57,520 matches
-
obligatorie a românilor, tocmai pentru că nu este rigidă, ci suplă și foarte inteligentă. Este o carte care nu venerează ori exaltă figura lui Ștefan cel Mare, ci o umanizează complice și tandru, dantelărind-o și oferind nuanțe speciale, care sintetizează mozaical figura voievodului. Este un pro domo pitoresc și deloc tendențios.
Ștefan cel Picant by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/10909_a_12234]
-
Sensibilitate ultragiată de violarea codurilor morale, poetul cu inima în "corul îngerilor" și totodată marcat de "marionetele părăsite după spectacol", este generatorul propriei singurătăți sinucigașe, din limbul căreia își trage incisivitatea și sarcasmul de om revoltat sau înger căzut vs. figurile infernale ale lumii: "ai pus floarea de toamnă/ să nu se vadă abisul/ câinii stropiți de ploaie/ și noroiul lipsit de inimă/ disperarea citește stropul/ de cruzime/ bătaia clopotului în urechea sinucigașului". Coabitând firesc cu universul thanatic, poetul nu ezită
Descrierea infernului by Geo Vasile () [Corola-journal/Imaginative/11721_a_13046]
-
Liviu Georgescu toamnă cu o mie de fluiere sparte cuvintele calcinează cerul gurii în țările de sus fagoți pisați figuri de conți prăfuite cu fiere de lună dantele brâncovenești și crai de curte veche în oglinda cu pieliță ștearsă te mai vezi mai vrei să te vezi ?! I. Apele se ridică meditativ în gândul poetului damnat cuvintele îi ard cerul
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
suspine prin voaluri migratoare în țările de sus fagotul pisat pietruind depărtarea ferecă atonalisme în carne și piatră/castele în turbioanele misterului gotic dantele susură la orgile plasmatice dintr-o sorcovă calcifiată melcii se rostogolesc în mătăsuri incolore/în forfotă figuri de conți învăluiți în mantii prăfuite cu fierea lunii vătămați de lumina zilei își tulbură saliva în izvoare vampirul cu țărușul în inimă simte în stomac răsăritul - cancer înfloritor - aude lemnul sterp și tânguială în tristețea oboiului ascuns în dulcețuri
BLESTEM DE FRAGI PE COLINELE VERZI by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/11318_a_12643]
-
care se adaugă starea de catalepsie a vizitatorului, parcă ar ascunde ceva din Secretul doctorului Honigberger. Adie și alte nuanțe familiare din expresii de monopol matein: vînătorile din bălți (Farul) se desfășoară ,sub pavăza nedeslușită a unei taine" sau din figurile unor schimnici de pustă, recognoscibile la V. Voiculescu în chipurile pădurețe ale anahoreților de prin stînci. Corabia lui Sebastian (volum publicat postum) este, în egală măsură, un fals jurnal din timpul șederii în Berlinul Occidental și o Nef des fous
Iunie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/11580_a_12905]
-
Eheu! Eheu! Și iată-mă-s în van că Invoc aliura oțului de-am fost, în timp ce-mi pică oasele din fleancă Și când purced să-mi fac de-o cârjă rost. Prin ipostaza asta belalie Nici că răsar figurile de stil Și-mi cade stilografu-n astenie La capătul acestui vers fosil. Prea galopantă-i trecerea prin lume Prea galopantă-i trecerea prin lume La care toți contribuim din plin, Fie și leneși, subsemnatul cum e, Sau pilangiul megieș, Savin
Poezie by Gheorghe Azap () [Corola-journal/Imaginative/11179_a_12504]
-
se mai afla în București, unde îl vizitam și eu uneori, ca și cerșetorul de cafea, pe la începutul anilor '80. Adunate la un loc, aceste texte literare mi-au produs un adevărat șoc și am încercat să-mi imaginez ce figură făcea Raicu atunci cînd le citea. Pentru că de-a lungul anilor în care l-am întîlnit, nu l-am auzit niciodată folosind expresii licențioase, care să contrasteze cu tonul sobru al cărților sale. Și totuși, alegerea lui ca andrisant a
