i pe barbari), București, 1999
URICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290379_a_291708]
-
idei”, „Memoria” ș.a. Împreună cu Vlad Russo traduce teatru de Eugen Ionescu (I-III, 2003), versiunea realizată pentru Scaunele fiind de altfel și reprezentată scenic. Nuvelele lui Z. din Genunchiul stâng sau genunchiul drept impun prin siguranța stilului și coerența lumii ficționale, chiar dacă se încearcă mai multe formule narative și măști, iar subiectele sunt variate. Autorul este un borgesian, cunoscător al tuturor poveștilor, pe care le reia lucid, amuzat, cu sentimentul zădărniciei, dar și cu înțelepciunea celui care a aflat toate secretele
ZOGRAFI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290747_a_292076]
-
acționează la suprafața fenomenului. Ca istoric, Alexandru Zub studiază faptele trecutului și cauzalitățile din spatele lor, voind a prinde sistemul ce le guvernează, nu numai efectele lor în plan social. Acest tip de demers intelectual nu poate ocoli literatura ca parte ficțională a istoriei. Alexandru Zub arată o mare deschidere spre lumea ideilor din literatură și, dacă observ bine, studiile lui vizează cu precădere pe scriitorii-ideologi, adică pe aceia care au un sistem coerent de gândire și au, totodată, un program de
ZUB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290760_a_292089]
-
dezvăluiri, în scrisori, despre geneză și elaborare, demne de toată atenția. Parvenirea arendașilor îl interesează dintr-un unghi al sociologiei și psihologiei sociale (Tănase Scatiu în special), nu își ascunde dorința de a-i „judeca” în proiecția dată imaginii lor ficționale, dar fără nimic schematizant, fără a-i transforma în fantoșe; „tendința” (nu teza) îi apare ca un drept al romancierului la o „demonstrațiune” - nu de idei, ci prin fictio - a unui punct de vedere implicit, care trebuie „să stea de
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
Anghel Dumbrăveanu cu dragoste, O lalea imperială pentru prieteni, O laudă care se cuvine - vorbesc de la sine. Lipsind distanțarea necesară, portretele morale și critice ale autorului sunt adesea neconvingătoare; ele interesează însă tocmai prin fervoarea evocării și prin ingeniozitatea proiecției ficționale. În schimb, Viața mea la țară (1988) e un document autobiografic veritabil, în care se amestecă notații anodine și revelații livrești, bucurii simple și evenimente dramatice precum cutremurul din ’77. A reabilita lucrurile vechi, demodate ale lumii, a repune în
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
amplu repertoriu - de la Ghilgameș la T. S. Eliot, de la estetica filmului la Henry Moore, sau de la Charles Baudelaire la Franz Kafka și Albert Camus. Apoi, libertate de mișcare (narativă, lexicală), al cărei proxim precursor este G. Călinescu. De asemenea, caracterul „ficțional” al acestor eseuri, identificabil în devierile frecvente de la temă, în zonele în care S. „rupe” discursul și schimbă subiectul. Personalitatea eseistului se verifică tocmai în devierea de la tranzitivitatea implicită criticii literare, în spațiul semnificativ alocat acestei devieri. Este aplicată cu
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
la „Dâmbovița”, „Graiul Dâmboviței”, „Literatorul”, „Limba și literatura română”, „Curier”, „Literatura și arta”, „Sud” ș.a. Debutând ca prozator destul de târziu, cu romanul Clone, apărut în 2003, S. se remarcă prin abilitatea și siguranța cu care știe să construiască un spațiu ficțional, subtil gândit și cu puternice tangențe la realitatea imediată. Deși declarat fantastic, romanul așază în prim-plan câteva perspective neliniștitoare asupra condiției umane de azi și de totdeauna. Înfățișându-se pe sine în mai multe ipostaze - narator, personaj, dar și
STAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289853_a_291182]
-
