51,126 matches
-
suferinței". Întrebarea firească e dacă asemenea scene au vreun rost în roman. Evident că aceste episoade trebuie proiectate în regim halucinatoriu și nicidecum realist. Horia Cantacuzino, "absorbit de strălucirea inumană a abisului" (p. 189), este un vizionar al apocalipsului (în finalul romanului, un capitol amplu transcrie viziunea că biserica, aici chiar Catedrala Mântuirii Neamului, se zidește misterios pe dinăuntru, refuzându-se oamenilor nevrednici). Tema sa principală de meditație este abisul: "Abisul... Cât am meditat pe marginea sensurilor sale! Abisul albastru, negru
Scrutarea abisului by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9966_a_11291]
-
de extrema stângă, urzind comploturi și dispărând misterios pe timpul verii, când evadează în Vladia. Dacă în Vladia politica nu există (sau, mai precis, pare să nu existe), în Stăpânirea de sine totul converge spre politică. Prințul Șerban Pangratty afirma în finalul capitolului VI din Stăpânirea de sine: "La Vladia nu se face politică, la Vladia singurul lucru important este iubirea". Negustorul de vinuri Leonard Bâlbâie, reprezentantul unei firme străine în Vladia, personaj secundar care apare în Stăpânirea de sine, devine protagonist
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
amurgului ei" (p. 254, în ed. 2004). Aceeași doză de aproximație persistă și în privința temporalității: Vladia se află în declin, după război, dar nu este atinsă de convulsiile unor prefaceri sociale sau, cel puțin, acestea sunt ocultate de narațiune. Spre final, apare ca un reper identificabil cutremurul din 1977, unde își află sfârșitul unul dintre personaje. Perioada de glorie a Vladiei se situează înainte de război, după cum rezultă foarte clar din prima parte a romanului Stăpânirea de sine: în 1919, prințul Șerban
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
fantomă artificială" și vrea să se introducă în acea ficțiune, pentru a se eterniza împreună cu femeia iubită, chiar când înțelege că ceea ce a văzut nu e decât un film proiectat în realitate. Personajele lui Eugen Uricaru află cu stupoare, în finalul romanului, că au avut relații de conviețuire sau de dragoste cu proiecțiile, perfect verosimile, dar suspecte, ale unei ficțiuni. Rod al unui imaginar sofisticat și abscons, Vladia mi s-a părut mai interesant ca roman despre perversiunea ficțiunii, decât ca
Secretele savante by Ion Simuț () [Corola-journal/Imaginative/9993_a_11318]
-
Drăgoi. În cuprinsul Concertului a fost integrat un alt produs al perioadei clujene, Cântece poporane românești, pentru mezzosoprană, bariton și orchestră țigănească. Sonoritățile de sorginte folclorică sunt sublimate, în partea a III-a (Adagio ma non troppo), dar și în finalul ultimei secțiuni (Molto vivace), cu ecouri de bucium, redate de corni prin intervale de cvintă și octavă perfectă și septimă mică (emiterea armonicelor naturale). Imaginea luminoasă a copilăriei este potențată și de melopeea cornului englez, care sugerează o anumită atmosferă
György Ligeti şi balada Mioriţa. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_481]
-
1 2. footnote> Expus în Preludiul la unison în măsurile 13 și 14, motivul trei este reluat variaționat în măsurile 32 și 33, prin amplificarea saltului inițial de la terță mică la cvintă perfectă, interval care va fi atașat și la finalul formulei melodice. Ex. nr. 24: George Enescu -Preludiu la unison, m. 32-33 Noua formulă melodică rezultată, care reprezintă un punct de plecare pentru dezvoltări variaționale ulterioare în Preludiu, se regăsește în formule melodice bizantine. Ex. nr. 25: Variațiunea motivului III
Interdependenţe structurale şi stilistice între folclorul românesc şi muzica bizantină, în Preludiul la unison de George Enescu. In: Revista MUZICA by Stroe-Vlad GHEORGHIŢĂ () [Corola-journal/Science/244_a_482]
-
Suflet copil, de-ai ști că gelozia, În haină ponosita a lui Arhimede, Scufunda-n fiecare-apus melancolia, Ai inunda-n sărut zborul de lebede. Suflet copil, tu încă vrei să crezi, Ca-n dânsul dintre două paranteze Trei puncte la final dac-ai să pierzi Ai inventa un infinit și-un Dumnezeu să le creeze.
