1,926 matches
-
întru slava lui Bacchus - nu poate fi rezumată la pura condiție de artist boem și teribilist. Tot astfel, opera lui se sustrage frivolității și inegalității presupuse de existența boemă, prin masivitate și prin cultura și spiritul de rigoare artistică și filologică ce-i stau la bază. Poetul a debutat editorial târziu, în 1957, cu Legenda cerbului. Acest amplu poem nu constituia decât o foarte mică parte din creația lui de până atunci. Era însă reprezentativ pentru ceea ce scrisese, ca și pentru
GEORGE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287216_a_288545]
-
filologie romanică (1919-1947) la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj, unde, în 1929 și 1930, a fost și decan, iar în 1931 și 1932, prodecan. În 1936 este ales membru corespondent al Academiei Române. Colaborează la „Dacoromania”, „Revista filologică” (Cernăuți), „Transilvania”, „Analele Universității din Timișoara”, „Anuarul Arhivei de Folclor” (Cluj), „Graiul nostru”, „Grai și suflet”, „Revista pentru istorie”, „Arheologie și filologie, fonetică și diactologie”, „Cercetări lingvistice” ș.a. Discipol al lui Ovid Densusianu (pe care avea să îl evoce într-
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
cuprins mitologic”, ce conțin variante ale unor tipuri rare sau extrem de rare, precum Stănislav Voinicu, Cântecul lui Isirim Bogatu, Mizilca Rădoiță, Neacșu Haiducu, Vidu Țăranu, Ghiol Dumitru, Chiliodor, Voichița, Ioana Sânziana ș.a. Valoarea pieselor folclorice e sporită de acribia notării filologice și mai ales de metoda culegerii „în timp ce lăutarii cântau”. „Se știe - observă autorii - că atunci textul e redat în mod absolut real, fiindcă îl menține muzica în formele lui mai arhaice și mai puțin alterate în unele privințe.” Interesante sunt
GIUGLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287284_a_288613]
-
de reconcilierea cu natura prin travaliul asiduu (Georgice) și, mai târziu, de împăcarea cu istoria prin regăsirea originii latinilor și descoperirea sensului destinului civilizator al Romei (Eneida). În bogata sa activitate de traducător, G. se distinge prin rigoare și acribie filologică, dar și prin simț al nuanțelor, intuiție lingvistică și capacitate de a transpune adecvat spiritul originalului într-o limbă română suplă și firească, oferind astfel versiuni convingătoare din scrierile unor autori atât de diferiți cum sunt Seneca, Tacit, Iuvenal sau
GUŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287394_a_288723]
-
la licee bucureștene), redactor la Editura Didactică și Pedagogică (1958-1966), expert și secretar al Comisiei de Științe Sociale și Umane la Centrul Național al Cercetării Științifice (din 1966). Între 1971 și 1996 a fost secretar general al Societății de Științe Filologice din România. Înființează, sub patronajul Societății, revista „Limbă și literatură română pentru elevi”, pe care o conduce până în 1996, fiind în același timp și redactor-șef al publicațiilor „Limbă și literatură” și „Buletinul Societății de Științe Filologice”. În 1968 își
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