la Gura Humorului și Facultatea de Filologie a Universității „Al. I. Cuza” din Iași, absolvită în 1968. Devine aici, în 1971, cadru didactic la Catedra de limba și literatura franceză, unde după 1990 va preda teoria traducerii și logica discursului ficțional. Și-a susținut doctoratul în 1982, la București, cu teza Lautréamont: la rhétorique de son oeuvre. Debutează în 1975, la „Opinia studențească”, cu eseul Cheia hermeneutică, iar editorial - în limba franceză, cu Le Chasseur de corbeaux (1986), eseu introductiv la
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
foarte scurte a căror eterogenitate, coroborată cu performanța lor stilistică, probează versatilitatea și mobilitatea autorului. Culegerea are aspectul unei mape de schițe, executate în vederea pregătirii unei scrieri mai ample. Prozele sunt lucrate pe o bandă extinsă a regimurilor și modalităților ficționale; pot fi inventariate atât texte stabilizate la nivelul realismului mărunt, cât și texte fantastice sau absurde. Nu sunt disprețuite micile experimente vizând convențiile narative. O referință ar putea fi proza scurtă americană de tip Hemingway, măcar prin ceea ce privește demotivarea
POPA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288904_a_290233]
-
buna surprindere a atmosferei din mină indică reminiscențe din stagiul de geolog. Preferința se îndreaptă spre cazurile extrem-dramatice, înscrise pe fundalul cenușiului exasperant sau al negrului sordid, ceea ce consonează cu alegerea universului închis ca spațiu de desfășurare a acțiunii. Transpunerea ficțională presupune o documentare atentă, dar și permanenta grijă de a o depăși prin încapsularea parabolică, uneori cu derivații de factură senzațională. Tehnica de compoziție a scrierilor, majoritatea transpuse scenaristic sau articulate pornind de la scenarii de film, este puternic cinematografică, uneori
POPESCU-21. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288942_a_290271]
-
sacru și profan”. Opera lui Sadoveanu este abordată din perspectiva raporturilor arhaic-livresc, a continuității între arhaicitatea persistând în context etnofolcloric și o anumită tradiție inițiatică transmisă livresc. P. își dezvoltă cercetarea tematizând-o sistematic, urmărind ocurența ceremonialului în toate sectoarele lumii ficționale sadoveniene. Hermeneutic și cu deschidere interdisciplinară, demersul rămâne totuși unul de critică literară, iar Sadoveanu este vizat ca artist, ca autor de literatură. În micromonografia Hermeneutica lui Adrian Marino (1993) comentariul este descriptiv, explicativ și rezumativ, de informare concisă, util
POPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288903_a_290232]
-
trecute ori viitoare, reale sau imaginare, posibile sau improbabile. Cele două secțiuni ale cărții prezintă câteva diferențe relative la regula de compoziție. Scrierile din prima parte - Cassargoz și alte povestiri - presupun o realitate nu mult diferită de cea curentă. Lumea ficțională se naște prin distorsionarea rezonabilă a unui chip care își păstrază familiaritatea, chiar dacă măruntaiele îi sunt roase pe dinăuntru de un vierme ipotetic - ronțăit care declanșează declicul speculativ. În cea de-a doua secțiune - Planetarium - exercițiul imaginativ este total. Prozatorul
POPESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288927_a_290256]
-
totuși un text antirealist, în care primează nu observația (excelentă, de altfel), ci travaliul scriitoricesc, procedeele puse în lucrare în această carte cu naratori multipli, cu glisări ale cronotopului, cu sumedenie de sertare narative, de retușuri ori variante ale realității ficționale, cu adevărate cascade de citări, incluse unele în altele, prezente în discursul unor naratori de la un moment dat incerți, alcătuind un fel de „gură a satului”. Prozatorul schimbă unghiul și codul pe neașteptate, operează întoarceri și rupturi în logica receptării
POPESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288924_a_290253]
-
