12,377 matches
-
Îl văzu limpede, liniștit, fără groaza din vis, dar cu aceeași buimăceală ce-i încețoșa creierul, dându-și seama că de fapt numai el îl sărutase pe frate-su. Tom doar își atinse pe-o parte și pe alta obrajii fierbinți și țepoși de fața sa, lăsându-i în nări un miros puternic de alcool, parfum și tutun. Ajunge! Suficient! pâlpâi o voce slabă undeva deasupra lui. Un miros nesuferit de iod și cloroform îi umplu nările și-l făcu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
de dorință, când strângea perna jilavă în brațe și simțea că sângele ei se aprinde în galopul străbătut prin deșertul marelui pustiu din ea, incendiind întunericul și tot pământul. Prima noapte când se despuie de tot ce prisosea pielii ei fierbinți înfrăgezite în mirosul bun al bărbatului, pierdută în brațele lui, dormind satisfăcută, goală și obosită, toropită de dulcea istoveală. Vâlvoarea de august se mistuia ca o cenușă a pasiunii lor consumate, învăluită în mirosul acela de sevă de mesteacăn exprimând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1475_a_2773]
-
Ceea ce reușește poetul este o redefinire obsesivă, circulară a sentimentului sfârșitului. Bineînțeles că această dublare a discursului poetic presupune o ironie întoarsă spre sarcasm, dar antagonismul viață-moarte, declarat inițial cu emfază, se dovedește ușor solvabil. Moartea devine oglinda vie, măsura fierbinte a tuturor actelor noastre, de la naștere până la sacrificiu de sine. Alteori este pur și simplu o expulzare din timp, o dezrădăcinare. "Ion fără țară" trebuie perceput ca ostracizat, expulzat nu din spațiu, ci din timp. În genere, personajele lui Emil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
ale gurii. Și Petrache a ajuns în arestul de la Țibănești, dar cum dovezi nu erau, a fost trimis acasă după trei zile, că nu avea ce le da de mâncare la deținuți pentru că erau mulți, de nu mai încăpeau. Zile fierbinți Soarele dogorea tot mai tare de la o zi la alta, lanurile își schimbau înfățișarea, colorându-se din ce în ce mai mult. Arșița zilelor de vară grăbea cu fiecare clipă ce trecea coacerea spicelor de grâu. Bărbații și femeile se pregăteau pentru secerișul grâului
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
cer. * * * Un gest copilăresc era sărutul ce îmbrățișa umărul din care creștea aripa, protectoarea mea. Atunci nu știam câtă candoare era în buzele mele și ce bucurie să găsești un sprijin patimilor pământești! Timpul a fost puțin, zilele numărate tâmplele fierbinți de-ntristare, nu le mai simt ocrotirea, poate să cadă oricând, să zboare ca un gând, să plece în depărtare. N-am înțeles nici eu că m-am înșelat, nici el nu mai stă drept, măsurând pașii mari, peste podul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
în mine în plină zi cu soare și cu brățări de aur. Era licoarea urii, iubirea suferindă, în chin te îmbăta ca un pahar cu vin, dar ce frumos era să treci peste nisip, să mai poți vedea o lacrimă fierbinte, rămasă fără chip... Și va mai trece o vreme, și va mai trece-un ceas, va râde clipa în minutare de solie oprite aievea, pe o umbră de hârtie. * * * Dacă rămâneam acasă, scriam altfel de poezie! În lumina de sidef
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
înțeles nici fata mea. Ce modele să caut în cărțile pe care le tot laud? Ele nu se mai potrivesc, nu încap în sunetul nostru buimac. Am pierdut și credința în Dumnezeu, în biserica clădită pe sfinții acoperiți de norii fierbinți, din care ne privesc bătrânii părinți. Ce-o să mai fie? Suntem surzi și orbi într-o lume de neghiobi. Ne-a ales timpul gol și înghețat de la pol și nu ne-a purificat. Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
sânilor, a abdomenului ușor încordat, cu pielea întinsă. Atinge cu obrazul vegetația ce îi protejează floarea roz, încă închisă sub răcoarea trecutelor nopți de așteptare... Profesorul se dedă tuturor gesturilor de „florar împătimit”, încât femeia îl primește ca pe unvânt fierbinte de vară ce îi declanșează accente vitale nebănuite. Să fie aici pură imaginație a scriitorului? Nu cred... Știu că adeseori ne înșelăm și asupra celor mai apropiați; cu atât mai mult în cazul cuiva pe care nu-l cunoaștem decât
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
