6,812 matches
-
tovarăși, dînd dovadă de infiltrări estetizante și psihologizante. Un demobilizator". Pentru că multora li se tocise spiritul revoluționar, a cerut, ca șef ARLUS, "vizionări colective de scurt și lung metraje Moskfilm, urmate de discuții". La Ilf și Petrov, se repartiza spectatorilor fideli și bere. După '90, s-au găsit îndosariate la sediul Asociației "întîmpinări", "note", "proteste", "sesizări" la nivel înalt, semnate Vladimir Mistrie. Juca în fața cortinei, își exprima deschis nemulțumirea: nu le dădea anonime. "Au venit la Iași 2 (doi) scriitorii sovietici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
pașilor pierduți și vopsit în roz, cum au făcut cehii cu tancul sovietic intrat peste ei. Institutul nu era decît o tablă de șah cu piese vii, pe 64 de pătrate. Turele (șefii de sector aleși dintre supușii mediocri, dar fideli) constituiau forța lui Mistrie. Pionii (prostimea de sacrificiu) erau băgați la "colțul roșu", un fel de gazetă de perete unde poetul își afișa poemele cu rime boante. Topîrceanu ar fi spus că sînt potrivite ca Eufrat cu castraveți. Nu erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
bolnav este, sau avea să fie, ea care le știa pe toate. Se ridică cu greutate și iese ușurat pe hol. Se oprește în fața oglinzii. Grimasează. Ridică o mână, apoi cealaltă, face un balans. Oglinda îi răspunde de data aceasta fidelă. Își plimbă o mână peste barba abia mijită, peste părul pieptănat într-o parte, pentru a ascunde un început de calviție, își zâmbește satisfăcut. Săgețile din spate încep să-l secere, se curbează de durere. Se sprijină cu cealaltă mână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
dacă omul l-a maimuțărit pe Dumnezeu aspirând la condiția lui, arogându-și prin acte nesăbuite dumnezeirea, maimuțoiul n-ar avea și el dreptul, la rându-i, să aspire la condiția umană de vorbitor și poliglot. Și atunci când maimuțăreala e fidelă și temeinică, ea poate merge până la mimetism fizic, devine cameleonică. Așa cum în natură animalele îmbracă culorile mediului, cum două ființe ce tind una spre alta ajung să semene foarte bine: de exemplu, soții ce par frați gemeni, câinele ce ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
posibil să nu ne recunoaștem chipul în oglindă? Sau e ceva ce ține de condiția mea de gestantă... Ne cunoaștem prin intermediul oglinzii, ca apoi să nu ne mai recunoaștem propriul nostru chip. Ne-am obișnuit ca oglinzile să ne fie fidele și să ne întoarcă mereu același chip. Să fie oare copilul din mine, cel ce se reflectă acum în oglindă prin mine, să fie acest melanj între mine și el ceea ce văd în oglindă, în continuă transformare? Înseamnă că el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu gust de țâță bătrână, portocale grecești injectate cu ură, brânză închegată cu aracet, bere în butoaie de inox cu spumă de la pisoarul cârciumilor poiana lui Iocan din Moromeții, unde se discută dimineața fotbal, după amiază fotbal, iar seara consumatorii fideli se droghează în fața ecranelor TV cu anunțuri sportive, fiecare stradă fiind trasă la xerox, semănând cu oricare alta din centru sau din capătul de nord al orașului: cârciumă, farmacie, schimb valutar & amanet, cârciumă, farmacie, florărie, cârciumă, salon de cosmetică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
a fi interpelați de la mecanic până la ultimul acar din gheretele marfarelor. Doar-doar s-o opri un tren de sex opus și să-i ia cu ei. Numai că trenurile aveau uniforme de cavaleri ai infinitului, o sectă specială de război fidelă trecerii fără milă a timpului. Dar ei își fluturau mai departe gândurile în stare de erecție către uterele trecutului, către uterele prezentului, către cele de dincolo de viitor. Parcă ar fi știut că singura coabitare era cu neantul din care au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
nicăieri, adăugă Croitorașul. Îți faci doar sînge rău. Ascultă-mă pe mine, camioanele alea erau ticsite de teroriști, de aceea trupele care asigură paza Aeroportului i-au ciuruit fără milă. Aveau informații că obiectivul urma să fie atacat de trupe fidele Dictatorului, ce e așa greu de înțeles? — Jur că, încă o vorbuliță dacă mai scoateți, vă treziți amîndoi pe lumea ailaltă, simți Tîrnăcop că începe din nou să-și piardă cumpătul, și asta e valabil și în cazul în care
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
rilor și în alte industrii, firmele controlate de capitalul autohton trebuie s... fuzioneze pentru a atinge masă critic...; pot face „alianțe strategice” cu firme str...ine (cum a f...cut Tiriac), pot deservi nișe speciale, care s... le asigure clienți fideli. Cât privește IMM-urile sau diversele activit...ți economice, acestea pot fi sprijinite prin instrumente fiscale și vehicule financiare speciale, așa cum se face în Austria, Germania, Franța etc. Pentru a folosi instrumentele fiscale f...r... a lovi în bugetul public