jurnalul intim, memorialul de călătorie, crochiul marin, poezia idilei rustice etc.” (Radu Enescu). Expresia este frustă, proaspătă, adeseori neașteptată, mizând frecvent pe imaginația parodică, pe estetizarea limbajului științific, ca și pe recuperarea în plan ironic a vorbirii cotidiene. Asupra prozelor ficționale ori semificționale ale lui P. stăruie, alternativ, umbra tutelară a lui Livius Ciocârlie și a lui Mircea Horia Simionescu. Paginile de memorialistică propriu-zisă au farmecul reconstituirii aerului de epocă, iar cele de publicistică valorizează sarcasmul unui om al cetății indignat
PORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288975_a_290304]
-
Salvarea speciei (2000) -, o „ficțiune critică” realizată sub forma unui mozaic de citate, rezumate, comentarii, amintiri și dialoguri, unde, fără a emite pretenții de istoric literar, P. mizează pe o cunoștere empatică a poetului. Totuși, pe lângă pasajele memorialistice sau pur ficționale, sunt de notat tentativa autoarei de a disloca vechile poncife suprarealiste (dicteul automat, hazardul obiectiv, umorul negru etc.) prin reabilitarea unor noi teme (plictisul, solitudinea, senzorialul, corporalitatea, copilăria), precum și prin aflarea unor punți stabile de contact între suprarealism și postmodernism
POPESCU-22. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
mai apropiat pare autorul de Franz Kafka (parabola absurdă), de Gabriel García Márquez (intensitatea metaforică, ritmul halucinant), de Hermann Hesse (mai ales cu povestirile și basmele sale simbolice, cu parabola inițiatică) și de Jorge Luis Borges (fantasticul livresc, jocul lumilor ficționale). Cele mai multe povestiri au drept protagonist și narator un personaj alienat, ambiguu paranoic, implicat în tot felul de scenarii, inițial realiste, dar care se dezvăluie, brusc ori treptat, ca funambulești. Tema spectacolului absurd, existențial și livresc, apare chiar din prima proză
POPA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
difuzată în 1979 și prin postul de radio Europa Liberă (emisiunea Tinerama), iar în 1981 apare la München, la Editura Ion Dumitru. Adevărată proză autenticistă, Testamentul din morgă sfidează prin duritatea faptelor relatate - experiențele trăite în lagărele comuniste - orice plăsmuire ficțională. Fără a avea merite literare deosebite, scrierea este, după Eugen Ionescu, semnatarul prefeței, „o carte mare, pe care puriștii o vor găsi simplă uneori, dar care este o mare mărturisire, încă una, vibrantă, simplă pe bună dreptate și, din fericire
RADINA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289090_a_290419]
-
Contemporanul”, „Lumea”, „Gazeta literară”, „România literară” ș.a. A fost redactor, în 1947-1948, la revista „Viața capitalei”. Cu toată discreția și detașarea presupuse de adoptarea persoanei a treia singular și de formula rememorării, în romanul Vârtej (1964) se poate întrezări transpunerea ficțională a unui fragment din biografia scriitoarei (copilăria și tinerețea). Scrierea este un bildungsroman, care reconstituie aventura formării unei conștiințe prinse în vârtejul istoriei, de la evocarea copilăriei într-un târgușor patriarhal (cu reminiscențe din proza scriitorilor din Moldova sau din cea
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
din Moldova sau din cea a lui B. Delavrancea în creionarea portretelor bunicilor) la aceea a uceniciei într-un magazin bucureștean și până la cotitura surprinzătoare a experienței de pe frontul din Rusia. Dat fiind caracterul puțin comun al unor întâmplări, reinvestirea ficțională a propriei biografii se face cu un permanent scrupul de a îmblânzi neobișnuitul și de a evita pateticul strident al situațiilor, alegându-se formula rememorării trucate (și nu aceea similidiaristică), cenzurată și prin ironia blândă și folosindu-se uneori notația
RADULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289099_a_290428]
-