devin „evenimente”, întâmplări înscrise într-un calendar secret, cu o frecvență imprevizibilă. Săptămâni, uneori chiar luni (!) trec fără a trăi acele ore de visare în doi sau, cum mai glumește Domnul R., „ore de navigare sub tropic”, duși de alizeul fierbinte scăpat din „tolba lui Eros” (nu a lui Eol, zeul furtunilor!). Transcriind expresii ori fraze puse pe hârtie de P.H.L. acum vreo 50 de ani, nu am deloc impresia de inactual sau perimat. Ce poate fi desuet în povestea repetată
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
finalizare” a „poveștii” lor. Constat că P.H.L. încă nu a hotărât să analizeze această posibilitate din viața eroilor săi. 20 iunie 2006 Mâine va fi solstițiul de vară „ ziua cea mai lungă”. Soarele aflat la zenit va fi cel mai fierbinte din tot anul. Oare omul când ajunge la „solstițiu”? P.H.L. își vede eroul ca pe un bărbat aflat pe treapta superioară a echilibrului dintre rațiune și sentiment. (Binomul clasicist „funcționează” și la P.H.L.!) Profesorul a atins vârsta favorabilă unui control
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
orele de sport. Tu erai? Eu... Hai! Ești nebun? Azi? Da... E numaidecît... altfel... Nu! Nu! se împotrivi Ilinca. Zău că nu pot azi! Ce ți-a venit, așa, deodată, fără să-mi fi spus mai dinainte? Azi, Ilinco! șopti fierbinte Virgil. Trebuie! Dar nu pot azi, tu nu-nțelegi? Mă trimite mama pînă la mătușa Lisaveta, să-i aduc niște lînă. Virgil crezu că se prăbușește poarta peste el. Toate-i mergeau de-a-ndoaselea). Dacă nici de data asta nu reușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
zic... Bine... Dacă insiști... Dar mai gîndește-te. Virgil vru să continue o idee, dar se poticni în clipa cînd se uită în ochii Ilincăi și zări în ei un licăr curios, de care pînă atunci nu știuse. Simți un fior fierbinte și coborî ochii în pămînt. Ilinca îl crezu supărat și numaidecît își îndulci vocea. Poetul Virgil Năsturel... sună frumos, nu?... Cînd ne vom vedea data viitoare, îmi reciți toată poezia? Da... cu plăcere... Dar, pînă atunci... aș vrea să-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Voi nu aveți uragane, erupții vulcanice și alte ”glume” ale naturii? Evelin: Atmosfera noastră este bine controlată: evităm uraganele, ploile torențiale, secetele și alte calamități care pot avea loc la suprafața Pământului. Dar, ca orice planetă, are și un miez fierbinte care respiră la suprafață prin vulcani, însă pe cei tereștri, dar mai ales pe cei submarini, cu foraje speciale îi dezamorsăm periodic luându-le astfel furia energiei distrugătoare și tsunamurile care au loc tot mai frecvent pe Tera datorită erupțiilor
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
greutate mică. Profesorul: De aceea pe Lună se țopăie, nu se merge ca pe Pămănt. Totul plutește. Aurora: Așa se explică și multe cratere de pe suprafața Lunii. Evelin: Apoi scoarța rigidă, cu o grosime de 500-800 km, cu un miez fierbinte de 1000 grade nu poate elibera vulcanii pentru a se forma atmosfera. Dar, inertă cum este, Luna are o mare influență asupra vieții pe Pămănt. Aurora: Luna plină, mareele și... dar s-o lăsăm să se învărtească în jurul Pămăntului. Profesorul
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Deci gravitația de forțe diferite pe zone ne-a stricat rotunjimea Pămăntului. Evelin: Pămăntul cu miliarde de ani în urmă a fost un glob de foc care s-a răcit de la exterior către interior. Profesorul: Așa se explică încă miezul fierbinte al Pămăntului, format mai ales din uraniu radioactiv și potasiu, cu o temperatură de peste cinci mii de grade, din care mai ajung la suprafață căte un vulcan cu lava lui incandescentă. Aurora: Ce s-ar întămpla dacă ar exploda odată
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
evaluate și ar fi observat că sunt invadați de către marțieni. Animație, aplauze. Aurora: Cineva întreabă dacă, contrar tuturor legilor naturii, ar putea exista viață pe sau în Soare? Mare animație în sală. Evelin: Soarele nu-i Iadul sub presiunea smoalei fierbinți. Este un glob de foc care ucide tot ce ar încerca să treacă din greșeală pe lăngă el. Să amintim de razele ultraviolete, care ajunse pe Pămănt în cantități mari, după frecventele erupții ale Soarelui, căt sunt de dăunătoare pentru
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
când eu eram dus în mansardă. Niciodată nu voiam să urc, pentru că jos se însuflețea o lume, se aglomera bucătă ria, se târșâiau tălpi pe prag, se spălau vase, se întâmpinau clienții cu brioșe proaspete și căni mari de ciocolată fierbinte..., încet-încet, toată casa se umplea de miros de pâine caldă, de lapte cu cacao, de cafea, de... — ...vanilie. Din tâmplă în tâmplă. Durerea lovește ca un camion. Din tâmplă în tâmplă. — David? Ca un camion pe ploaie. Greoi și totuși
