1,559 matches
-
depășește orice înțelegere. Dar dacă tu n-ai înțeles nici macar alcătuirea unei biete furnici, cum te poti laudă că poți cuprinde în mintea ta puterea cea neînțeleasa a lui Dumnezeu?”{\cîte 16} Cunoașterea ființei dumnezeiești constă tocmai „în simțământul că ființă lui Dumnezeu n-o putem cunoaște”{\cîte 17}. Se spune ca Eunomie a fost atât de mâhnit de înfrângere, încât n-a mai îndrăznit să replice cât timp Sfanțul Vasile a fost în viață{\cîte 18}. Urmărind să instituie Crezul
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
înlătura răstălmăcirea monarhiană a expresiei de o ființă, prin completarea ei cu termenul trei ipostasuri arătând că Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt nu sunt numai niște roluri sau măști sau puteri fără consistentă în ele înseși, având ca suport (ipostas) ființă cea unică, ci Ipostasuri sau Persoane real și etern subzistente. Sfanțul Vasile cel Mare a completat expresia niceeană de o ființă cu expresia trei Ipostasuri fără să o anuleze pe cea dintâi sau să o golească de adevăr, ci făcând
Personalitatea Sfântului Vasile cel Mare. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/166_a_478]
-
condițiile dezvoltării generale a culturii și a științei a sport nivelul învățământului și cercetării istorice. Faptul este legat și de posibilitatea de grupare a forțelor în câteva centre de importanță națională, cum au fost, în primul rând, cele în care ființau universitățile. Numărul acestora s-a dublat;alături de cele din Iași și București au fost create noi universități la Cluj și Cernăuți. În cadrul lor, și-au desfășurat activitatea cei mai importanți istorici ai epocii. 29 Universitatea din Iași, a rămas în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3012]
-
condițiile dezvoltării generale a culturii și a științei a sport nivelul învățământului și cercetării istorice. Faptul este legat și de posibilitatea de grupare a forțelor în câteva centre de importanță națională, cum au fost, în primul rând, cele în care ființau universitățile. Numărul acestora s-a dublat;alături de cele din Iași și București au fost create noi universități la Cluj și Cernăuți. În cadrul lor, și-au desfășurat activitatea cei mai importanți istorici ai epocii. 29 Universitatea din Iași, a rămas în
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
pată,// că, din preaplinul vieții, frumusețea/ revarsă-ndreptățire singurei,/ Yah, bucurii ce ne va ști vreodată!" (poemul de uvertură Din câte stele). Sau, în sfârșit: "Ce pot să fiu/ altceva în toți vecii/ decât Doamne Isus/ bucuria/ a tot ce-i ființă" (poem din Ochi pe aripi). La fel ca aceste sensibile fragmente de imn sau de psalm, toate poemele lui Nicolae Ionel poeme fără titlu, curgând unele din altele ca filele unui amplu, niciodată (sau chiar imposibil de) finalizat tratat despre
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de crezut, astfel, că sursa majoră a suferinței emanate de scriitura lui Cassian Maria Spiridon este determinată, așa cum s-a spus, de timpul perceput ca desfășurare de forțe organice, vii, urieșești, ca un principiu ordonator sau matcă a toate câte ființează. E adevărat totuși că, întocmai ca și romanticii secolului al XIX-lea, poetul are obsesia timpului devorator, visceral, ce-și hrănește substanța îngurgitând, insațiabil, din carnea experiențelor umanului literalmente trăind sub tirania trecerii. Poetul se declară însă cu mult mai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
tuer son honnêteté expirante, toujours fouettée, toujours poussée en avânt par son insatiable besoin de savoir et de sentir" [Zola, La Сurée, p.162]. La Zola găsim două variante ale mitului Parizienei în același personaj Renée. Pe de o parte, ființa citadina rafinată și plictisita a universului cosmopolit 140, molipsita de toate viciile marelui oraș: "tu aș mordu à toutes leș pommes", observă Maxime despre Renée. Pe de altă parte, Renée incarnează miturile primitive asemănătoare cu cele ale zeilor adulterini și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
frecvent în opoziție, angajînd implicații profund tragice. Credem că nici nu există situații tragice în sine. O situație devine tragică prin proiecția unor valori etice, identitare, mentali-tare, culturale asupra ei. De altfel, se știe, fără intervenția noastră psiho-emoțională, nimic nu ființează prin/în sine. Din acest unghi, putem constata că o situație identică nu e neaparat tragică, simultan, pentru doi indivizi diferiți. Ea ajunge astfel cînd sistemul de valori (morale, intelectuale, culturale) al unuia dintre ei îi conferă o atare traiectorie
