3,170 matches
-
prostie să te întreb asta! Nu cunoști multe nici despre tine! Vezi tu, păstorul și nevasta lui, cărora le spui părinți, nu au putut avea copii! Ei te-au găsit la marginea Pădurii Neumblate și te-au luat de suflet. Flăcăul încremeni în partea sa de temniță. Și-ar fi dus mâinile la urechi, să nu mai audă cuvintele babei, dar, undeva în sufletul său, știa că acele cuvinte nu erau minciuni. Voia să afle adevărul despre nașterea sa, despre părinții
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
anunțară miezul nopții, se mișcă din locul lui și încercă barele de fier de la intrare. Baba se apropie de barele din partea ei. - Nu așa, Ionuț, folosește-ți puterile! - Nu am altă putere decât pe cea a brațelor mele, mormăi înciudat flăcăul! - Trebuia să-mi dau seama că încă nu ți-ai descoperit puterile, ce dezamăgire pentru mine! Ia, apropie-ți degetele mari unul de altul și cuprinde mâna dreaptă în căușul celei stângi. Urmând sfatul babei, flăcăul era cât pe ce
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
brațelor mele, mormăi înciudat flăcăul! - Trebuia să-mi dau seama că încă nu ți-ai descoperit puterile, ce dezamăgire pentru mine! Ia, apropie-ți degetele mari unul de altul și cuprinde mâna dreaptă în căușul celei stângi. Urmând sfatul babei, flăcăul era cât pe ce să cadă pe spate de surprindere atunci când flacăra verde țâșni din unirea degetelor sale. Se lăsă îndrumat, reușind să deschidă poarta de pe partea lui și pe cea din fața lui. Nu mică îi fu mirarea văzând lanțurile
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
femeia lui stăteau la masă și povesteau. - Ți-am spus că nu trebuie să-l luăm, zicea bărbatul, dar tu, nu că vrei să crești un copil! - Ești sigur că Botosu’ e de vină? De data aceasta, auzindu-și porecla, flăcăul simți un junghi în inimă. - Cine crezi că are curajul să o răpună pe regină și să o fure pe prințesă? - Dar el nici măcar nu le cunoaște! - De unde știi tu asta? - De ce s-ar fi întors atunci în cetate? - Să
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
urma, drumul către Pădurea Neumblată. Cu toate că era noapte, când intră în pădure îl învălui o beznă atât de adâncă, încât nu-și putea vedea nici degetele de la mâini. Brusc, brățara prinse să lumineze, împrăștiindu-și razele verzui la picioarele lui. Flăcăul rămase mut, cu ochii la crengile care brodau o țesătură stranie între pământ și cer. Un vânt rece îi zburli părul și țipete prelungi se ridicară din adâncurile întunecate. Nu făcu mai mult de zece pași când fu înconjurat de
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Vreau să îl înfrunt și să o salvez pe prințesă. - După ce te vei odihni, murmură Sânziana, mângâindu-l pe plete. Ionuț simți cum i se închid ochii și se cufundă în lumea viselor. Zâna își chemă suratele și, adunate în jurul flăcăului, începură să îngâne un descântec puternic. Imediat ce sfârșiră, vraja de pocire se rupse și sângele curat porni să curgă în trupul tânăr cu puterea pietrelor, auzul i se deprinse cu graiul animalelor și păsărilor, privirea i se obișnui cu întunericul
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
sfârșiră, vraja de pocire se rupse și sângele curat porni să curgă în trupul tânăr cu puterea pietrelor, auzul i se deprinse cu graiul animalelor și păsărilor, privirea i se obișnui cu întunericul umbrelor, încât, atunci când deschise în sfârșit ochii, flăcăul nu se mai recunoscu. - Acesta ești tu cu adevărat, îi spuse Sânziana, îndemnându-l să se scalde în lacul din adâncul pădurii. Apa verzuie, răcoroasă și prietenoasă, îi spori puterea. Era pregătit pentru înfruntarea cu Udor. Însoțit de Sânziana, porni
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
lupii tot îi simțeau mirosul. Se hotârî să se lupte cu ei, folosindu-și toate puterile. Își cuprinse o mână în căușul celeilalte, își uni degetele mari și, de îndată, se formă în palma sa o spadă luminoasă cu care flăcăul reuși să-i supună pe slujitorii lui Udor. De îndată ce erau atinși, lupii se transformau în iepuri care o luau la goană în adâncurile pădurii. Mai apoi, fură atacați de niște lilieci uriași, cu colți chiar mai mari și mai ascuțiți
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