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
serioși, altfel, care nu se sfiesc să afirme că autorul Demonilor și al Fraților Karamazov ar fi un scriitor depășit, cu care nu merită să-ți mai pierzi vremea. Dar, cu toate acestea, nu pot să nu mă gîndesc ce figură făcea pudicul Raicu în fața scrisorilor lui șocante, la care nu i-a răspuns niciodată. Deși seamănă atît de bine cu Gogol, așa cum au constatat și Valeriu Cristea și Brumaru, îmi place să cred că el nu ar fi spus asemenea
De ce îi scria Brumaru lui Raicu by Ileana Mălăncioiu () [Corola-journal/Imaginative/11188_a_12513]
-
pe traducerea din Apollinaire, La Chanson du Mal-Aimé: Lui Ilie Constantin, către finea lui Optumbre, prietenia fără umbre (fără, vorba lui Guillaume, la fumée de la cantine), dimpreună cu-acest tom... Reproduc, în fine, o ultimă (deocamdată!) dedicație care nu putea figura în grupajul din revista Orizont, fiind scrisă pe volumul Fractalia aproape o lună mai târziu, în 14 mai 2004: Lui Ilie Constantin și Doamnei sale, - aventura unor numere complexe (umbra cărora aduce-a "flori de zale"!), relatată cu un soi
Ars dedicatoria by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11460_a_12785]
-
și mai departe de orice popi, fără tălmăcire și fără violență. Și așa, fără s-o fi știut, romanul lui García Márquez s-a bucurat de ius-ul primae noctis, asupra mea, pînă cînd m-a preschimbat în cavalerul tristei figuri al sfîrșitului său. Și l-am primit pe de-a-ntregul, și am fost, "niciodată înc-odată", una cu el: post scriptum omne animal triste. Cum s-o spun mai bine? Cînd sîngele prinde a se usca prin precipitarea către sfîrșitul cinehematografic
Heimatograma by Călin-Andrei Mihăilescu () [Corola-journal/Imaginative/11461_a_12786]
-
fantezie bine hățuită... de abnegație, de... Franjurile fluturau de la sine, bătute lin de semnificații necotrobăite echivoc, într-o neglijență tandră, aducătoare de surîsuri binevoitoare, sau de nasuri strîmbate a dispreț, sau de mîrîituri... sau... de cîte un... scuipat în plină figură a moacei mele de ucigaș blînd (unii ziceau sinucigaș!)... de killer, hm, tocmit cu clipa, cu ora, cu timpul împărțit în săptămîni, luni, ani ... și banii în mînă, dom'le, ce mai tura-vura... la mine nu se-nghit "abureli" d
Într-o neglijență tandră... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11878_a_13203]
-
că va reinscripționa pe soclu numele lui Nicolae Filimon, rugându-mă "din suflet" să nu mă adresez "la foruri", era vădit înspăimântată. Sarmiza a decedat după vreo trei sau patru ani uitând să-și onoreze promisiunea făcută cu solemnitate. Mormântul (figura 8, loc 52) a intrat în proprietatea fiicei sale, Alexandrina Ghenovici (trecută și ea în lumea celor drepți acum doi ani). Pe soclul monumentului lui Filimon stă scris și astăzi "familia Sterea-Ghenovici". Pentru îndreptarea acestui sacrilegiu am înaintat memorii, de-
Fotografia unei posterități întristătoare by Constantin Mateescu () [Corola-journal/Imaginative/11860_a_13185]
-
în romanele lui Vinea. Să vedem primul din cele două cazuri verificabile: "A luat personajul Ťprofesorului Rădulescuť...", adică al lui Nae Ionescu preschimbat în erou romanesc. Acest "personaj" cu multiple virtualități epice și ideatice nu e, însă, lansat de Vinea. Figura fascinantă, aventuroasă și paradoxală a gînditorului căpătase deja epicitate datorită lui Mihail Sebastian, lui Mircea Eliade, lui Paul Sterian ori Georgetei Mircea Cancicov. Oricum, chiar și fără aportul lui Vinea, Dumitriu l-ar fi introdus pe Nae Ionescu în roman
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
