1,035 matches
-
vitele, zdrobindu-le oasele în mandibule. Toate se reflectau livid în ochii lui Maarten, bile de cristal greu între pleoape uscate ca pergamentul. Pereții se-apropiau treptat, drumul șerpuit se făcea tot mai îngust, corabia, înclinîndu-se ușor, mai lingea cu flamurile din vârful catargelor stâncile de ivoriu. Crabi uriași, în întregime transparenți, prin coaja cărora li se vedea inima pulsând și hrana din intestine, scoteau uneori din apa cea neagră cîte-un tragic braț descărnat. Caracatițe se lipeau de scândurile de la pupa
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
de-o coroană de radiații. De-această planetă tăcută se apropia încet nava, până când suprafața cea neagră ca fonta, ivind prin crăpături metal incandescent, umplu tot câmpul vizual. Și deodată Maarten văzu în preajma corăbiei sale mii de alte corăbii fluturând flamuri negre, grăbind toate, ca atrase de-o forță copleșitoare, către soarele carnivor. Grăbeau toate, din toate părțile, ca fluturii-n jurul becurilor din curți, noaptea, cu pânzele umflate și cu pântecele abia mai atingând sticla mării. La prova lor, încremeniți
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
mării. La prova lor, încremeniți ca sculptați în lemnul străvechi, câte un singur călător, bătrân ca lumea, privea cu ochi largi înainte. Intrând în coroana de flacără neagră fluturând furios în jurul sferei de-o infinită curbură, pânzele navelor luau foc, flamurile se consumau în vâlvătăi, părul și barba, cărunte și incendiate acum, ale celor chemați le luminau straniu fețele și pieptul. Hainele deveneau cenușă incandescentă, abia întinate, ca niște petale de mac, pe trupuri. Curând se scuturau și se risipeau peste
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
O clipă mai târziu redeveni cenușiu, anonim. Gara se vedea deja în fundal, palat de cărămidă ocupând tot orizontul. În spatele ei era Ij-ul încărcat de vapoare și bacuri. Pe țărmul lui se ridicau depozite zmolite, cu pereți orbi, ca niște flamuri negre, care o speriaseră întotdeauna. Găsi, în fine, ușa stacojie pe una dintre fațadele din stânga. Într-o parte și-ntr-alta a ei se aflau două mici firide, cu câte un bust de ipsos în fiecare. Apăsă butonul de ebonită
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
În loc de-a fi polonul cap oștilor creștine Fiți voi, Domnul Moldovei! În loc de-a fi în fine Polonia regina-ntîmplărilor mărețe Războiului de cruce, a luptelor semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura cea cruntă S-o nalțe pentru lege, iar sabia sa lată, Întinsă, să arate izbânda lăudată. [ȘTEFAN] Moldova este mică. [ARBORE] Moldova este mare. De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde-aruncă valuri întunecata mare E-un popol! numai unul! Ș-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de fapte și legături mărețe Trebuiesc brațe falnici și frunți de bătrânețe Cu-argint încununate... nu eu... Nu știu cum nu-nțelegi Că pentru-astfel [de] lucruri un cap trebui s-alegi Astfel... cum în Moldova cu greu cred că esistă. [ARBORE] Ca flamura cea neagră gândirea vă e tristă. (după o pauză) Un singur lucru-acuma la Dumnezeu aș cere, Ca să mă-nvețe-o vrajă, să-mi deie [o] putere Să pot descrie vouă al vieței mele vis Și-ntreaga vecinicie din sufletu
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
de-a fi polonul cap oștilor creștine Fiți voi, Domnul Moldovei! În loc de-a fi în fine Polonia regina tîmplărilor mărețe, Războiului de cruce, a luptelor semețe, Moldova putea bine să ție pe-a sa frunte Diadema-i eternă... și flamura-i cea cruntă S-o nalțe pentru lege... iar sabia ei lată Întinsă să arate izbânda laudată. ȘT[EFAN] Moldova este mică ARB[ORE] Moldova este mare! De unde Tisa mândră prin stîncile-i tresare Pîn-unde sparge valuri marea de țărmul său
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
legături mărețe Trebuiesc brațe falnici și frunți de bătrânețe Cu-argint încununate... Nu eu... Nu știu cum nu-nțelegi Că pentru-astfel de lucruri un cap trebui s-alegi Astfel cum în Moldova cu greu cred că esistă. {EminescuOpVIII 159} ARB[ORE] Ca flamura cea neagră gândirea vă e tristă. Și de ce să nu putem... de ce? O, Vodă, Vodă, a intrat în inima voastră nencrederea-n popor. Nu cer de la Dumnezeu decât ca să pot, c-un farmec adânc și neștiut, să-ți arăt toată vecinicia
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