atacați de niște lilieci uriași, cu colți chiar mai mari și mai ascuțiți decât cei ai lupilor. Spada lui Ionuț îi transformă în vrăbii care se risipiră printre copacii neguroși. Sânziana nu mai revenise la forma ei de femeie, dar flăcăul o simțea plutind pe lângă el, ca un scut în fața primejdiilor din ce în ce mai dese. Ajunseră în preajma castelului abia după încă trei zile de mers. Zidurile negre erau atât de înalte încât păreau să se sprijine de cer și nu aveau nici o fereastră
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
mișca precum un șarpe otrăvit. Își adună puterile, iar cand spada verde îi apăru în mână, lovi cu ea cingătoarea. Baba scoase un țipăt ascuțit și se aruncă spre el, cu degetele adunate în față, gata să-i scoată ochii. Flăcăul reuși să se ferească pentru început, dar se trezi curând prins cu totul într-o plasă fermecată, care îi lua toate puterile. - Ce vrei de la mine? Cu ce ți-am greșit? Strigătul lui se pierdu pe coridorul lung, urmat de
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
a lungul coridorului. Un răcnet cumplit sparse apoi liniștea care se lăsase de-a lungul coridoarelor și scărilor. - Cine a cutezat să intre în castelul meu? - Udor, îi șopti Sânziana lui Ionuț, ce ne facem? - Aripă Verde, unde ești, strigă flăcăul? Șoricelul chițăi lângă picioarele lui. Ionuț îl ridică și îi șopti ceva la ureche, după care îl lăsă să fugă lângă ușa pe care intră val-vârtej vrăjitorul. Era înalt, cu părul negru coborând până la jumătatea spatelui și ochii întunecați ca
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
Îl privea rugător, cu ochii mari și albaștri, ca și când i-ar fi cerut să n-o lase în grija oștenilor. Atunci, cavalerul cu armura strălucitoare, își scoase arcul și trase. Era atât de priceput încât săgeata se înfipse în gâtul flăcăului. Ionuț șopti un nou descântec și se transformă într-o nălucă, pierind din fața armatei și a prințesei. - Ce-ai făcut? L-ai ucis pe salvatorul meu, strigă cu deznădejde frumoasa fiică a regelui! - E un ucigaș! Botosu’ ți-a ucis
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
cetate, începu să umble zvonul că unul dintre cavalerii regelui le venise de hac vrăjitorilor din Pădurea Neumblată și că, în curând, regele își va da fiica de soție în schimbul inimilor vrăjitorilor. Auzi și femeia păstorului că fusese ucis Botosu’, flăcăul găsit de ea la marginea pădurii și tare se mai necăji, căci mare drag prinsese de copil. Vru să se convingă cu ochii ei când cavalerul anunță că a adus inimile vrăjitorilor în cetate, așa că se alătură mulțimii adunate în
PĂDUREA NEUMBLATĂ de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1638 din 26 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352981_a_354310]
-
sau Gramatica melodică, Heruvico-Chinonicar, Paresimier, Noul Anastasimatar. Precum personajul Rică Venturiano din piesa de teatru „O noapte furtunoasă” , are o aventură galantă cu Anica, nepoata stareței de la Mănăstirea dintr-un lemn cu care fuge la Brașov, ea fiind travestită în flăcău. Acest concubinaj a durat 10 ani, fiind întrerupt de influențele rudelor fetei si sub porunca bisericii. Din această relație au rezultat doi copii : Gheorghiță, mort la o vârstă fragedă, și Ținea. În 1828 se întoarce în București după încetarea colaborării
ANTON PANN de OVIDIU DINICĂ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353075_a_354404]
-
zis Vasile, ba că avea coastele zdrobite și Tudor făcuse la jandarmi, știa să bată rău, ori Gică i-a pus un sac în cap apoi a aruncat un bulamac peste el, ăștia trei au speriat satul cât au fost flăcăi, nimeni nu sufla pe la baluri! Și dacă îi dovedeau alții, uniți, venea Iosif și-i liniștea pe toți doar din vorbe, nu era nevoie să dea cu ei de-a azvârlita, că i-ar fi fost ușor, dar nimeni, niciodată
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
uniți, venea Iosif și-i liniștea pe toți doar din vorbe, nu era nevoie să dea cu ei de-a azvârlita, că i-ar fi fost ușor, dar nimeni, niciodată, nu l-a înfruntat pe morar! Alții ziceau că toți flăcăii se băteau dar odată cu vârsta se linișteau, copiii, munca și greutățile nu mai lăsau loc pentru petreceri și scandaluri. Doar milițianul avea mereu aceleași vorbe, “lasăcă la beci scoate de la ei și laptele supt, nu numai adevărul”! Vara își domolea
DE SILVIA OLTEANU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1323 din 15 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/353119_a_354448]
-