Societății de Științe Filologice din România. Înființează, sub patronajul Societății, revista „Limbă și literatură română pentru elevi”, pe care o conduce până în 1996, fiind în același timp și redactor-șef al publicațiilor „Limbă și literatură” și „Buletinul Societății de Științe Filologice”. În 1968 își ia doctoratul în filologie cu teza Sămănătorismul (Geneză, ideologie, reprezentanți). Colaborează, în afara publicațiilor pe care le conduce, la „Ateneu”, „Argeș”, „Convorbiri literare”, „Limba română”, „România literară”, „Tribuna învățământului” ș.a. Debutează cu volumul De la tiparnița lui Macarie la
HANGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287410_a_288739]
-
din 1994, la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române. Debutează în „Astra” (1969) și colaborează la „Viața studențească”, „Amfiteatru”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Orizont”, „Caiete critice”, „Interval”, „Azi literar”, „Buletinul Filialei Ploiești a Societății de Științe Filologice”, „Anuarul Muzeului de Istorie al județului Prahova”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Accent”, „Adevărul literar și artistic”, „Axioma”, „Școala noastră”. Într-un interviu dat în urmă cu trei decenii, Mircea Zaciu conturează, „fără ierarhii și prejudecăți”, tabloul noii școli
HARLAV. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287414_a_288743]
-
fiindcă a făcut vizite lui Tudor Arghezi și la fostul sediu al cenaclului Sburătorul. Își continuă studiile la Facultatea de Filologie a Universității din Cluj. Îndeplinește, după absolvirea facultății în 1958, funcția de secretar al Societății de Științe Istorice și Filologice din Oradea, apoi, între 1959 și 1965, profesează în învățământul preuniversitar, la școli de diferite grade din același oraș. Între anii 1965 și 1974 este redactor la revista „Familia”. Și-a luat doctoratul în 1975 la Universitatea din București. Debutează
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
Bianu a fost mai ales de inițiator și organizator, întocmirea efectivă a bibliografiei i-a revenit în cea mai mare parte lui H., care avea calități deosebite pentru această muncă. Aplicației documentare i se adăugau informația vastă în domeniu, priceperea filologică, acuratețea transcrierilor, selecția pasajelor reprezentative. Calitatea în sine a lucrării a fost mult sporită de condițiile grafice excepționale, de generozitatea spațiilor rezervate reproducerilor din tipărituri. Valoarea Bibliografiei românești vechi, considerată un monument al culturii naționale, îi asigură lui H. un
HODOS-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287439_a_288768]
-
români ardeleni, pe care l-a citit el însuși la adunarea de la Blaj, și a făcut parte din delegația care a prezentat revendicările românilor în fața împăratului Franz Joseph. După înfrângerea revoluției rămâne la Viena, unde își continuă cercetările istorice și filologice până în 1852, când este chemat la Iași și numit inspector general al școlilor. L. are merite deosebite în reorganizarea învățământului din Moldova. Redactează numeroase manuale de istorie, dintre care Istoria românilor (I-III, 1853) a cunoscut mai multe ediții, deși
LAURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287756_a_289085]
-
meșteșugarii cuvintelor, îngr. Mariana și Victor Iova, București, 1975. Repere bibliografice: Perpessicius, Opere, XII, 560; Podoleanu, 60 scriitori, I, 159-170; Predescu, Encicl., 479; [B. Lăzăreanu], RMB, 1957, 3820; Baltazar, Evocări, 179-184; Al. Graur, B. Lăzăreanu, AAR, memoriile secției de științe filologice, literatură și artă, 1981, 187-191; Encycl. jud., X, 1514-1515; Dicț. scriit. rom., II, 729-731. V.P.S.
LAZAREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287758_a_289087]
-
, Włodzimierz (8.IV.1905, Cracovia - 19.X.1962, Varșovia), traducător polonez. După absolvirea studiilor filologice la Universitatea din Lvov lucrează la Radio și la câteva edituri din același oraș. Obține titlul de doctor în 1932. În 1939 este internat în lagărul de la Târgu Jiu, apoi în Germania, în alte două lagăre pentru ofițeri. Între 1945
LEWIK. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287794_a_289123]
-
LIMBĂ ȘI LITERATURĂ PENTRU ELEVI, revistă apărută la București, trimestrial, începând din 1972. Editată de Societatea de Științe Filologice din România, în primii ani a fost tipărită sub îngrijirea unui colectiv din care făceau parte Al. Bistrițeanu (redactor responsabil), Mircea Frânculescu (redactor), Emil Giurgiuca, Ion Hangiu, G.G. Ursu, profesori de liceu și elevi (Diana Adamek, Liviu Papadima, Florin Iaru
LIMBA SI LITERATURA PENTRU ELEVI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287814_a_289143]
-
LIMBĂ ȘI LITERATURĂ, publicație apărută la București, anual în 1955, bianual din 1964 și trimestrial din 1968 , editată de Secția de filologie a Societății de Științe Istorice și Filologice. În primii ani din comitetul de redacție fac parte Al. Bistrițeanu, Gh. Bulgăr și Emil Manu. În 1963 redactor responsabil devine Perpessicius și redactor adjunct - Emil Boldan, iar din 1965 funcția de redactor responsabil e îndeplinită succesiv de Al. Graur
LIMBA SI LITERATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287815_a_289144]
-
sub conducerea lui Tudor Vianu, L. a fost cel care împreună cu Dan Duțescu a stabilit regulile unei traduceri fidele, care să respecte structura prozodică a originalului (fragmentele în proză, în vers alb sau rimat, variațiile de ritm), demonstrând cu argumente filologice că Shakespeare însuși a recurs la aceste modalități ale formei poetice pentru a sugera diverse stări de spirit ale personajelor. Principiul acesta - coincizând cu teoria lui M. C. Bradbrook (Shakespeare and Elizabethan Poetry, 1951), căreia cărturarul român i-a adăugat
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
și sensului aluziilor și insinuărilor, adesea greu de sesizat, care individualizează originalul. Studii shakespeariene (1976) dau măsura erudiției anglistului, a cunoașterii în adâncime atât a operei marelui dramaturg, cât și a posibilelor ei izvoare și influențe. Se susține, cu argumente filologice și de istorie a culturii greu de contrazis, „teoria baconiană”, potrivit căreia adevăratul autor al creației lui Shakespeare ar fi contemporanul său, lordul Francis Bacon. Acest punct de vedere e dezvoltat pe temeiul unor analize stilistice comparative, care implică referiri
LEVIŢCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287793_a_289122]
-
și interesante (articolul Cărți bune și ieftine discută activitatea Editurii Müller din București). Se evocă totodată, prin pana lui G. Bogdan-Duică, exemplul înaintașilor (Grigore Maior, Programul de la 1849). Din „Vatra”, „Foaia interesantă” și „Familia” sunt preluate versuri, proză și notițe filologice ale lui G. Coșbuc. De fapt, literatura apărută aici este, cu unele excepții, reluată din alte periodice, mai ales din „Vatra”. Scrieri de Al. Vlahuță, I. Popovici-Bănățeanul, Matilda Cugler-Poni, Radu D. Rosetti, I. N. Roman, Traian Demetrescu, Ion Gorun, Veronica
REVISTA ORASTIEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289245_a_290574]
-
literatura română la școli din Breaza (1954-1957), Brănești, județul Ilfov (1957-1959), director al Liceului nr. 27 din București (1959-1961) și apoi lector de limba română la Institutul de Petrol, Gaze și Geologie din București (din 1964). Este doctor în științe filologice cu teza Folclorul din Valea Vâlsanului (1978). Colaborează la „Gazeta învățământului”, „Interferențe”, „Museum”, „Revista de etnologie și folclor”, „Tribuna școlii”, „Tribuna școlii argeșene”. Specialist bine familiarizat cu aspectele etnografice ale zonei Argeș, M. tipărește culegerile Basme, snoave, legende și povestiri
ROBEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289287_a_290616]
-