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și infinitezimală -, fizică ori psihică, în interiorul acestei îmbinări armonioase, duce, invariabil, la distrugerea întregului (și nu doar a părților componente). Corporalitatea propriu-zisă își pune în evidență existența ca pe o reprezentare neurală, iar nu ca pe o entitate suficientă sieși, ființînd în afara funcțiilor mentale. "Sufletul respiră prin corp, iar suferința, fie că își are punctul de pornire în piele sau într-o imagine mentală, își are sediul în trup" (p.14), observă Damasio stăruitor. Cu alte cuvinte, măcar din perspectivă neurologică
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
și organizator al Școlii de Vară, fiind "o instituție a Memoriei, unică în felul ei, prin faptul că este, în același timp, institut de cercetare, de muzeografie și de învățământ"517. "Creat în 1993 de Ana Blandiana și Romulus Rusan, ființând mereu în criză de fonduri și personal, Centrul a reușit să producă proiectele de reabilitare și dotare a muzeului 518, banca de date necesară umplerii acestuia cu un conținut realist și credibil"519. Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței este
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
se regăsește În structura fundamentală a Ființei. Nu Întâmplător tradiția filosofică pe care am moștenit-o - gândirea Greciei antice - precum și creștinismul, care ne marchează decisiv itinerarul spiritual de aproximativ două milenii, insistă a descoperi esența ființei - a tot ceea ce ființează - În Însăși ființa. Chiar și atunci când remarcă existența Altuia, de fapt o face În scopul clarificării propriei sale existențe. Laitmotivul unei astfel de concepții teoretice poate fi sintetizat În următoarea aserțiune: „M-am Îndreptat către voi oamenilor nu ca
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
valabil și pentru marile ansambluri ale omenirii”5, pentru popoare și culturi. „‹‹Universalismul›› capătăt astfel o semnificație determinată Într-o configurație a pluralismelor, a conținuturilor culturale care s-au afirmat istoricește. E vorba de ceea ce unește Într-o ‹‹umanitate›› (humanitasă ființând În forme diverse, istorice În ele Însele, dar marcate de ceea ce constituie clipa viețuirii lor În orizontul veșniciei.” Pentru aceasta se impune Însă să perseverăm În a ține sub control prejudecățile, stereotipiile și idiosincraziile culturale proprii pentru că nu este ușor
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
etice „esența limpezirii spiritului”. Și filosoful român insistă asupra faptului că dimensiunea morală a personalității se afirmă nu doar ca experiență a valorilor ci și ca deschidere către ființa exterioară, iar ființa exterioară prin excelență este Celălalt. Nevoia de a ființa ca om, Își găsește Împlinirea În practică; această realizare la nivel Înalt a condiției umane implică a fi și a acționa pentru om, pentru Celălalt, a fi prin binele moral. Așa se și justifică atitudinea, numai aparent paradoxală, a omului
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
monolog al Ființei cu propria sa mișcare de a fi. Înțelegând responsabilitatea ca structură determinantă a subiectivității, Lévinas o situează nu În ființă, „unde ea nu răspunde de nimic și de nimeni”, ci În intriga lui „alt - fel - de - a ființa”. Ea se articulează, mai precis, În „eteronomia Întâlnirii” (cu Celălaltă care Întrerupe autonomia conștiinței individului, asigurând trezirea morală a subiectului. Astfel, subiectivitatea responsabilă se articulează mai Întâi În deschiderea către Celălalt, care există Înainte de orice cunoaștere, Înainte de orice intenționalitate a
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
ridicam de pe scaune ca să putem privi peste catedra profesorului. Își citea textul cu convingere și ardoare. Cred că eram în prima clasă de liceu. N-am uitat niciodată superba senzație de căldură pe care mi-au provocat-o în toată ființa explicațiile sale privind izbucnirea Revoluției franceze. Niciodată mai înainte nu mai fusesem cuprins de un asemenea sentiment. Ce s-a întîmplat atunci? A trecut mult timp pînă să ajung să-mi formulez întrebarea asta. Ce anume mă fascina în demonstrația
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
realitatea se ridică posibilitatea 152": susținînd, la rîndul său, că posibilul primează asupra realității, filosoful german Martin Heidegger (1889-1976) inversează relația stabilită de Aristotel. Analizînd modul de "a fi în lume" al omului, filosoful distinge două moduri de existență. Omul ființează, pe de o parte, după modul realului (el face referire la fapte, constrîngeri considerate obiective) și, pe de altă parte, după modul posibilului. Omul trăiește, în același timp, "în" real și "în" posibil. Realul și posibilul sunt două moduri ale
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