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
nu se mai zbă tuse deloc. Peste apă se lăsase ca o ceață deasă, solzii herin gului tremuraseră de plăcere, iar Ivan simțise pentru prima oară, după mulți ani, gustul fier binte al unei lacrimi ivite nu se știe de unde. Fierbinte și sărat, prins într-un strop imens, distinct în boarea alburie, brăzdată de vinișoare roz. 31. Hybris Prieteni. Așa cum nu mai fuseseră alții. Sclavul între două vârste și stăpânul cel tânăr. Musa cel încă neîncercat de măcelul de la Guadalete vegetează
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
odinioară, Nordul. Așteaptă. Pe urmă, încearcă iar. Fiecare coborâre îl arde ca o întoarcere în Infern. Îi pune câte cinci ani pe umeri. Îl aduce de spate. Îi vălurește pielea de pe gât. Îi încărunțește barba din ce în ce mai neîngrijită. Orașele, toate, sunt fierbinți ca niște cazane din care iese smolit și singur. Ochii îi scapără însă, din nou, ca la 20 de ani. Ceasloave după ceasloave, legate în catifea albastră, se umplu de crabi copți în inimă de anghinare și calamari perpeliți în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prea coapte, dar nimeni nu putea spune cu siguranță că de-acolo pornise răul. Trupușorul subțire, mistuit de febră, se acoperea de bube de la un ceas la altul. Musa înțepenise în iatacul băiatului, cu mâna încleștată pe mâna mică și fierbinte a lui Abd al-Aziz. Vena stacojie de pe tâmpla lui stângă, din ce în ce mai umflată, părea să pulseze în ritmul inimii copilului. Așa că nimeni nu l-a judecat când s-a repezit spre Tayyib, cu ochii ca două cratere negre în care licăreau
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
totuna. Noi doi, dumneavoastră și cu mine, am ales peștii. Evgheni tușește. — Atâta tot. 40. Nord și Sud Când ai ceva de salvat, pleci în Sud. De ce? Pentru că Sudul e al simțurilor. E tot numai corp. Numai țesuturi și aer fierbinte. Adică e viu? Da, și asta... e viu într-un fel care te fură, care te obligă... ...să trăiești? Da, și asta... Și mai ce? Ar mai trebui să fie ceva? Așa înțeleg. De la cine? De la tine. De când ai devenit
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
pescuit din insule pârlite ca niște spinări de crap uitate sub soare. Printre faldurile feței de masă însă, o coadă de triton începuse să se scorojească, iar undeva pe sub spuma brodată sărise vopseaua. Puțin mai încolo, o ceșcuță de cafea fierbinte, părăsită lângă farfurioară, lăsase o urmă ceva mai mare ca un bănuț pe mahon. Ivan dormea. Ivan dormea adânc. ...da. Uite-i cum își împachetează, din nou, lucrurile. Ca în vre murile cu bilete de avion luate pe ultima sută
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
ascunse de lume cu Theodomer i-a domolit temerile și l-a făcut să-și drămuiască darurile către sultan. Și încă n-ar fi însemnat nimic faptul că Abd al-Aziz s-a iubit cu o văduvă creștină într-o dimineață fierbinte ca un tăciune încins, sub florile de portocal și deasupra unui mormânt care i-a chemat, poate, de-atunci, în pântecele lui... ...destul de poetic, pentru o muză... Zi mai departe! Cum spuneam, n-ar fi însemnat nimic dacă ea nu
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
vorbim. — Cum adică? — Ea nu vorbește. — Nu înțeleg. Nu vorbește cu tine? — Nu... Nu vorbește cu nimeni. Nu vorbește deloc. 51. înapoi Dispariția mea a fost o întâmplare bizară. Premeditată, s-ar putea spune, în măsura în care premeditezi o gură de ceai fierbinte, care-ți opărește cerul gurii, sau un grăunte de praf, care, odată ce-a fulguit înspre omușor și i-a gâdilat, ca o părere, vârful, atrage după sine avalanșa de neoprit a unui strănut. Să facem cunoștință. Eu sunt Alex.
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
sânge vinețiu, că inunda văi lăuntrice ale memoriei, că zăgăzuia amintiri, că pecetluia soarta unei minți prin care se zbăteau mâini de copil și se revărsau șolduri de sclave, luminate de inelele unui prinț, năruite, apoi, de amintirea ascuțită și fierbinte ca un pumnal a stăpânului său, lovindu-se de pereți, urlând, înecându-se în propria vomă, strigându-l Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib Tayyib
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]