1,218 matches
-
stabilit la Paris, unde i se poate vedea atelierul devenit muzeu, Brâncuși a introdus În arta europeană elementele simplificate și abstracte ale folclorului românesc. Asimilarea unor forme arhaice a reprezentat de altfel una dintre principalele căi de depășire a artei figurative și „realiste“. Cu figurile lui cioplite sau șlefuite până la abstractizare — purtând Însă Întotdeauna și un sens filozofic —, Brâncuși este printre primii, dacă nu chiar cel dintâi deschizător de drumuri spre ceea ce avea să devină sculptura secolului al XX-lea. Prin
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
bisericești din timpul lui Ștefan, până în 1495”. În sprijinul afirmațiilor sale, Corina Popa aduce încă un argument, modul în care se prezintă decorația exterioară a bisericii cu ceramică smălțuită. Dumitru Năstase arătase într-un studiu că discurile împodobite cu motive figurative și heraldice au fost folosite până în 1493. La biserica din Borzești, zidită în 1493-1494, motivele de pe discurile smălțuite au fost decorate cu motive geometrice și vegetale. Ori, “La Bălinești, motivele de pe discuri sunt figurative în cvasitotalitatea lor, atât pe corpul
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
studiu că discurile împodobite cu motive figurative și heraldice au fost folosite până în 1493. La biserica din Borzești, zidită în 1493-1494, motivele de pe discurile smălțuite au fost decorate cu motive geometrice și vegetale. Ori, “La Bălinești, motivele de pe discuri sunt figurative în cvasitotalitatea lor, atât pe corpul bisericii cât și pe turn, deci, pe alocuri, în fauna fabuloasă se insinuează câte o roză a vânturilor. Putem, deci, considera că aceste discuri preced pe cele de la Borzești, spre care fac tranziție rarele
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
în baladele fantastice și în basme, unde eroii parcurg sensul invers al istoriei și se confruntă cu însuși dușmanul creației. „Sacrul nu se limitează doar la conduita povestirii, ci este trăit pe un plan ludic, încarnat în manieră sensibilă și figurativă, pus în scenă și teatralizat altfel spus”. Desfășurarea recuzitei din cadrul obiceiurilor de iarnă, a gesturilor fixe și incantarea structurilor lexicale moștenite transportă întreg auditoriul, dar mai ales pe destinatarul precis al colindei, în chiar inima sacrului, menindu-i inițierea. „Reprezentația
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
sensibilă prin efecte existențiale multiple”. Și fiindcă „e o categorie a sensibilității”, sacrul se instituie prin intermediul transmisiei orale a folclorului, dar „nu se limitează doar la conduita povestirii, ci este trăit pe un plan ludic, încarnat în manieră sensibilă și figurativă, pus în scenă și teatralizat altfel spus”. Maniera dramatică prin care instanța povestitoare creează o nouă realitate, cea trainică din punct de vedere magic, este emanația directă a acțiunii relatate, căci „manifestarea sacrului întemeiază ontologic Lumea”. Sentimentul rupturii de profan
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
decodarea acestuia se poate face prin instrumente etnologice, mitologice și stilistice; stilistica cumulează, la rândul ei, date etimologice, lexicale, morfologice și sintactice ale limbii. Posibil numai prin intermediul limbajului, mitul reprezintă „comple¬mentul fabulatoriu al experienței sacrului, el introduce o elaborare figurativă și schematizează nucleul compact al semnificațiilor suprasensibile. Datorită intervenției mitului, a unei hieroistorii, omul poate să-și satisfacă o nevoie triplă: să se înzestreze cu un scenariu imaginat care ilustrează și fixează întâlnirea sacrului; să închidă memoria sacrului într-un