pe de altă parte, după modul posibilului. Omul trăiește, în același timp, "în" real și "în" posibil. Realul și posibilul sunt două moduri ale oamenilor de "a fi în lume". Existența după modul realului este numită de Heidegger inautentică: a ființa în real înseamnă, mai ales, a căuta siguranța. A așeza realul (faptele) deasupra posibilului înseamnă a nu ființa cu adevărat. A ființa cu adevărat înseamnă a avea curajul de a trăi propriile posibile, de a le privi în față, a
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
și posibilul sunt două moduri ale oamenilor de "a fi în lume". Existența după modul realului este numită de Heidegger inautentică: a ființa în real înseamnă, mai ales, a căuta siguranța. A așeza realul (faptele) deasupra posibilului înseamnă a nu ființa cu adevărat. A ființa cu adevărat înseamnă a avea curajul de a trăi propriile posibile, de a le privi în față, a le asuma. Posibilul e mai mult decît "nu încă realul", e o manieră de a ființa: viața noastră
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
moduri ale oamenilor de "a fi în lume". Existența după modul realului este numită de Heidegger inautentică: a ființa în real înseamnă, mai ales, a căuta siguranța. A așeza realul (faptele) deasupra posibilului înseamnă a nu ființa cu adevărat. A ființa cu adevărat înseamnă a avea curajul de a trăi propriile posibile, de a le privi în față, a le asuma. Posibilul e mai mult decît "nu încă realul", e o manieră de a ființa: viața noastră își găsește sensul în
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a nu ființa cu adevărat. A ființa cu adevărat înseamnă a avea curajul de a trăi propriile posibile, de a le privi în față, a le asuma. Posibilul e mai mult decît "nu încă realul", e o manieră de a ființa: viața noastră își găsește sensul în ceea ce ar fi putut sau ar putea să fie, la fel de mult, dacă nu și mai mult, decît în ceea ce a fost sau este. Omul, fiecare dintre noi, este propriile posibile. Teoria posibilelor-imposibilelor se întîlnește
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
10.000 de lei, înscrisă în bugetul Casei Școalelor, cu începere din "ziua întăririi în post" 10 februarie 1839, precum și o locuință în incinta viitoarei școli, dotată cu lemnele necesare pentru încălzirea ei. În plus, după inaugurarea fermei-model preconizată a ființa pe lângă viitorul Institut agronomic, "să vor adăuga, pentru a dumitale întrebuințare, producturi de pe acea moșie"8. Prin raportare la condițiile generale și la împrejurările comune ce guvernau domeniul, înlesnirile special create de autorități lui Mihalic de Hodocin erau cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Science/1576_a_2874]
-
sau a înflori realitatea, căci totul e sobru, rugos, utiliar în "această lume primitivă, antică, antediluviană și destinată, prin urmare, unei morți lente pentru că a trăit prea mult, a servit prea mult, a rezistat prea mult și s-a uzat ființînd". Personajul principal, Claire, s-a născut deci la "capătul lumii", la o fermă din Cantal. Adolescentă, descoperă Parisul cu ocazia unui Salon al agriculturii și înțelege că singura ei salvare stă în cărți, așa încît va face totul pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
cunoșteam această stare, a cărei violență mă scutura în spasme. Am avut nevoie să găsesc un refugiu. Exista această cameră goală și i-am zugrăvit interiorul și pereții în negru. Mă izolam acolo, lăsînd un bec aprins. Creasem neantul, ne-ființa. Am știut deîndată că trebuia să păstrez pentru mine această descoperire și am instalat un mecanism de închidere criogenică, convins că nu va servi niciodată. Greșeală dureroasă. Abia o prevenisem pe Emeline de secret că îl și încălca. De ce trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
simpla lor intuiție sau decantare existențială ne duce în preajma inexprimabilului, a incomensurabilului și a celui care nu poate fi înțeles. Spaima este Das ganz Andere, cum ar spune Rudolf Otto definind această antropologie a supraumanului incomprehensibil, a ceva ce nu ființează decât dincolo de om, deasupra omului, pregătit să-l distrugă pe om, să-i semnaleze micimea și nimicnicia. Spaima ține de o antropologie victimară: în afara ei, e greu de înțeles și infinit mai dificil de trăit sau experimentat. Spaima generează cultură
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
cu baze creștine sunt sufocate însă de presiunile unei modernități satanice. În sintezele privind sursele crizelor, postulatele metafizice de proveniență creștină fie sunt ocolite, fie sunt tratate cu rețineri. A devenit truism afirmația că atât omul individual, cât și grupurile ființează pe durata existenței lor, combinând stările de echilibru al relațiilor spirit-corp, ori dualități înrudite, cu stări tensionate prin nepotrivirile care se produc între scopuri, idealuri, năzuințe, pe de o parte, mijloace, realități, resurse naturale și umane, pe de altă parte
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]