6,757 matches
-
cel mai mare laborator european pentru fizica particulelor elementare), nu vor permite descoperirea a ceea ce era înainte de acel moment. Marele secret care rămâne impenetrabil pentru științele naturale este: de ce există ceva și nu mai degrabă nimicul (care după genialul matematician, filozof și ecumenist Leibniz este întrebarea fundamentală în filozofie)? Concret, pe baza cunoștințelor actuale, întrebarea devine: de unde își au originea spațiul și timpul, energia și materia generate de Big Bang? În special, de unde își trag originea constantele naturale universale apărute în
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
și cel al eticii. De aceea în legătură cu această criză se vorbește peste tot de o întoarcere la morală, de necesitatea eticii în economie, politică, știință și îndeosebi în sport, un mediu tulburat de numeroase scandaluri. Dar nu este suficient că filozofii vorbesc numai de imperativul categoric, teologii doar în sens abstract de conștiință, iar politicienii, liderii economici, oamenii de știință, directorii și funcționarii sportivi de necesitatea încrederii, de conștiința propriei responsabilități și conștiinciozități. Trebuie mai degrabă să fim concreți și practici
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în mod conștient pentru a ști cum să ne orientăm pe propria cale, înainte de a cădea într-o criză profundă? Astfel încurcându-ne mintea căutând un răspuns printre meditațiile mai mult sau mai puțin strălucite și uneori chiar plictisitoare ale filozofilor și literaților despre conceptele de "viață, sens, sens al vieții?" Desigur, nu consider complet inutilă o dezbatere despre ceea ce reprezintă o problemă controversată încă din Evul Mediu târziu, și anume dacă ideile noastre sunt doar nume (nomina) pentru a indica
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
ce datează de la 1477: președintele universității, Adolf Theis, îmi adresase din partea comitetului pentru festivități dorința să fiu eu cel care ține discursul oficial. Pentru mine era o triplă surpriză: nu se cerea acest lucru unui istoric, profesor de retorică sau filozof, ci unui teolog. Decizia să țin un discurs, în biserica luterană unde a fost fondată universitatea, nu fusese acordată unui teolog luteran, ci unuia catolic. Tema nu trebuia ancorată în despre istoria universității, ci putea face referire la chestiune centrală
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
a omului, iar a doua. istorico-filozofico-culturală, conform căreia ne-am afla la sfârșitul religiei. Dumnezeu: o proiecție a dorințelor noastre? Un aspect îmi scapă încă din timpul studiilor filozofice: în cursurile de istoria filozofiei se tratau doar argumentele și sistemele filozofilor, dar nu și viața sau destinul lor. Eu însă, după Cartesio și Pascal, după Kant și Hegel, eram fascinat în special de marii filozofi atei: Feuerbach, Marx, Nietzsche, Freud. Voiam să cunosc în profund viața lor, iritațiile și motivațiile personale
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
încă din timpul studiilor filozofice: în cursurile de istoria filozofiei se tratau doar argumentele și sistemele filozofilor, dar nu și viața sau destinul lor. Eu însă, după Cartesio și Pascal, după Kant și Hegel, eram fascinat în special de marii filozofi atei: Feuerbach, Marx, Nietzsche, Freud. Voiam să cunosc în profund viața lor, iritațiile și motivațiile personale. De ce au ajuns să-l nege pe Dumnezeu? Mă interesau îndeosebi: Ludwig Feuerbach, student protestant de teologie, al cărui prim gând, după spusele lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
la religie, în ciuda tuturor discuțiilor asupra ei? De unde se naște forța religiei și ce anume îmi oferă religia, mie, care dau o mare importanță filozofiei, dar pe care nici cea mai bună filozofie nu o poate oferi? Chiar și un filozof "postmetafizic" precum Jürgen Habermas afirmă astăzi utilitatea religiei în societatea modernă și este un admirator al dialogului lipsit de prejudecăți față de teologie, un dialog care nu neagă cuceririle modernității, dar nu ignoră nici căile sale oarbe. Pentru mine este importantă
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
poate face clară originea și scopul ultim al existenței noastre, de unde venim și spre ce ne îndreptăm: cum pot să înving suferința, boala și nenorocirile destinului, nedreptatea, vina și insensibilitatea, cum pot să găsesc un sens ultim în prezența morții. Filozoful Jürgen Habermas, abia citat, care are o poziție critică față de ideologii, accentuează faptul că aceste convingeri religioase în societatea noastră laică pot face astfel încât omul să se cunoască pe sine însuși, pot să-i ofere consolarea pentru o viață greșită
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