venit vestiții tătari. Acum însă motivul era altul... De la o vreme, prin sat mergea vorba despre existența unui balaur, din care cauză nimeni nu mai ieșea pe câmp, multe fete avortând de groază când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
venit vestiții tătari.Acum însă motivul era altul... De la o vreme, prin sat mergea vorba despre existența unui balaur, din care cauză nimeni nu mai ieșea pe câmp, multe fete avortând de groază când îl văzuseră și o mulțime de flăcăi dispăreau cu zilele iar când se întorceau erau atât de răvășiți că nu-și mai aduceau aminte de nimic. Ca să nu mai vorbim de copiii și copilele ademenite prin tot felul de coclauri și ce se întâmpla cu ei nimeni
BALAURUL DIN COCHIRLEANCA de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353126_a_354455]
-
este o legendă veche, care leagă tradiția mărțișorului de eclipsa solară din Dacia ocupației romane. - În vremurile vechi, Soarele era un foarte bun dansator. Îndrăgind el hora pe care o vedea jucată prin sate, se hotărî să ia înfățișarea unui flăcău și să coboare pe pământ, să danseze alături de alți flăcăi din sat, sub privirile admirative ale fetelor. Dar vezi tu, Soarele nu poate pleca așa, când îi vine lui! Cerul a rămas gol, iar un zmeu rău, s-a hotărât
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
solară din Dacia ocupației romane. - În vremurile vechi, Soarele era un foarte bun dansator. Îndrăgind el hora pe care o vedea jucată prin sate, se hotărî să ia înfățișarea unui flăcău și să coboare pe pământ, să danseze alături de alți flăcăi din sat, sub privirile admirative ale fetelor. Dar vezi tu, Soarele nu poate pleca așa, când îi vine lui! Cerul a rămas gol, iar un zmeu rău, s-a hotărât să-l fure ca să-și încălzească castelul cu el. A
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
deci, fără Soare, fără lumină, fără căldură. Câmpurile n-au mai înverzit, florile n-au mai înflorit, păsările n-au mai cântat, și toate alea! Până la urmă, întristat de necazurile care s-au abătut asupra oamenilor odată cu dispariția Soarelui, un flăcău voinic și curajos, a hotărât să meargă să-l elibereze din castelul zmeului cel rău și fioros. A mers cale lungă, toată iarna și n-ar fi reușit să ajungă la castel dacă nu ar fi primit de la alți oameni
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
oameni puterile lor. În sfârșit, odată ajuns la castel, zmeul i-a ieșit în cale, hotărât să nu-l lase să ia Soarele. Bineînțeles, au început o luptă pe viață și pe moarte. Zmeul cel cumplit l-a rănit pe flăcău atât de tare, încât tot pământul s-a înroșit de sângele lui. Cu toate acestea, tânărul nu s-a lăsat și l-a eliberat pe Soare. Imediat, câmpurile au înverzit... - Florile au înflorit, păsările au cântat și toate alea! - Așa cum
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
eliberat pe Soare. Imediat, câmpurile au înverzit... - Florile au înflorit, păsările au cântat și toate alea! - Așa cum zici! Pe locul unde au căzut picăturile de sânge ale voinicului, zăpada s-a topit și au răsărit ghiocei. Ca să-l cinstească pe flăcăul care a eliberat Soarele, băieții împletesc ciucurași roșii ca sângele lui și albi ca zăpada topită de el și le dăruiesc fetelor pe care le iubesc. - Anul trecut, Radu mi-a dat un mărțișor, dar să știi că nu l-
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > MĂRȚIȘOR-16 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 1511 din 19 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cap.XX Vestitorii PRIMĂVERII Căpitanul ZEFIR porunci locotenetului SABIE de RAZE să însoțească pe voinicul GHIOCEL și ceata sa de flăcăi, cu o gardă de luptători cu raze, călări pe cai albi împărătești. Locotenentul SABIE de RAZE era un vechi luptător ce însoțise pe împărat în nenumărate expediții și cunoștea foarte bine drumul până-n țara împărătesei IARNA. El se îngriji și
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]
-
o gardă de luptători cu raze, călări pe cai albi împărătești. Locotenentul SABIE de RAZE era un vechi luptător ce însoțise pe împărat în nenumărate expediții și cunoștea foarte bine drumul până-n țara împărătesei IARNA. El se îngriji și de flăcăii voinicului GHIOCEL. Le dădu cai înaripați din grajdurile împărătești și arme de luptă cu raze. Ce mândrii erau flăcăii pe caii înaripați ai lui SOARE-ÎMPĂRAT! Tolbele le erau pline cu clopoței de argint, vrăjiți de prințesa PRIMĂVARA, care se transformau
MĂRŢIŞOR-16 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353203_a_354532]