KorAP: Find »[drukola/base=fleac & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...34 35 36 ...54 >

1,339 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613

o modalitate de-a se apăra de un posibil refuz. Folosea des trucul cu tăcerea rece și ascundea orice urmă de afecțiune atunci când voia să sugereze că fie făceai cum voia ea, fie... Kitty se Întrebă dacă să lase un fleac să dezlănțuie o ceartă serioasă. Hotărî că nu era cazul. Începu să taie etichetele, conștientă de cât de puțin se pricepea. Cu cât se străduia mai mult, cu atât mai strâmbe ieșeau tăieturile. Câteva minute mai târziu, Desert Rose se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441

care le auzise înainte, Fugi de aici, cum putea el să explice că nu voia să le facă nici un rău păpușilor, ci doar să le vadă mai bine și să le miroasă, nu e drept să mă bați pentru un fleac, parcă n-ai ști că câinii nu se slujesc numai de ochii din cap ca să cerceteze lumea exteroară, nasul e ca un ochi complementar, vede ceea ce miroase, din fericire ea n-a mai strigat acum, Stai, noroc că întotdeauna e

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
cărți și din viață că truda oamenilor a fost mereu mai lungă și mai grea decât a zeilor, să ne amintim de cazul citatului creator al pieilor-roșii care, cu totul, n-a făcut decât patru figuri umane, și pentru acest fleac, deși fără mare succes la publicul interesat, a intrat în istoria almanahurilor, în timp ce Cipriano Algor, pe care cu siguranță nu-l așteaptă răsplata unei înregistrări biografice și curiculare cu litere mari, va trebui să smulgă din profunzimile lutului, doar în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
așa, zgarda continua să-l surprindă, dar era vorba de un amănunt fără importanță. Când vor ajunge pe câmp, stăpânul îl va lăsa liber ca să alerge după orice animal viu care-i va apărea înainte, chiar dacă nu era decât un fleac de omidă. Dimineața e răcoroasă, cerul înnorat, dar nu amenință să plouă. Ajunși pe șosea, în loc s-o ia la stânga, spre câmpul deschis, cum se aștepta, stăpânul a luat-o la dreapta, vor merge așadar în sat. De trei ori

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602

visul acela era de fapt un ordin căruia nu mă puteam sustrage. În zilele următoare am pus în ordine lucrurile la care țineam, fotografiile mele din copilărie, printre care se rătăcise coronița de premiant a lui Dinu, și alte câteva fleacuri pe care le-am strâns într-o ladă și le-am lăsat în grija bătrânei. I-am spus că plec pentru un timp. Nu m-a întrebat nici unde, nici când aveam de gând să mă întorc, să-mi iau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Bietul Dodo. Ca un papagal...” De ce ca un papagal, n-am înțeles. Anton fusese judecător. Cum auzea de o ceartă se și înființa. Punea întrebări, cerea lămuriri, vroia să-și formeze o părere. Îi plăcea să-și aducă aminte câte fleacuri îi influențaseră altădată sentințele. „Cei din sală își închipuiau că verdictul meu era precis întemeiat pe paragrafe de legi totdeauna. Aș! Uneori culoarea ochilor acuzatului era mai importantă decât legea. Pe unul l-am condamnat mai aspru numai pentru că avea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
se ținea de ceilalți fără să se amestece totuși cu ei. Rămânea puțin mai departe și asculta; absent, ca praful pe mobile. Nu vorbea aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. „Feriți bijuteriile Coroanei”, râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
fi izgoniți fără milă din azil cei care ar mai îndrăzni să forțeze ușa arhivei. Într-o privință îi admiram pe bătrâni. Ce reușisem eu? Să mă revolt împotriva tatei? Să mă prefac modest, ca să-mi servesc mai bine vanitatea? Fleacuri. Ei își jucau chiar amintirile la trapez! Auzisem despre niște insecte care fac înțepături otrăvitoare altor insecte, fără să-și omoare victimele. Paralizate, acestea continuă să trăiască, iar insectele otrăvitoare își depun ouăle în corpul lor, transformându-le în hrană