bastionul iraționalității? Nu, chiar deloc. Spiritualitatea rațională Spiritualitatea mea a fost mereu legată mai mult de raționalitate decât de sensibilitate. Nu am vrut niciodată doar să cred, ci și să înțeleg credința mea. Ca teolog m-am considerat totdeauna și filozof, am studiat și practicat filozofia. Aversiunea față de filozofie, observabilă constant la teologii protestanți precum Martin Luter, nu îmi aparținea. De cealaltă parte, niciodată nu mi-a fost clar de ce filozofii secolului XX și ail începutului de mileniu au încetat să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
înțeleg credința mea. Ca teolog m-am considerat totdeauna și filozof, am studiat și practicat filozofia. Aversiunea față de filozofie, observabilă constant la teologii protestanți precum Martin Luter, nu îmi aparținea. De cealaltă parte, niciodată nu mi-a fost clar de ce filozofii secolului XX și ail începutului de mileniu au încetat să-și mai pună întrebări privitoare la metafizică, lăsând teologilor gestionarea acestei importante moșteniri a filozofiei occidentale ce își are originea la greci. Este posibil ca teologia mea să reușească să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
puteam. Evident, consideram fundamentală atitudinea de respect nu față de atotștiutorii academicieni cât mai degrabă față de marile personalități din mediul lor. Respectul în fața cunoștințelor enorme, a rezultatelor întemeiate, a metodologiei diverse, a judecăților obiective. Chiar și în cadrul teologiei aveam legături cu filozofi, avocați, istorici și medici, dar și cu psihologi, sociologi și politologi. Dincolo de toate am vrut totdeauna să iau în serios independența și autonomia științelor naturale matematico-experimentale; mereu am combătut să nu fie puse la îndoială de nici un teolog sau religios
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
mult analiza de fenomene, operațiuni, procese și structuri. Dar pentru a face toate acestea nu trebuie să uităm că sunt probleme legitime în mediul științific care țin de sensul principal și ultim al lucrurilor, valorilor, idealurilor, normelor și comportamentelor. Ca filozof și teolog nu pot să mă bucur de problematica superficială a lumii noastre secularizate, redusă doar la raționalitate și funcționalitate, dar trebuie să caut pătrunderea dimensiunii sale profunde. Cum altfel se poate găsi un răspuns la întrebarea despre fundamentul vieții
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
alt nume nu a fost profanat atât de mult, de nici un alt nume nu s-a abuzat și nu a fost folosit atât de des: în politică și economie, dar și in interiorul partidelor, religiilor și bisericilor. Martin Buber, un filozof evreu al religiei, scrie într-un pasaj emoționant: "Dumnezeu? Da, este cuvântul cu cea mai mare încărcătură din întregul limbaj uman. Nici un altul nu a fost atât de murdărit și rupt. De aceea nu trebuie să renunț la el. Generații
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Apropiat pot fi interpretate în relație unele cu altele, traduse dintr-un context în altul și reformulate verbal. Desigur, toți cei ce au făcut experiențe mistice de uniune în India, în grija unui anumit guru, ca de exemplu fizicianul și filozoful Carl Friedrich von Weizsäcker, interlocutor pe care îl stimez foarte mult, aveau deja o bună cunoaștere a înțelepciunii indiene. Trebuie totuși să fim atenți: chiar și experiența mistică nu este deloc orientată uniform și nediferențiat spre uniune. În India, ceea ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ioan o cere și apostolilor: "[...] ca ei să fie una ca și noi" (In., 17, 11). Mai târziu se întâlnesc elemente mistice la teologii alexandrini Clement și Origene (secolul III), la Sfântul Augustin (secolele IV-V) și în special în filozoful mistic care scria sub pseudonimul discipolului lui Pavel, Dionisie Areopagitul (secolele V-VI). El a creat conceptul de "teologie mistică" (mystica theologia), de la care derivă actualul termen "mistică". În India întâlnim contrariul: religiozitatea mistică a Upanishadelor se îmbină mult mai
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Cazurile cele mai cunoscute în cadrul celor trei religii profetice au avut ca protagoniști pe: misticul islamic Al-Hallaj spânzurat la Bagdad în 922, și din motive politice; gânditorul mistic Giordano Bruno, ars pe rug de Inchiziție în 1600, și Baruch Spinoza, filozof olandez de origine portugheză, filozof al unității, excomunicat și alungat de la sinagoga din Amsterdam în 1656, din cauza criticilor sale aduse dogmelor. În societatea actuală industrializată, raționalizată și tehnologizată, consider că este foarte important a ajunge la înțelegerea integrală a omului
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