și identificarea p., există un fel de portret robot operațional, obținut prin adiționarea sau compilarea particularităților pregnante ale diferitelor p. În ce privește literatura, și în special proza literară, se admite că ar fi caracteristice trăsături și practici precum deconstrucția, intermitența vieții ficționale, descentrarea, eclectismul, scepticismul generalizat, absența oricărei pretenții de obiectivitate și adevăr, solipsismul și narcisismul auctorial, destructurarea deliberată și mereu surprinzătoare a formei, în general pluralitatea și mobilitatea infinită a formelor artistice și a procedeelor narative (de pildă, schimbarea frecventă a
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
auctorial, destructurarea deliberată și mereu surprinzătoare a formei, în general pluralitatea și mobilitatea infinită a formelor artistice și a procedeelor narative (de pildă, schimbarea frecventă a naratorului, a registrului stilistic, a timpului ori locului narațiunii, destructurarea până la aneantizare a cronologiei ficționale etc.), fantezismul fără limite, subminarea funcției de reprezentare a realului (susținută de credința că realul nu există în afara jocurilor de limbaj), autoreferențialitatea, deconspirarea ficțiunii ca artefact și convenție, recursul la metalimbaj, preferința accentuată pentru ludic, ironie, contradictoriu, incertitudine referențială, experiment
POSTMODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288986_a_290315]
-
cu legende, schițe și nuvele realizate în cheie realistă sau aparținând tipului de narațiune-fabulă, precum și cu un roman istoric, Vântură-țară, în foileton (1922-1924). Elena Farago semnează proză scurtă de factură realistă, cât și modernistă - Ziarul unui motan, un excelent jurnal ficțional, de tip narațiune-parabolă, iar Victor Ion Popa nuvela Soldatul Fâlfăloaia. Schițe publică E. Lovinescu și Liviu Rebreanu, în timp ce Gala Galaction e prezent cu proză memorialistică. Se mai includ traduceri din basme și legende din literatura europeană și asiatică, o transpunere
REVISTA COPIILOR SI A TINERIMII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289194_a_290523]
-
unui mediu cultural de adopțiune - cel american -, mai puțin propice mutațiilor bruște și înzestrat cu sisteme de selecție și de filtraj al noutății. Devenită în scurt timp un model în materie, altă lucrare, Fictional Worlds (1986; în versiune românească, Lumi ficționale, 1992), proiectează o ontologie a ficțiunii la confluența lingvisticii cu teoria literară și cu filosofia, asumându-și toate riscurile de rigoare. De reținut este și ținuta retorică adoptată de P.: un polemism bine temperat, care ascunde, sub aparențe bonome, maliții
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
La Syntaxe narrative des tragédies de Corneille. Recherches et propositions, Paris - Ottawa, 1976; Le Miroir persan, Montreal, 1978; ed. Paris, 1978; The Poetics of Plot: The Case of English Renaissance Drama, Manchester, 1985; Fictional Worlds, Cambridge, MA, 1986; ed. (Lumi ficționale), tr. Maria Mociorniță, pref. Paul Cornea, București, 1992; Le Mirage linguistique. Essai sur la modernisation intellectuelle, Paris, 1988; ed. (The Feud of Language. A History of Structuralist Thought), tr. Ed. Blackwell, Cambridge, MA, 1989; ed. (Mirajul lingvistic. Eseu asupra modernizării
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]
-
161-163; Negoițescu, Lampa, 207-210; Virgil Tănase, Toma Pavel romancier, „Limite” (Paris), 1980, 30-31; Monica Spiridon, Scriitorul și „lumile” posibile, R, 1990, 9; Monica Spiridon, Despre „aparența” și „realitatea” ficțiunii, VR, 1990, 10; Lovinescu, Unde scurte, I, 323-326; Andreea Deciu, Lumi ficționale și lumi reale, RL, 1993, 19; Florin Berindeanu, Mirajul ficțiunii, RL, 1993, 19; Ovidiu Verdeș, Creșterea și descreșterea structuralismului francez, RL, 1993, 23; Florin Mihăilescu, Complement la Toma Pavel, ST, 1993, 11; Andrei Ionescu, O viziune funcțională asupra ficțiunii, VR
PAVEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288734_a_290063]