[Corola-publishinghouse/Administrative/1898_a_3223]
-
este a lui și, în fond, ar fi o tîmpenie... Bun și așa, mormăie pentru el. Ce-ai spus? Nimic. Ne-om înțelege noi. Nu de mult, Viorel și-a dat duhul. Începînd de la această dată a avut cea mai fidelă muiere de pe pămînt. Nevasta lui Rîmbu Deși avea patru decenii, profesorul Rîmbu nu era însurat, deși omul acesta dorea din tot sufletul s-o termine cu burlăcia. Un soi de timiditate punea stăpînire pe el cînd rămînea singur cu vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
avem despre inteligența unui conducător de stat ne-o formăm cunoscînd oamenii pe care îi are în jurul lui: dacă aceștia sînt capabili și credincioși, îl putem socoti om înțelept pentru că a știut să descopere însușirile lor și să-i păstreze fideli față de el. Atunci însă cînd sînt altfel, este cazul să-l judecăm întotdeauna în mod defavorabil, deoarece prima greșeală pe care un principe o poate face privește tocmai alegerea oamenilor lui de încredere. Oricine îl cunoștea pe Antonio din Venafro
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pentru o acțiune bună și promite pedepse pentru fapte rele; după ce a recompensat un cetățean pentru că a fi făcut binele, ea poate pedepsi pe același cetățean dacă el devine culpabil, aceasta fără a avea în vedere acțiunile precedente. O republică fidelă acestor principii se va bucura mult timp de libertatea sa; dacă ea se îndepărtează de la ele, își va grăbi ruina." (I, 24) " Nu este suficient ca poporul să nu fie corupt, pentru că în scurtă vreme, o autoritate absolută ajunge să
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
legitim. Cînd un oraș este cucerit prin inteligență și prin trădarea unor cetățeni, ar fi o mare imprudență să te încrezi în trădători, care, probabil, te vor trăda și pe tine; și trebuie să presupunem că cei care au fost fideli foștilor stăpîni, vor fi astfel și față de noii lor suverani; aceștia sînt, de obicei, oameni înțelepți, așezați, cărora le este bine în țara lor, care iubesc ordinea și cărora orice schimbare le face rău; totuși, nu trebuie să te încrezi
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
în privința lui, cînd acestuia i-au lipsit ocaziile de a-l cunoaște mai bine? Un principe inteligent poate aprecia cu ușurință judecata, capacitatea celor care-l servesc, dar îi este aproape imposibil să știe cît sînt de dezinteresați și de fideli. S-au văzut adesea oameni care păreau virtuoși, din lipsă de ocazii pentru a-și arăta adevăratul caracter, dar care au renunțat la onestitate de îndată ce virtutea le-a fost pusă la încercare. La Roma, nu s-au vorbit lucruri rele
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
cea de-a doua, firma caută să reducă costurile, în special pe acelea legate de angajarea unui nou salariat. Propunându-i salariatului o remunerare crescătoare în funcție de vechime, firma își asigură stabilitatea mâinii sale de lucru, făcând-o să-i fie fidelă prin modul acesta de remunerare, este "explicația teoriei filtrului". Când veniturile cresc, legile lui Engel validate de multă vreme în macroeconomie, sunt la fel și la nivel individual. Prin referință la creșterea venitului, consumul de bunuri de lux (sănătate, distracții
Demografie şi societate by Phillippe Barthélemy, Roland Granier, Martine Robert [Corola-publishinghouse/Administrative/1396_a_2638]
-
spune așa, a învierii, ci presupune un „mai departe” în registru misionar. Optez pentru această a doua interpretare a episodului, întrucât ea consună cu rolul jucat de Maria Magdalena de-a lungul întregii activități publice a lui Isus: de ucenică fidelă până la capăt, martor al răstignirii și al punerii în mormânt, însoțitoare nelipsită de la nici unul dintre momentele-cheie ale theodramei cristice. Cum se explică atunci respingerea aproape brutală a Domnului când aceasta, bănuim noi, se repede să-L îmbrățișeze: „Nu mă atinge
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
Domnul l-a iubit”. Atât studiul lui De Boer, cât și cel al lui Jusino pleacă de la o schemă ideologică apriorică, formulabilă astfel: Maria Magdalena a devenit foarte curând după răstignire victima unui complot machist. Marginalizarea celei mai apropiate și fidele ucenice a lui Isus s-a răsfrânt asupra unei întregi comunități creștine, care, de teama represaliilor, a trebuit fie să colaboreze cu aripa dominantă, fie să-și camufleze identitatea. Adevăratul mesaj al victimelor s-a păstrat în sectele gnostice, unde
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