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
cap. Mă ușuram astfel. Câteodată mă umfla râsul văzând o șopârlă care se oprea mirată înainte de a o tuli prin buruieni...” Dar Călugărul n-apucă să-și termine istoria fiindcă Dominic, supărat că fusese întrerupt ceva mai devreme, se răzbună: „Fleacuri”, hotărî el, agresiv. Într-o zi m-am decis să-l atac frontal pe Dinu: „Tu ce părere ai despre Bătrânul? Ești aici de mai multă vreme”. „De ce mă întrebi?” îmi aruncă el o căutătură alarmată. „Fiindcă vreau să știu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
întâlneau pe coridoare erau chiar fericiți dacă îi învrednicea cu o privire. Însemna că-i văzuse! Pe de altă parte, îi recunoșteau însă spiritul practic și energia pe care o desfășura de dimineața până seara ca să rezolve o mie de fleacuri necesare; fără ea, azilul s-ar fi dus probabil de râpă. Nu scăpa nimic, nu neglija nimic, n-avea încredere în nimeni. Orice treabă lăsată în seama altuia reprezenta, poate, în gândul ei o primejdie, un ochi rupt în plasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
care să aibă gustul măreției, că nu mai există minți îndrăznețe care să priceapă că timpul trebuie provocat, sfidat, altfel ne umple gura cu țărână, ștergându-ne din evidența lui. Din păcate, oamenii se grăbesc să-și risipească viața în fleacuri, în loc să aibă curajul să înfrunte eternitatea. Eram gata să mă las de sculptură, convins că nu mai există nimeni care să înțeleagă astfel arta, când am aflat cu emoție de proiectul cimitirului de marmură. Și sunt fericit că am venit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
pe care o atinsese El? Era de la sine înțeles că refuzasem. Și am încheiat patetic și idiot: „Niciodată nu voi proceda altminteri”. Bătrânul mă ascultase fără să-i tresară un mușchi. Când am terminat a azvârlit cărțile. 29 De câte fleacuri a depins viața mea! Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
patetic și idiot: „Niciodată nu voi proceda altminteri”. Bătrânul mă ascultase fără să-i tresară un mușchi. Când am terminat a azvârlit cărțile. 29 De câte fleacuri a depins viața mea! Uneori, mă întreb dacă destinul nu se exprimă prin fleacuri. E forma lui de perversiune. Nu apare ca în măștile înalte așezate pe fundalul scenei în tragediile grecești. Apare, de pildă, sub forma unei muște. O muscă sâcâitoare care te bâzâie într-o după-amiază, împiedecându-te să-ți faci siesta. Încerci

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
potrivit pentru a-l impresiona. Doctorul Dinu îți aduce aminte, discret, că bătrânii n-au voie să treacă balta, așa sună consemnul. Tu râzi. Așa e, dar în situația ta îți poți permite să treci peste acest mic obstacol. Un fleac. Vecu știe însă și el ceea ce doctorul Dinu ți-a spus discret. Scutură din cap. Nu vrea. Ceea ce te irită. Ești atât de mărinimos și-l inviți, iar el face nazuri? „La întoarcere n-ai decât să pretinzi că te-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
pierit cheful de vânătoare. Rămâi cu doctorul Dinu la văduva unde-și ține el pușca, o femeie tăcută, și ceri ceva de băut. Mai simți încă pe obraz scuipatul lui Vecu, îți e silă de tine, ca să uiți bei, un fleac și ăsta, până ce te pomenești cuprins de o veselie nătângă. „Dacă renunți și la asta, îi zici lui Dinu, arătându-i sticla, nu mai ai decât o șansă. Să trăiești ca un călugăr până ce ajungi în pământ, cu țărână în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
serios: „Ce ușor ajunge omul porc, Dinule”. Îți vâjâie capul, ai un gust rău în gură, ai vrea să te culci, însă doctorul s-a ridicat în picioare... Cam așa aș vorbi dacă aș fi dispus să dau vina pe fleacuri și să persiflez destinul care a colaborat, ironic, cu defectele mele mereu; de câte ori n-am avut puterea să greșesc singur, m-a ajutat el să greșesc și mai grav decât aș fi îndrăznit să greșesc din proprie inițiativă. Dar acesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
aș fi îndrăznit să greșesc din proprie inițiativă. Dar acesta n-ar fi decât un truc. Și există o limită a rezistenței în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta. Prefer