Editura Destine Literare by Mariana Gheorghe () [Corola-journal/Science/76_a_313]
-
resimt apasarea că trebuie să se înroleze într-un curent, într-o școală, într-o grupare. Singura asumare izvorăște din alegerea procedeelor elaborării. Cât este aceasta conformă cu o orientare sau alta, pare o chestiune secundară, chiar depășită. Doresc în final, să subliniez că latura favorabilă pe care o deslușesc în interiorul postmodernismului evocat se regăsește în trasarea unor punți reale între compozitor și ascultător, astfel încât contemplatorul să fie recapacitat pentru fenomenul muzical, pentru creația nouă, în condițiile unei oferte deschise, incitante
Două ipostaze ale postmodernismului. In: Revista MUZICA by Adrian Iorgulescu () [Corola-journal/Science/244_a_479]
-
de secțiune rectangulară, în apropierea căruia este plasat un fir magnetic. Ansamblul tub-fir magnetic formează un solenoid cu mai multe spire și este plasat într-un câmp magnetostatic de intensitate mare. Gradientul câmpului magnetic generat de firul feromagnetic conduce în final la obținerea unui concentrat eritrocitar la ieșirea din apropierea firului și a unui concentrat leucocitar la cealaltă ieșire. Separarea pe cale magnetică a eritrocitelor este o metodă nedistructivă, ea prezentând un interes deosebit atât din punct de vedere științific, cât și clinic
SEPARAREA ERITROCITELOR PRIN PROCEDEE MAGNETICE by DANIELA REDINCIUC () [Corola-journal/Science/84110_a_85435]
-
mă mai poate intimida. Nici lacrima urzicilor din comuna Balaci, nici sângele vărsat pe câmpul de luptă al Dorului, nici chiar ochiul luminii apuse din inima ta... Azi, mai mult decât ieri, aștept ghilotina precum ultima replica a sufleurului la final de spectacol... Cum nici o cortină nu poate ascunde strigătul, acest sunet e umbra poemului nescris, neștiut, nespus altcuiva, decât vouă... Îngăduiți-mă! CINE SĂ ȘTIE... Cine să știe cum e gustul de rouă? Azima copilăriei, nostalgia sărutului cast, ipohondra murire
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
Mai aproape de cântec, mai departe de tine, glodul vederii Îmi slăbește poftirea. Între cuvânt și tăcere, Între zbor și fantasmă rămân, neiertate, păcatele mele... Cum s-ascund primăvara, cum s-ascund bătrânețea, când paharul rostirii mi-l golește tristețea?... LA FINAL Ca mâine voi muri din Întâmplare. Faptele inimii mele se vor uita. Ceea ce ochiul va plânge nu e rana de sânge si dezdurerare, ci poemul acesta de iască și catifea... INIMĂ PE EȘAFOD Coastele sufletului meu sunt bolnave. La doctor
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
volumul editat și prefațat de mine la Editura Dacia, în 2001, se află un articol al lui Eliade din care a fost omisă o pagină incendiară. Este vorba de Elogiu Transilvaniei, apărut prima oară în Vremea la 28 noiembrie 1936. Finalul ultranaționalist nu figurează nici în paginile reproduse în Vatra, nr. 6-7/2000. Am transcris acest fragment reprobabil în Jurnalul literar, oct.-decembrie 2005 și în interviul pe care i l-am dat lui Gabriel Stănescu (Viața Românească, nr. 4-5, aprilie-mai
În preajma Centenarului Mircea Eliade - Rectificări necesare by Mircea Handoca () [Corola-journal/Imaginative/9946_a_11271]
-
patru mâini. Trioul are caracter omagial, pe prima pagină a partiturii fiind inserat textul dedicației adresate cuplului regal român, regina Elisabeta și regele Carol I, la aniversarea a 30 de ani de căsătorie. Caracterul omagial al opusului devine explicit în final, prin citarea Imnului Regal Român, la fel ca în Poema Română (v. Clemansa Liliana Firca, Noul catalog tematic al creației lui George Enescu, vol I, Muzica de cameră, Editura Muzicală, București, 2010, p. 202 și 222 224). În 20 ianuarie