lui Dumnezeu. * Iluzia din romanul lui Kazantzakis devine realitate pretins istorică la Dan Brown. Între nefondata tradiție a „desfrânatei convertite” și noul mit feminist al „soției lui Isus Cristos”, avatarurile Mariei Magdalena par incalculabile. Ridicând-o însă pe această ucenică fidelă și smerită la rang de pereche a lui Dumnezeu, gnoza modernă comite în realitate un act de lez-divinitate la adresa lui Isus. Nu ridicarea Magdalenei contează, ci coborârea Mântuitorului. Sau, dacă într-adevăr se respectă scenariul gnostic până la capăt, atunci încă nu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
și teologică. Apoi, voi prezenta și comenta un dosar mai puțin frecventat de publicul larg, alcătuit din mărturii ale Antichității creștine și iudaice, urcând până la biografiile medievale. După aceea, mă voi opri asupra Evangheliei lui Iuda. Voi propune o lectură fidelă a textului, care contrazice esențial și, sper, argumentat vulgata răspândită de National Geographic. Într-o ultimă secțiune, foarte pe scurt, voi prezenta câteva reconfigurări moderne ale personajului nostru în eseul filozofic și în literatură. Iuda în Noul Testament În Noul Testament există
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
verbul prodidonai, „a trăda, a vinde”, iar nu paradidonai, „a preda”. Pentru el, așadar, fapta lui Iuda se definește ca trădare, fără nici o ambiguitate. Totuși, spune Origen, Iuda n-a fost nici trădătorul brut, cum îl vede Celsus, nici discipolul fidel, ca și ceilalți apostoli. Iuda este „călduțul”, omul de la mijloc, omul indecis, omul intervalului, al spațiului dintre semiafirmare și seminegare, dintre semifidelitate și semiinfidelitate. El era „sfâșiat de raționamente contradictorii (enantiais krisesi)”; nu L-a trădat „cu tot sufletul” pe
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
condițiile în care se așteaptă recoltarea tuturor fragmentelor vândute ici-colo de un anticar veros -, orice verdict definitiv asupra Evangheliei lui Iuda trebuie amânat. Cred însă că lectura prezentată mai sus, pe baza cercetărilor grupului de la Universitatea Laval, este cea mai fidelă versiunii de care dispunem la ora actuală. Cine știe ce surprize ne pregătește viitorul, chiar foarte apropiat! Nu trebuie să omitem nici faptul că lectura în cheie pozitivă a lui Iuda realizată de specialiștii de la National Geographic va fi fost influențată și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
cerești pe pământ, aduce cu sine un dezastru demografic: uriașii zămisliți din tați cerești și mame pământence au un apetit grozav, înfulecă toate roadele și, în ultimă instanță, ajung chiar să se devoreze între ei. Dumnezeu intervine prin arhanghelii săi fideli și pregătește pedepsirea exemplară a nelegiuiților. Iată porunca Stăpânului către Mihail: „Du vestea vindecării pământului: rana lui se va tămădui. Nu vor muri toți oamenii din pricina tainei pe care Veghetorii șegregoroi, cum sunt numiți îngerii căzuți în versiunea greacă - n.n.
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
mister. Divergențe între textul Septuagintei și textul masoretic. Reconciliere à la roumaine Pentru a elimina din capul locului falsele dificultăți, specialiștii (precum D. Barthélemy, P.-M. Bogaert, E. Tov) recunosc în TM și în LXX nu două versiuni (una mai fidelă decât alta) ale aceluiași „arhitext”, ci „două forme textuale distincte”, respectând astfel autonomia și evoluția specifică fiecăreia. Însușindu-ne axioma, să mergem mai departe în analiza noastră, neuitând nici o clipă că la un moment dat va trebui să revenim la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
ebraica: ei se mulțumesc să confrunte diferitele versiuni grecești între ele șprecum Origen, creatorul vestitei Hexapla - n.n.ț și-și dau seama, de pildă, că versiunea lui Aquila șo altă traducere în greacă a Vechiului Testament, mai literală - n.n.ț, fidelă literei textului biblic, constituie pentru dânșii calea ideală de acces spre acest text. (M. Harl) Voi exemplifica ideea lui Marguerite Harl prin câteva exemple concrete. Așadar cum citeau și cum interpretau Părinții Bisericii Vechiul Testament? - Origen își începe Exortația la martiriu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
aceștia din urmă semnează o parte din introduceri și din note. Colectivul românesc este alcătuit din peste douăzeci de persoane, iar rezultatul se va concretiza în șase volume, totalizând aproximativ 4.000 de pagini. Urmărim realizarea unei traduceri cât mai fidele față de textul grecesc, într-o limbă română actuală. Exactitatea, precizia nu exclude însă eleganța stilistică. Este vorba așadar nu doar despre o traducere a Septuagintei, ci despre inserarea acesteia în marea și bogata tradiție exegetică a Părinților, dat fiind că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]