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lampadare din vecinătatea bisericii. Priveliștea exterioară, feeria nopții a luat locul frământărilor interioare, estompând durerile și neliniștile. Am găsit în liniștea și farmecul nopții, în invocarea spiritului păcii lui Dumnezeu un leac contra avalanșei coroanelor de spini ce le simțeam figurativ pe cap și în inimă. Am reintrat apoi urcând pe scările vechi din piatră, răcorindu-mă cu apă de la o chiuvetă. încet-încet povara pelerinajului a scăzut în intensitate. M-am așezat din nou pe saltea și după un timp am
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
aș fi înșelat. Întotdeauna va fi fost suficient orgoliu, deși acum cred că e și un anumit dispreț. Oricum, pariul lor cu literatura pare mai puțin inhibat și parcă, deopotrivă, mai puțin elitist. Ca în pictură, o anumită redescoperire a figurativului, cu intenția de a depăși localul, autohtonul. Uneori e prea mult stil, alteori prea multă existență, dar cred că ar fi foarte bun un studiu nu prea cred că se poate face la noi care să compare concepția despre literatură
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
dezvălui copiilor bogăția limbii române concretizata în sensurile secundare sau figurate ale cuvintelor. Copiii au deseori surpriză de a descoperi că un cuvânt pe care îl cunosc foarte bine nu-1 mai înțeleg pentru că, în noul context, el are alt înțeles, figurativ. Poezia contribuie foarte mult la exersarea și corectarea limbajului sub aspectul expresivității, pentru că poezia e recitata prin imitarea modelului oferit de educatoare. Nunțele de intonație sunt determinate și de tipul de comunicare: narativa, adresativă, exclamativa sau interogativa. în grădiniță, poeziile
CREANGĂ ŞI COPIII by POPA M. RODICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/631_a_1267]
-
află într-o ambiguă întâlnire, întreaga compoziție citindu-se într-o cheie poetică. Fondurile, de regulă în nuanțe de albastru, asigură o anume convenție, o deschidere la scară cosmică a spațiului în care se desfășoară „scenariul“ aflat la baza proiecțiilor figurative. În același spirit a realizat și unele lucrări de pictură murală, între care compoziția Nașterea poporului român, realizată la Muzeul Militar Central din București, compozițiile Tinerețe, Omagiu înaintașilor, cele 19 picturi murale (realizate între 1968-1976, care ocupă o suprafață de
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
Vianu notă despre frumusețea peisajului: „Hușul e un oraș pitoresc, frumos așezat, înconjurat de jur împrejur de dealuri” (p. 51). Și acesta este un motiv pentru care autoarea albumului, Aură Popescu, atașează câteva ilustrate de epocă ale târgului Huși, reconstituind figurativ atmosferă elevat patriarhala în care s-a format artistul. Hușenii încă își mai amintesc de omul pasionat de pictură, robust, cu barbă în dezordine, cu ochii vioi scrutând coroană copacilor, strada șerpuind spre gară, dantelăriile zării, dealurile molcome, privind prin
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
vezi Herrade von Landsberg, Hortus Deliciarum, 1175 ; <endnote id="la 139, p. 234"/>). Ca semn de identificare etnică, ei poartă adesea stigmatul epocii - pălăria țuguiată (germ. Judenhut) <endnote id="(136, p. 104 și fig. 72 și 78)"/>. În reprezentările non- figurative ale Infernului (În spații concentrice), primele trei cercuri - cele mai apropiate de Demones Puteus („Puțul demonilor”), din centrul Infernului - sunt, În ordine : Heretici, Iudei Infideles și Idolatre (cf. gravură din Thesaurus Artificiosae Memoriae de Cosmas Rossellius, 1579). Cercetătoarea Elisabeth Revel-Neher
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
piscină, înconjurați de garduri pe care se cățărau flori roșii și frunze verzi, am fost transportați la o fabrică de covoare orientale. Țesute din mătase, erau superbe, satisfăcând toate gusturile, de la cele mai colorate la cele mai pale, de la cele figurative la cele geometrice, de la cele întâlnite în bazaruri până la cele mai rafinate, comandate, probabil de nababi. Nu asta a fost însă ceea ce ne-a impresionat pe absolut toți. Cu totul altceva ne-a strâns inima: toate erau lucrate de copii