și Cetatea fac pereche. Și pe tronul cel de aur Muhamed stătea cu fală, Curge sânge din cadavre pe podelele din sală Și din țestele dușmane au făcut păgânii cupe Și, ciocnindu-le-ntre dânșii, zbier ulcioare să destupe. Acum flamura cea verde semiluna nouăi legi Pe doi împărați surpat-au și pe șaptesprezece regi, Țara [î]i supune râuri, marea [î]i supune valul Și în Aghia Sofia cu ovăz hrănit-au calul. Acum stă măreț și rece între suliți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Mai am un singur dor. Așa cum stau lucrurile, voi muri la Berlin, ca nea Iancu. Doamne, dacă stă-n puterea ta, fă să mi se ducă leșul, hoitul, cadavrul În România. Indiferent unde - dar nu printre sași și șvabi. Fără flamuri. În oricare cimitir din Oltenia, Maramureș, Hațeg, Vrancea, Argeș, deal sau seș. Nu cruce. Am fugit de pe cruce, ca Arghezi În Duhovnicească 1. Ajunge o piatră de râu și o tăbliță cu o inscripțe modestă: AICI ZACE VLAHONEAMȚU”. Așa Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
Dacă deasupra sclavilor americani se roteau cocorii, avea să moară cineva. După moarte, primul războinic care a luptat pentru a întemeia străvechea Japonie s-a făcut cocor și și-a luat zborul. Tecumseh a încercat să unească popoarele risipite sub flamura Cocorului, iar semnul Hopi pentru piciorul cocorului a devenit simbolul păcii în toată lumea. Piciorul cocorului - pied de grue - a devenit pentru genealogi marca descendenței, pedigree-ul. Ca să li se îndeplinească o dorință, japonezii trebuie să facă o mie de cocori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să locuiască Într-o lume nouă. Desigur, nu puteam să nu simt că acea persoană eram eu, eu și toți cei asemeni mie. După slujbă, toată lumea s-a Întors la mașini ca să meargă spre cimitir. Agățate de antenele mașinilor, fluturau flamuri purpurii și procesiunea trecu Încet pe străzile din vechiul cartier de est, unde crescuse tatăl meu și unde Îi cântase cândva serenade mamei mele de la fereastra camerei lui. Cortegiul de automobile o luă apoi pe Mack Avenue și, când trecură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
simțurile, obișnuia să răsfoiască reviste cu femei goale. Dar, constata el de fiecare dată cu amărăciune, aceste frumoase nerușinate nu mai puteau să aprindă nici o scânteie de plăcere în el. Înainte își găsea plăcerea cu ajutorul acestor „fete păcătoase“ și, sub flamura obișnuinței, navigase mult timp hai-hui, plin de mulțumire, dus de o briză plăcută. Cam pe la 50 de ani o întâlnise pe Rita. Fusese o iubire de la prima vedere! Iubire care se stinsese treptat - pentru că iubirii, asta o știa el de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și a mea, ca niște spectre, cu o paradă spectrală în spatele nostru. Fantomele palide și patul real formau o compoziție liniștitoare. Parcă era o alegorie în manieră victoriană, de fapt o pictură destul de bună într-un bar, cu cortegiul de flamuri și patul auriu și două fantome: un bărbat și o femeie. Ce reprezenta alegoria, nu pot spune. Dar mai pot oferi niște indicii. Bărbatul fantomă arăta îngrozitor de bătrân, lihnit de foame și ros de molii. Femeia fantomă arăta suficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
peste marja de eroare. Dacă în sondajul comandat de o fundație apropiată PNL-ului, de exemplu, Tăriceanu creștea spectaculos, iar Băsescu scădea pe măsură, în cel comandat de PLD, Băsescu își menținea cotele dintotdeauna, iar Stolojan, firește, îl urma cu flamura sus în topul încrederii românilor. De aceea, o să fac abstracție aici de clasamentele la vârf oferite de sondaje, la fel cum fac abstracție și de metodele de chestionar aplicate, altfel discutate și răsdiscutate în ultima vreme. Și o să mă opresc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
indezirabilă. Când mi se da drumul, mama, întotdeauna obosită, șovăitoare în mișcări, cu glasul abia șoptit, îngâna rugăciuni interminabile de iertare. Pete vinete îi împodobeau obrajii surpați, gâtul alb, brațele rotunde. Mă obișnuisem. Sufletul meu căpătă, încetul cu încetul, crini, flamuri, coifuri, turnuri, îngeri, lumină. Îndeosebi o nesfârșită lumină răbdătoare; mănunchi de raze subțiri bănuind, căutând, pipăind, posedând puritatea grea, candoarea misterioasă a unei copilării perlate echivoc de lacrima uterină. BUCUREȘTI FAR WEST Dumnezeul traducerilor Daniel CRISTEA-ENACHE Cum sunt selectați autorii
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2174_a_3499]
-
tolănit în iarbă, iar eu oi mai face una-alta prin grădină... Nu am încotro decât să-l urmez... Străbatem poiana în liniște, până ce veverițele încep să alerge prin iarba înaltă, din care li se văd doar cozile ca niște flamuri. Bătrânul îmi întinde câteva alune. Bagă de seamă că veverița care ți-a luat cândva nuca din palmă va veni din nou. Să-i vorbești cu blândețe și ai să vezi cum te va întâmpina de fiecare dată când vei