celor trei religii profetice au avut ca protagoniști pe: misticul islamic Al-Hallaj spânzurat la Bagdad în 922, și din motive politice; gânditorul mistic Giordano Bruno, ars pe rug de Inchiziție în 1600, și Baruch Spinoza, filozof olandez de origine portugheză, filozof al unității, excomunicat și alungat de la sinagoga din Amsterdam în 1656, din cauza criticilor sale aduse dogmelor. În societatea actuală industrializată, raționalizată și tehnologizată, consider că este foarte important a ajunge la înțelegerea integrală a omului și a lui Dumnezeu. Încerc
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
India, istoriografia s-a dezvoltat mult mai devreme. Nu aș fi putut desigur să mă identific cu marxismul chinez (de origine occidentală) și cu maoismul. Dar aș fi simpatizat cu umanismul chinez, care a început să se dezvolte din vremea filozofilor greci presocratici, în secolul VI î.C., și avea să marcheze trecerea de la religiozitatea magică a culturii chineze antice la raționalitate: omul și rațiunea sa câștigă primatul asupra spiritelor și divinităților. Se asistă astfel la o trezire intelectuală, la nașterea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
11). La fel și în Evanghelia după Ioan: El este "calea adevărul și viața" (In., 14, 6). În acest sens, fiind creștin, eu cred nu doar în Dumnezeu, ci și în Isus Cristos, Trimisul lui Dumnezeu. Nu este un împărat, filozof, om de stat, lider, nu: este un model de viață în carne și oase! Viața creștină este viața în spiritul lui Cristos. Viața în spiritul lui Cristos înseamnă a-l urma pe Cristos. În practică, spiritualitatea creștină înseamnă deci: nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
enigme, prezentă în istoria omenirii încă din timpurile cele mai vechi: sub formă de întrebare cu glas puternic sau șoptită, de plângere amară sau obosită, sau chiar de cerere derivată din cinism sau indignare. De ce Dumnezeu nu a evitat suferința? Filozoful grec Epicur, aproximativ în anul 300 î.C., pleca de la această întrebare în critica pe care o făcea religiei. În timpul Iluminismului, filozoful raționalist Pierre Bayle a dat formularea clasică pentru o chestiune ce a rămas neschimbată până în zilele noastre: "De ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
amară sau obosită, sau chiar de cerere derivată din cinism sau indignare. De ce Dumnezeu nu a evitat suferința? Filozoful grec Epicur, aproximativ în anul 300 î.C., pleca de la această întrebare în critica pe care o făcea religiei. În timpul Iluminismului, filozoful raționalist Pierre Bayle a dat formularea clasică pentru o chestiune ce a rămas neschimbată până în zilele noastre: "De ce Dumnezeu nu a evitat răul?". "Sau nu poate: atunci nu este într-adevăr atotputernic. Sau nu vrea: atunci nu este bun, drept
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
răul. Permite răul pentru a ne educa și pedepsi. Pe cât de strălucitor formulată totuși, nici această soluție nu reușește să mă convingă în cele din urmă. Justificarea lui Dumnezeu în fața durerii? De argumentarea lui Pierre Bayle s-a ocupat și filozoful, teologul, istoricul și matematicianul Gottfried Wilhelm Leibniz. El a dat lumii expresia "teodiceea", "justificarea lui Dumnezeu". Opera Eseuri de teodicee asupra bunătății lui Dumnezeu, a libertății omului și originii răului, publicată în 1710, devenea curând o operă clasică. Leibniz era
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
cinci sute de mii de sinti și rromi, un act de o barbarie și brutalitate unice în istoria omenirii, a dat problemei raportului dintre Dumnezeu și suferință o profunzime niciodată atinsă. Îmi amintesc referitor la aceasta discursul emoționant pe care filozoful evreu Hans Jonas l-a ținut la Tübingen în 1984 despre "conceptul de Dumnezeu după Auschwitz". Răspunsul său începe nu de la supremația lui Dumnezeu, ci de la suferința lui Dumnezeu din momentul creației lumii, nu de la atotputernicia, ci de la impotența lui
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
pluralism pe măsura așa-zisului anything goes. Presupune mai curând un consens social orientat către anumite valori drepturi și datorii fundamentale. Consensul de fond trebuie împărtășit de toate grupurile sociale, credincioși și necredincioși, sau de cei ce aparțin diverselor religii, filozofii sau ideologii. Nu se cere numai o politică nouă și o diplomație nouă, dar și convertirea inimilor, acceptarea reciprocă autentică și o nouă etică. Politica, economia și sistemul financiar mondial contribuie în mod substanțial la determinarea destinului nostru regional și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dezagregare o putem observa la capătul unui proces obiectiv. Deoarece aceștia sunt moduri ale vieții absolute și poartă în ei esența acesteia, esența auto-sporirii, gândul dispariției sau decrepitudinii lor nu este doar trăit de ei ca o indignare: în ochii filozofului capabil să pătrundă în esența a ceea ce face din ei ființe vii, el se dezvăluie ca o imposibilitate de ordin aprioric. Geniul lui Nietzsche stă în a fi observat această aporie și a fi fost constrâns, în încercarea de a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]