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
Suita pentru pian nr. 2, în Re major, op. 10 (Raluca Mihalca și Raluca Miclăuș), Omagiu lui Enescu, pentru vioară și pian, un prinos adus lui George Enescu de maestrul clujean Valentin Timaru (Cristina Constantin și Adriana Dogariu), și, în final, într-o sublimă culminație, partea I din Sonata a III-a pentru pian și vioară în la minor, „în caracter popular românesc”, op. 25, dăruită melomanilor lugojeni de Cristina Constantin și Sorin Dogariu. Ecourile marii muzici au reverberat, pentru o
Prima ediţie a Zilei „George Enescu” la Lugoj. In: Revista MUZICA by Constantin-Tufan Stan () [Corola-journal/Science/244_a_487]
-
loc și să ies din casă, cu zâmbetul pe buze. Am făcut mult bine și am găsit mult rău dar asta nu m-a Împins decât să fac și mai mult bine. Cred În "iartă și uită". Am Înțeles, În final, de ce viața mea curge cu viteza luminii. E mânată de aceeași nerăbdare care Îmi caracterizează inima si spiritul. Încă mă mai lupt cu timpul și cu mintea mea care nu tace niciodată. Consider că cine nu a iubit cu adevarat
Învierea Domnului în poezia românească clasică. In: Editura Destine Literare by Cezar Vasiliu () [Corola-journal/Science/76_a_341]
-
pe cineva în uniunea extatică, scopul suprem al spiritualității Sfântului Dionisie Areopagitul. „... Cu cât se urcă mai mult, cu atât limbajul devine mai ineficient, iar atunci când a trecut peste și dincolo de pantă, se va transforma în totală tăcere, pentru că, în final, va fi una cu cel care este de nedescris” (Teologia mistică, P. G. III, col. 1033C). Pe măsură ce întoarcerea la Dumnezeu continuă, iar persoana urcă scara negațiilor, limbajul începe să șovăie și devine incapabil să conducă persoana spre uniunea cu Dumnezeu
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
perspectivă intimă a părerii sale asupra a ceea ce ar putea fi dincolo de procesul dialectic, mai precizează: „Această abandonare este, literal, un extaz în sensul ... unei distanțări de sinele nostru și de utilizările naturale afirmative pe care le conferim lui Dumnezeu. Finalul «Numelor divine» a trecut în mod explicit în revistă funcția extatică a negației în Scripturi, acest aspect putând fi observat pe tot parcursul tratatului” (Paul Rorem, op. cit., p. 186); Adam B. Cleaveland, op. cit., p. 11. footnote>. Sfântul Grigorie detaliază cele
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (II). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/139_a_423]
-
românești. Această compoziție, concepută în genul de specificitate contrapunctică, surprinde prin acuratețea scriiturii instrumentale. În cvartet distingem un ethos distinct, naiv-clasic, vestitor al unui neoclasicism românesc de expresie lirică. Părțile componente ale lucrării, Preludiu, Coral și variațiuni; Fugă, Scherzo și Final, alcătuiesc un ansamblu cu importante aspecte inedite. În 1921, Alfred Alexandrescu (1893- 1959) compune un Allegro pentru Cvartet de coarde sub formă de sonată, în care ne întâmpină o muzică generoasă în fraze melodice și pătrunse în tonuri în genul
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
capitol al istoriei contemporane române”. Cartea a fost tradusă și în limba engleză și publicată în Statele Unite de Prințesa Ileana a României. În anul 1989, anul în care se desăvârșea revoltă tinerilor în țara noastră, revoltă care a dus în final la prăbușirea comunismului, Zahu Până a scos de sub tipar volumul lui de poezii orginale intitulat “ Cu acul pe săpun”, titlu ce sugerează modul în care erau scrise în detenție poeziile, deoarece, “pentru un petec de hartie de mărimea unei foite
Contributia Exilului Litear la Patrimoniul Cultural al Romaniei. In: Editura Destine Literare by george Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_304]