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
duble" - într-o singură fizionomie de forme ce pot fi însă interpretate în diferite moduri: Obținerea unei imagini duble a fost posibilă doar printr-un proces net paranoic, fiind vorba de reprezentarea unui obiect care, fără cea mai mică modificare figurativă sau anatomică, va fi în același timp reprezentarea unui alt obiect, lipsită și ea de orice fel de deformare sau anormalitate ce ar putea dezvălui vreun aranjament. Obținerea unei astfel de imagini duble a fost posibilă datorită violenței gândirii paranoice
Paranoia: diacronie, sincronie, metodă by Remus Bejan, Bogdan C. S. Pîrvu () [Corola-publishinghouse/Science/84973_a_85758]
-
clericală și teocrația bizantină au integrat-o complet, până acolo încât l-au numit pe Dumnezeu "Tată" și au utilizat metafore familiale pentru a deriva esența puterii creștine a împăratului, basilëìa, din esența divină; consecutiv, pentru a alătura imaginile lor figurative. Dogma întrupării a putut fi astfel mai bine înțeleasă de către păgânii europeni, datorită reprezentărilor vizuale (treimea, chipul christic, Buna Vestire și întreaga iconografie religioasă), dar a impus și un anumit caracter exclusivist al relației dintre individ și divin (iertarea este
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
pot confunda cu realitatea (aici termenul întâlnește semnificația "dublului", kolossós, obiect material). Formele-impresie provoacă în ochii receptorului apariția imaginilor verosimile (eìkōnes), asemănătoare realităților ale căror învelișuri de altfel sunt și pe care le imită realitatea, cu mijloacele artei figurative, ale muzicii sau ale poeziei. Până și figurile monstruoase sunt considerate "reale" (Lucrețiu, Despre natură IV, 722-48), pentru că ele sunt rezultatul unor deformări ale acestor eìdōla (care au loc în condiții particulare, descrise atent de teoria atomistă). Constatăm că nu
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
lucru se întâmplă atunci când, spre exemplu, dematerializată, imaginea favorizează înțelegerea prin apropierea de adevăr. Este însă și cazul în care ea face obiectul artei reprezentaționale (sculptura), mai apropiate de modelul real (memorat astfel) și astfel de domeniul rațiunii decât arta figurativă (care produce forme noi bidimensionale, exclusiv imaginare). Ceea ce se poate urmări mai târziu în practica romană este, consider, exact linia de interpretare deschisă de Platon, de refacere a legăturii dintre reprezentare și memorie, fapt văzut drept: ... o activitate gnoseologică a
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
rescrie pe baza teoriei asemănării miturile tradiționale, "poetice", model pe care îl oferă poeților, reintegrați în cetate dacă se dovedesc utili și prezintă (doar) legile invizibile ale lumii sensibile. Ontologia platoniciană acordă valoare imaginii atunci când aceasta încetează să mai fie figurativă în sensul comun și în măsura în care reprezintă sau evocă Ideea, forma structurală a tuturor realităților. Interpretarea romană pe care o urmărim îndeaproape aici, cu caracter colectiv (ritualic), se va situa la antipodul acestei viziuni, mai aproape de practicile funerare ale Greciei decât
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
colectivă (kléos). Dacă poezia comemorativă, în spiritul mimēsis-ului, glorifica atât relația eroului cu cetatea sa, cât și calitățile care îi certificau valoarea excepțională în cadrul civic, realizându-i imaginea de "memorat" prin lógos (Vernant, Figure 53-62), ansamblul figurativ funerar, prin diferite modalități, căuta să semnaleze fie corpul încă prezent în timpul ritualului (dublul, kolossós), fie substitutul (atunci când corpul nu mai exista), fie echivalentul (la funerarii, în absența trupului, existent încă). Tot ca substitut, kolossós putea