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta. Prefer să spun că eu însumi am transformat fleacurile în catastrofă, din vanitate. Într-o existență ca aceea pe care o duceam trebuie să te adaptezi mereu; să știi pe cine să saluți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta. Prefer să spun că eu însumi am transformat fleacurile în catastrofă, din vanitate. Într-o existență ca aceea pe care o duceam trebuie să te adaptezi mereu; să știi pe cine să saluți tu și pe cine să lași să te salute el, să știi cui să-i spui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
de talentul meu. Dinu mai făcu o încercare: — Nu crezi că un bărbat n-are voie totuși să se poarte ca un bădăran cu o femeie? Numai că a stricat totul vrând să întărească efectul vorbelor sale. — Daniel, e un fleac. Îi ceri scuze și, gata, ai închis incidentul. Nu mai ai dureri de cap. Am fost gata să-i amintesc lui Dinu povestea cu bătaia pe care o primise ca să se însoare cu Augusta și să-l pun la zid

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
mi-a zis Dinu, după care omul acesta care nu fusese niciodată iubit mi-a declarat cu o mare căldură că el socotea dragostea un noroc, unul din puținele prilejuri ce le avem pentru a nu ne risipi viața în fleacuri și ambiții neroade. „Crezi că întâmplător s-au pornit cu tot felul de scorniri scârboase împotriva Laurei?” m-a întrebat. Avea chiar o teorie despre forța subversivă a dragostei care, zicea el, se cuibărește în adevărul ei ca într-o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436

mesaj. A treia rotulă aplicată fiecărei a șasea litere. Ascultă-l: merde i’en ai marre de cette steganographie. Iar asta-i franceză modernă, templierii nu vorbeau așa. Așa vorbea Ingolf, care, după ce și-a bătut capul să-și cifreze fleacurile lui, s-a mai distrat Încă o dată dând dracului, cifrat, ceea ce făcea. Dar cum nu era lipsit de istețime, te rog să observi că fiecare dintre cele trei mesaje are treizeci și șase de litere. Bietul meu Pim, Ingolf se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
un sătuc ce dădea impresia unei după-amiezi de duminică În Sicilia pe vremea Burbonilor, un câine mare negru se așezase drept În drum, ca și cum n-ar fi văzut niciodată un automobil. Belbo Îl lovise cu bara din față, părea un fleac. Însă Îndată ce coborâseră din mașină Își dăduseră scama că bietul animal avea abdomenul roșu de sânge, cu ceva ciudat și roz (părțile rușinoase, viscerele?) ieșindu-i În afară, și schelălăia lăsând bale. Alergaseră Într-acolo câțiva săteni, se crease o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Din acelea pe care pensionarii, duminica după-amiaza, le parcurgeau jucând popice, o partidă, un popas, câteva sticle de vin, altă partidă, până la sanctuarul din vârf. Câțiva kilometri de urcuș sunt un nimic pentru cine joacă popice, și poate că-i fleac și să-i parcurgi În formație, cu armele pe umăr, cu privirea Înainte, inspirând aer curat de primăvară. Dar ia să Încerci numai să-i faci cântând, cu obrajii umflați, cu sudoarea curgând șiroaie, cu răsuflarea tăiată. Fanfara primăriei tot

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

încerca să o convingă de contrariu. — Poți să spui ce vrei, dar e o mare deosebire. Auzi, să ieși după-amiaza pe stradă în chimonou și pantofi... Asta-i lipsă de bun simț, chiar dacă nu cunoști obiceiurile japoneze. — Ăsta-i un fleac. S-ar putea să fie un om foarte profund, căruia nu-i pasă câtuși de puțin de așa ceva. Oricum, Tomoe, nu te-ai priceput niciodată să apreciezi ca lumea un bărbat. Nici pe mine nu m-ai considerat niciodată bărbat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]