-
părul ce se desprinde „În val de aur”, lasă minunea să poată fi contemplată pe geam, din cerdac. Înăuntru este o sursă de lumină mai vie, mai puternică decât cea a unei lumânări capabilă chiar să Învingă lumina lunii, vezi finalul: Iar luna bate trist În lucii geamuri: când sursa dinăuntru se oprește lumina lunii nu mai străbate geamul, nu se mai Îngemănează cu lumina interioară. Este vorba, material vorbind, de o lampă una destul de arătoasă chiar iar spiritual nu putem
Editura Destine Literare by Nicolae Georgescu () [Corola-journal/Science/76_a_311]
-
vol. 9, Edit. Anastasia, București, 1997, p. 59. footnote>. De aceea, în cartea înțeleptului Iov stă scris: „ispită e viața omului pe pământ” (Iov 7, 1). Lupta duhovnicească nu este deloc ușoară, fiindcă ea necesită întotdeauna efort maxim. Însă, în final, lupta împotriva păcatelor are ca scop asigurarea izbânzii milostivirii și restaurarea în acest mod a sănătății sufletului<footnote Lyonnet, Stanislas & Gervais, Pierre, art. în Dictionnaire de Spiritualité ascétique et mystique, Beauchesne, Paris, 1984, tom 12, col. 861. footnote>. Toată această
Ispitele și biruirea lor în lumina învățăturii filocalice by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/143_a_164]
-
sunete. Acestea se nasc independent de natura fonemelor atribuite lor. Ma, ra, na precum și ansamblul vocalelor din limba română constituie elementele lingvistice din Axion. Excepție fac silaba ran și cuvântul ave - prima întâlnită în debutul piesei, al doilea - în chiar finalul ei. Revenind la prima secțiune a compoziției, se poate constata că linia melodică a saxofonului reprezintă isonuri ornamentate. Sunetele pe care se instituie isonul fie se repetă, fie alternează, la ele ajungându-se prin pasaje tranzitorii, rapide, de tip melismatic
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
partitura Axionului. Ascensiunea vocilor este în totală concordanță cu ideea de evoluție spre înalt, congruentă cu însuși mesajul piesei. Acesta pare a fi realizat printr-o atentă îmbinare a diatonismului cu cromatismul și chiar hipercromatismul. Glissando-ul cerut vocilor în finalul primei secțiuni a compoziției este un exemplu elocvent: sopranele au ca structură armonică pilonii unui acord minor (do,mib,sol) în timp ce altistele - unul micșorat (fa,lab,si). Suprapunerea acestora și inclusiv a multifonicelor saxofonului (un acord de Re major) alcătuiesc
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
sale limite. Permutarea acelorași elemente sonore în cadrul vocilor din cor constituie elementul de variație în secțiunea de față, iar efectul îl reprezintă o textură cu încărcătură dramatică puternică, redusă treptat prin diminuarea intensității cu care aceasta este afirmată, atingând în final sonorități abia perceptibile. Saxofonul tenor se alătură corului cu o melopee alcătuită preponderent din sunete lungi, ornamentate cu alte sunete scurte comparabile cu apogiaturile simple și duble. Sunetele pilon ale melodiei sunt sol, la, re, fiecare impunându-se într-una
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
cu rol de preludiu : se prezintă modul în care se va desfășura suita, publicul familiarizându-se astfel cu atmosfera și cu caracterul piesei. Urmează apoi o succesiune de mai multe piese vocale și instrumentale, a căror tempo se accelerează către finalul noubei. Fiecare piesă componentă a suitei are ca bază ritmică o formulă caracteristică proprie, ce este folosită ca acompaniament. Nu este obligatoriu să fie interpretate toate părțile componente ale unei suite. Dintre toate mișcările unei nouba se pot alege numai
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]