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]
-
dea o figură elementelor mitologiei infernale autohtone, folosind note ale animalelor celor mai bestiale, taurul, mistrețul, sau mai instabile, ca iapa, dând chip unor simple abstracțiuni ca "spaima" sau atribute ale demonului precum "naiba", ce pierduse în expresii orice înțeles figurativ, aducând în formă înfricoșetoare vițiul lui Setilă, totul într-o procesiune hohotitoare, crunt umoristică și poetică, vis dureros în soiul lui Breughel și Callot: Așa vorbi bătrâna El are cap de taur Și Mihnea tremură; Și gheare de strigoi, Iar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
se fac cu preponderență din literatura rusă și sovietică (Cehov, Maiakovski, Tihonov, Lermontov), dar și din Arthur Rimbaud, Pablo Neruda, Louis Aragon. Principalii traducători sunt Veronica Porumbacu, Petre Solomon, Mihnea Gheorghiu, George Lesnea. Ilustrația revistei, foarte bogată, este tributară artei figurative de tip realist-socialist. Alți colaboratori: Mihai Novicov, Ion Frunzetti, Alfred Margul Sperber, Al. Rosetti, Paul Cornea, Marcel Breslașu, Emil Isac, Harry Brauner, Pericle Martinescu, Petru Comarnescu, M. H. Maxy, Cella Serghi, Lucia Demetrius, Alexandru Balaci. N.S.
FLACARA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287012_a_288341]
-
care scriitorul Își reprezintă literatura - după Întreaga experiență modernă a avangardei și apoi a Noului roman francez. Literaturii nu i se mai cere să reprezinte metonimic lumea de unde izvorăște, ca În realism - nici măcar cu derogarea distorsionării codurilor, ca În cubismul figurativ, de pildă. Nu i se mai cere să reprezinte nici „subiectul modern”, cum fac de pildă Musil, Kafka sau, recent, Michel Houellebecq. Personajul rămîne carnea romanului, dar construcția lui nu se mai realizează neapărat pentru a activa funcția identificatorie a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ce se aseamănă între ei, au „un aer de familie”, deși au și multe deosebiri, multe particularități. De demult a apărut în arta portretului caricatura, care subliniază specificul individului, caracterizându-l pregnant. Există însă o altă mare tradiție a portretisticii figurative care încearcă să surprindă „caracteristicile caracteriale” ale unei persoane pe baza virtualei asemănări a acestuia cu animalele. Se consideră că animalele au un specific tipologic psihologic temperamental, caracterial, moral chiar, subliniat de folclor, fabule, mitologie, blazoane, heraldică. Astfel, încă din
Tulburările de personalitate by Mircea Lăzărescu, Aurel Nireștean () [Corola-publishinghouse/Science/2367_a_3692]
-
lucru nu atestă, avertizează un specialist care a studiat cu acribie exemplară problema, "lipsa culturii scrise la români, ci vehicularea ei după legile interne ale celei orale"11. Ceea ce înseamnă, printre altele, că acea lume "acorda prioritate limbajului oral și figurativ"12. Or, în operele scrise de Cantemir în limba română, doar de așa ceva nu poate fi vorba. Un inovator la nivel lingvistic Ceea ce a șocat atunci când Istoria ieroglifică a fost descoperită a fost, mai mult decât rețeaua de simboluri și
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
redactării, dar a valorificat stilistic și întâlnirea împrumuturilor, respectiv a creațiilor lexicale cu elementul regional, popular sau familiar. A înnoit modalitățile de organizare formală a discursului; a reevaluat, inclusiv prin prelucrări specifice parodiei, anumite structuri de text. A inovat limbajul figurativ, depășind tiparele catacretice ale vremii prin autentică și neașteptată sensibilizare; a valorificat deopotrivă modelul stilistic occidental și pe cel specific creației folclorice românești. Inovațiile și intuițiile artistice consemnate în scrierile pe care Dimitrie Cantemir le-a redactat în limba română
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]