debutant neobișnuit de precoce, celălalt, un ziarist și scriitor renumit, cinquagenar, care observă cu condescendență "la Petru Dumitriu o preocupare de a-și crea un Ťtipť. Se muncea ca să-și mențină în colțul gurii o pipă masivă, foarte nepotrivită cu figura lui de adolescent, cam palid și obosit", adăugîndu-și, din cînd în cînd, și "un monoclu de care nici nu avea nevoie". Are loc, în conjuncturile politice date, o rapidă inversare: fostul debutant, făcînd virajul, devine "copilul teribil", foarte răsfățat, al
Petru Dumitriu și "negrul" său (II) by Ion Vartic () [Corola-journal/Imaginative/11795_a_13120]
-
în trei localități - un sat, Măgura, și un oraș de provincie, Rîul Doamnei, cu nume fictive, inexistente în realitatea toponimică a României, și capitala București, aceasta însă într-o prezentare foarte epurată, aproape convențională. Cu o singură excepție, a unei figuri de rang secundar, nici unul dintre personaje nu este și nu poate fi bănuit că ar fi Ťcu cheieť, iar protagoniștii, trei la număr, au îndeletniciri care nu predispun la decriptări de ordin politic: un profesor de țară, o traducătoare la
Romanul unei lumi deraiate by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Imaginative/11727_a_13052]
-
spus acest lucru, importanța "generației de aur" iese la iveală cît se poate de simplu. Avem de-a face cu o reflectare cum nu se poate mai limpede a frământărilor întregii comunități carpato-dunărene. Ceea ce vedem la un nivel înalt în figurile "canonice" nu se deosebește cu nimic de incertitudinile și încleștările interioare ale omului "de rînd", de compromisurile și de succesele acestuia, om zguduit cum a fost de valurile unei istorii pe care nu o stăpînește (mai mult: pe care adesea
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
valurile unei istorii pe care nu o stăpînește (mai mult: pe care adesea nu o înțelege) decît în prea mică măsură. Pe cît de fidelă e reflectarea, pe atît de infidelă e recunoașterea. în vreme ce "antebelicii" sunt preamăriți, sau măcar arhi-discutați, figurile acestea centrale sunt plasate în umbră, ne-recunoașterea, nerecunoștința, chiar necunoașterea le însoțește, chiar și atunci cînd formal sunt lăudate. De ce? Parte din motive sunt mai lesne de înțeles și de iertat. O discontinuitate a carierei, fazele de tăcere și
O propunere - Modificări canonice și generații de aur by Virgil Nemoianu () [Corola-journal/Imaginative/11749_a_13074]
-
spirituală." În Jurnalul unui jurnalist fără jurnal se regăsește, foarte aproape de final, această frază ce condensează o întreagă existență, schițând totodată liniile unei posibile posterități. La data la care așternea aceste rânduri (borna anului 1989), Ion D. Sîrbu era o figură marginală a lumii noastre literare, un scriitor de planul al doilea sau al treilea în raport cu unii colegi de generație și, în orice caz, cu vedetele bucureștene ale canonului literar. Locuind la Craiova și simțindu-se aici ca într-un "exil
"Scrisori către bunul Dumnezeu" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Imaginative/11904_a_13229]
-
evocarea spiritului de solidaritate care trebuie să se manifeste, nu numai în momentele de criză ale umanității, ci și în zilele anonime ale vieții noastre, când acest lucru este necesar. Există câteva texte în care găsim evocarea cu nostalgie a figurilor unor prieteni, dar cea mai emoționantă mi s-a părut evocarea figurii tatălui scriitoarei, un om de o noblețe sufletească rar întâlnită: „ Nu multe persoane au reușit, pe vremea aceea, să treacă, prin efort propriu, dintr-o categorie socială în
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