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
poartă steagul victorios și deasupra faptelor mai grave ale vieții, trecând cu ușurință peste ele și micșorându-le importanța. Există aici o cauză a acestei victorii: cine este superficial trece mai ușor prin viață. Francezii și-au făcut din această flamură un titlu de glorie - este o glorie răspândită, de multe ori declarată, alteori ascunsă; este gloria lor precumpănitoare, deși nu este generală. Uneori gloria superficialității își atinge pragul de trufie, ca și cum ar spune, vorbind întotdeauna la plural: „Așa suntem noi
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
ceremonie și un mod apotropaic de îmblânzire a dansului în toate cazurile, la menuet, la vals, la tangou și la foxtrot), ci se produc direct, fără ritual de filtraj și de stilizare, ca mod de excitație publică, pus însă sub flamura ideii de libertate și de progres. Așa, pe nesimțite, tinerii devin „barbari“ în sensul ignoranței și al lipsei de educație. Nu mai sunt ținuți să asculte de nimic, întrucât a fost bine cultivată falsa idee că tânărul, chiar și fără
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
o trase Ivanco pe a sa, lovi și străpunse pe Asan și puse capăt neplăcut vieții eroicului conducător al românilor. Ivanco fugi din locul faptei sale, se puse-n înțelegere cu confidenții și tovarășii săi și se hotărâră a ridica flamura răzvrătirii, căci și fără de aceasta rudele, prietenii și partizanii lui Asan nu vor sta cu mînile-n sân; iar de le-ar merge după dorință, atunci Ivanco să fie pus domn, căci va domni mult mai cu dreptate și mai după
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ursită, rămânea surd la aceste admonițiuni bine întemeiate; dar se convinse îndestul de curând de adevărul lor când sosi uimitoarea știre cumcă Ivanco (Alexie) se făcuse nevăzut din capitală la Filipopole și c-a avut cutezarea de-a ridica acolo flamura răzvrătirii. Încremenit de știrea unui eveniment atât de neașteptat, neștiind cum să puie pe picior de bătaie o oaste îndestul de puternică și neștiindu-se sfătui cu lipsa sa de energie și de putere de acțiune, împăratul se mărgini la
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
susțineau bizantinii - a fost totdeauna hain și nemulțămitor cu binefăcătorii lui și obișnuia a zvârli și a călca-n picioare cupa prieteșugului chiar de dragul unui câștig mic". Când în anul 1258 despotul {EminescuOpXIV 127} potul Mihail Comnen din Epir ridică flamura rebeliunii contra împăratului și împărăției, mijlocitorul păcii Uroș luă parte la această întreprindere pe față și fără sfială, trimițând în campanie o însemnată trupă auxiliară, care pustii și jefui regiunea de Iîngă Prilapus și în fine puse pe fugă trupa
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Basarabiei și conte (ban) de Severin. În anul 1403, Vlad reînnoi omagiul fidelității sale de vasal cătră regele Wladislaw. Când Ștefan Laskowicz și Ștefan de Simontornya, magnați unguri, demult nepriitori regelui lor, esploatînd învingerea pătimită la Nicopoli, ridicară contra lui flamura răzvrătirii și cercară a-l răsturna din scaun, Mircea li se prinse tovarăș, ba chiar fiul său natural, Vlad, pe care-l trimisese ostatic la Buda pentru a chezășui fidelitatea sa cătră Ungaria, fugi din locul său de exil și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nalt în membrii ei, atunci trebuie să înceteze de-a și-i recruta din dezertorii ocazionali din toate mediurile posibile, cari adesea, fără cea mai mică chemare internă și lipsiți de orce cultură generală, se lasă angajați pentru că sub această flamură nouă speră un câștig totuși încă mai mare decât le-ar fi adus în alte cariere a vieții lipsa lor de seriozitate, lucru și talent. Viitorul artei noastre nu trebuie dar lăsat în dispoziția întîmplări oarbe, ci trebuiește asigurat prin
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mi-a spus: „Tații noștri nu aveau gusturi proaste“. După Assisi, viitorii mei părinți s-au dus la Verona, unde se oprise Sfîntul Francisc la Întoarcerea de la Veneția. Au urmat o procesiune, ținînd mătănii În mîini, cu ochii ațintiți asupra flamurilor și stindardelor pestrițe care te făceau să te gîndești la țesăturile orientale și care le aminteau că sfîntul voise să-l convertească pe sultanul Egiptului. Era mai puțin stingheritor să te gîndești la călătoria Sfîntului Francisc În Egipt decît la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]