compozițională, și în romanul Vlad, fiul Dracului (1970), devenit, în varianta definitivă, Drăculeștii (1977; Premiul Asociației Scriitorilor din București), primit favorabil de critică, mai cu seamă pentru capacitatea de a recompune trecutul prin apelul la documente istorice consultate cu acribie filologică (de care autoarea dă seamă în prefețe) și pentru nonconformista - dar cu atât mai veridica - imagine pe care o oferă despre personalitatea lui Vlad Țepeș. „Toate se leagă în adevăr și ficțiune - scrie Zoe Dumitrescu-Bușulenga - așa încât, de la descripție și portret
ROGOZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289295_a_290624]
-
devine redactor la Editura pentru Literatură, iar din 1970 la Editura Minerva, de unde se pensionează în 1985. A fost distinsă cu Premiul „Perpessicius” (împreună cu Al. Piru) pentru ediția G. Ibrăileanu, Opere (I-X, 1974-1981). Editoare experimentată, cu o excelentă pregătire filologică, a îngrijit, singură sau în colaborare, ediții din opera lui Constantin Stamati, Barbu Paris Mumuleanu, G. Ibrăileanu, N. Iorga, N. Cartojan ș.a. Ediții: Constantin Stamati, Muza românească, introd. Ion Rotaru, București, 1967 (în colaborare cu Ion Rotaru); Barbu Paris Mumuleanu
ROTARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289387_a_290716]
-
al școlii de editare a textelor clasice, R. s-a remarcat atât ca redactor de editură, cât și ca autor de ediții critice elaborate cu acribie științifică, potrivit unor norme textologice riguroase. Cărțile îngrijite de el asigură o maximă acuratețe filologică operelor publicate, cuprinzând, de regulă, atât textele cunoscute, cât și numeroase alte pagini uitate în publicațiile periodice sau în manuscrise. Prima ediție importantă e Cezar Bolliac, Opere (I-II, 1956), urmată patru ani mai târziu de o bună ediție a
RUSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289414_a_290743]
-
pe care le împarte singur țăranilor, în zilele de târg la Vașcău, credincios devizei antonpannești pe care, ca și I. G. Sbiera, o așază ca moto pe fiecare colecție a sa: „de la popor adunate, la popor date”. Lipsa de pregătire filologică, carențele privind autenticitatea unor texte, faptul că introduce în culegeri și creații personale, absența unor precizări privind informatorii și localitățile micșorează meritele lui S., altminteri prețuit de Iuliu A. Zanne, Ovid Densusianu, S. Fl. Marian, Mihail Sadoveanu, Bela Bartók, Jan
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
stil, de formă și compoziție fac, de asemenea, obiectul preocupărilor sale. Încercările de critică aplicată (despre Mihail Cuciuran sau Dimitrie Dăscălescu) sunt cu totul modeste. În ceea ce privește limba, prisma lui e una istorică, opusă celei raționaliste, a cărturarilor ardeleni. În disputa filologică la care ia parte, polemizează îndeosebi cu „pedanții”, cu „fabricanții de sisteme”, recomandând ca sursă limba populară. Cu aplomb și cu nerv satiric, având și darul formulării pregnante, denunță ca aberante și chiar ilare curente ca latinismul, purismul ori italienismul
RUSSO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289406_a_290735]
-
Colaborează la „Grai și suflet”, „Cercetări folclorice”, „Bulletin linguistique”, „Preocupări literare”, „Revista istorică”, „Ramuri”, „Convorbiri literare”, „Limbă și literatură” ș.a. A fost membru al societății Prietenii Istoriei Literare, al Societății Române de Lingvistică și al Societății de Științe Istorice și Filologice. Unele contribuții le-a semnat Danu Tudor. Ș. unește în activitatea sa, în spiritul școlii lui Ovid Densusianu, preocupările de dialectologie cu cele folcloristice și etnografice. A adus contribuții fundamentale la cercetarea vieții și obiceiurilor pastorale în lucrarea Printre ciobanii
SANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289460_a_290789]
-
în elogiul înălțat patriei și trecutului eroic, prezent în poezie și în câteva articole (Suceava și Alessandru cel Bun în secolul al XV, Domnul Moldovei, marele Ștefan al VI și bravul său hatman Arbore), ca și în critica latinismului (Științi filologice și istorice), dar, mai ales, în accentul pus pe sensul patriotic al literaturii. SCRIERI: Povestea povestelor, Iași, 1843; Muza românească. Compuneri originale și imitații din autorii Europei, I, îngr. Theodor Codrescu, Iași, 1868; ed. Iași, 1896; ed. îngr. Ion Rotaru
STAMATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289847_a_291176]