momentele de criză ale umanității, ci și în zilele anonime ale vieții noastre, când acest lucru este necesar. Există câteva texte în care găsim evocarea cu nostalgie a figurilor unor prieteni, dar cea mai emoționantă mi s-a părut evocarea figurii tatălui scriitoarei, un om de o noblețe sufletească rar întâlnită: „ Nu multe persoane au reușit, pe vremea aceea, să treacă, prin efort propriu, dintr-o categorie socială în alta, cu mai multe beneficii pentru viața sa și a familiei. Fiu
NOTE DE LECTURĂ LA CARTEA „PE CĂRĂRILE VIEŢII” DE ELENA BUICĂ de DOMNIŢA NEAGA în ediţia nr. 2173 din 12 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380627_a_381956]
-
înghițea ușor tăcerea ta/ Iar eu mă întorceam fără sărut...” (Și azi m-ai sărutat). O nouă treaptă a conștientizării se produce între timp, și este aleasă pentru aceasta expresia determinată de justificată „Altă dimensiune”: „Ei mă cheamă/ Transformați în figuri/ Pe care abia le cunosc/ Când se ridică/ Din funeraliile lor vechi/ Caută sânge/ Și noi victime/ Ei se adună/ În piața subterană/ Această sărbătoare/ Precum cununia/ Prietenei mele de odinioară”. Avem aici într-o conjucție de înțeles, regretul, revolta
DANIEL MARIAN DESPRE ILIR ÇABRATI de BAKI YMERI în ediţia nr. 2257 din 06 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380676_a_382005]
-
cu noi la putere! Acum să vă văd! Aveți timp până mâine să-mi veniți cu idei. Adica, cum facem să băgăm basmu’ în capu’ electoratului că asta ne interesează, bă! Toți trei își aruncară ochii pe document dar numai figura tâmpă din naștere a bietului Muki se lungi a mirare: - Șefu, da’ io nu văz nici drac dă cuie p-acilea... Ce facem în situația asta? Ministrul zâmbi plin de bunăvoință și gândi că deja știe cine lasă locul liber
BASM POLITICALY CORRECT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380704_a_382033]
-
un tablou al cazărmilor oștirii române, cu tot cortegiul lor de umilințe, de mizerii și de ticuri și inutilități cazone, de la comportamentul absurd al gradaților, sergenții și caporalii în criză de autoritate, până la ifosele și suficiența ofițerilor inculți și tembeli, figuri sinistre de Moș Teacă tradiționali, și până la condițiile înjositoare de minim confort, ordonat și în litera regulamentelor și ordinelor militare aflate sub semnul absurdului și al unei minime decențe: Plutonul, cu bucile albe și goale, năvăli ca o avalanșă prin
GHEORGHE ANDREI NEAGU: „ARME ŞI LOPEŢI” de DUMITRU ANGHEL în ediţia nr. 1953 din 06 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380691_a_382020]
-
său templu, pe AMON RA îl caută, dorește în ritm sacadat de tobe pășește printre coloane uriașe, hieroglife, culori, simboluri și semne pe-acordul lirei, lutei, chimvalei, pătrunde în sala hipostilă magie de forme, frize și fresce, ochi nevăzuți o-nsoțesc, figuri, umbre și suple forme se-ndreaptă departe, adânc, spre întunecata-ncăpere, ferit de arșița zile, pe-Osiris, trinitatea, întâlnește, continuă drumul și dintr-o aură Isis-Hathor, Stăpână a tronului, lumina nocturnă, zeiță a cerului, soție și mamă, ce cu credință
ŞOAPTELE LUMINII ~ TRANSCENDENŢĂ de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 392 din 27 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/380785_a_382114]
-
există redată integral sau doar fragmentar, de-a lungul a mai bine de trei milenii, nimeni niciodată nu s-a gândit ca această capdoperă să fie redată într-un limbaj poetic care să aibă ritm, rimă, forme prozodice fixe și figuri de stil, iar această îndrăzneață încercare iată că ne onorează să fie făcută chiar pe plaiurile mioritice, de către un poet din Cluj-Napoca, românul Ioan Ciorca. Las la o parte faptul că - trecătoare, timide și foarte mici încercări - s-au făcut
PRIMA ŢARĂ DIN LUME UNDE, RECENT, BIBLIA A FOST TRANSPUSĂ INTEGRAL ÎN VERSURI CU RIME ! de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380720_a_382049]