1,681 matches
-
sinelui însă sinele lumesc a căzut în prăpastia distrugerii. Baciul Ioan s-a perfecționat ca om al muntelui și s-a adâncit în înțelepciune, creând lumea viitorului prin poveștile sale și obiectului musical care îl contopea cu natura, cu fiecare foșnet și tril ce se auzea din pădurea tăinuită a munților. În timp ce stăteam și sorbeam din cănile cu vin, bătrânul povestea și confecționa fluierul. Un instrument vechi pe care baciul îl îndrăgise foarte mult. Îl vedea atât de firav și de
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
tăcere, fugare roiuri de fluturi se apleacă asupra genelor mele, umbre scumpe, nesătule răscolesc cavalcade de emoții, sămânța de lumină desface încâlcitele căi ale vieții... Cred că...nostalgiile au parfum de curcubee ce strivesc versul nescris între-ale mele buze, cu foșnet vestejit răsună pe-a vieții alee clinchetul zgomotos, de lume să se amuze... Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină, dansul trist al toamnei croiește drum către ruină, tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă, întinderilor cerești vrea să li
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
de tăcere,fugare roiuri de fluturi se apleacă asupra genelor mele,umbre scumpe, nesătule răscolesc cavalcade de emoții,sămânța de lumină desface încâlcitele căi ale vieții... Cred că...nostalgiile au parfum de curcubeece strivesc versul nescris între-ale mele buze,cu foșnet vestejit răsună pe-a vieții aleeclinchetul zgomotos, de lume să se amuze...Cred că...murmurul de ape reflectă bulgări de lumină,dansul trist al toamnei croiește drum către ruină,tremurătoarea pădure, uscată, acum frântă,întinderilor cerești vrea să li se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/372817_a_374146]
-
o stea cu trena, când vei fi purtată Din lumea ce-o numim zădărnicie. Îți voi lăsa și marea înspumata Cu frământări de valuri în talazuri, Ca veșnic să te țină-ngândurată, La liniștea ce se ascunde-n iazuri. În foșnetul pădurii îți las visul Și glasul meu în tril de pasarele, Iar în izvorul ce-și urmează cursul Iubirea cu un strop al vieții mele. Cântată doina pe cărări de munte Îți voi lăsa în adieri de vânt, Ca pe-
FREAMĂT de NASTASICA POPA în ediţia nr. 2036 din 28 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371128_a_372457]
-
m-a primit. Și-am găsit la ea, atâta vară, / Soare-n triluri, zumzet, clipocit! / Și-am iubit atunci, întâia oară / Tot ce are viața de iubit: // Raza, floarea, drumul și înaltul, / Râu lunatic ce ridică nori de vis, / Curcubeul, foșnetul, cântatul / Din pădurea vieții-paradis”. Oprimismul, speranța nu scad nici atunci când corabia pleacă de la țărm spre alte zări. Precum Mica sirenă, poeta așteaptă la țărm și-i cântă iubitului un cântec de întoarcere menit să-l aducă. “Mica sirenă: Știi, eu
BETIA PRIMAVERII SUFLETESTI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 232 din 20 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371223_a_372552]
-
era lacom, Costel s-a întins prea mult după un smoc de cireșe și a pocnit o creangă atât de tare, încât s-a speriat și vioara, s-a oprit din cântat. Stăteam smirnă, nici nu mai respiram. Se auzea foșnetul frunzelor în timpanele noastre. Deodată, apare, în fereastra larg deschisă, o minune! Un înger de fată, cu un păr blond curgând în valuri peste umerii goi. Ca niște tonți ce eram, în farmecul de lună, fără să vrem am scos
FIICA DIAVOLULUI de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371264_a_372593]
-
spun povestea. Tot în noaptea aceea am auzi că, denumirea dansului magic „Călușul,” vine de aici, de la „călușul” care este leagănul meu. Pot spune că am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în foșnetul ei ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite, în foșnet de frunze și tril de păsărele. Într-o dimineață, când m-am trezit în trilul unei păsărele ce cânta chiar la urechiușa mea, n-
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-NOAPTEA DE ISPAS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344750_a_346079]
-
de la „călușul” care este leagănul meu. Pot spune că am fost o alună răsfățată. Pădurea era mama mea. În fiecare dimineață mă trezeam în foșnetul ei ce semăna cu o îmbrățișare tandră. Astfel se petreceau zilele copilăriei mele fericite, în foșnet de frunze și tril de păsărele. Într-o dimineață, când m-am trezit în trilul unei păsărele ce cânta chiar la urechiușa mea, n-am mai recunoscut pădurea. Din verde, ajunsese poleită în aur. Eram atât de fericită încât am
TRADIŢII LA PURANI DE VIDELE-NOAPTEA DE ISPAS de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 860 din 09 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/344750_a_346079]
-
care imi măsor vârstă tobele care strivesc prin repetare cuvintele de au de of de nu de stârv pentru că nu se divid precum arborii în rădăcini de silabe eu le arăt că-s cel ales că așa este hotărât în foșnetul cerurilor să nu fie nimeni la spânzurătoare în afară de eu eu le arăt că am semne pe mine trei scaieți trei arbori de sequoaia răsturnați în mizantropia râurilor trei barde și un pod de cornul taurului pe piept tobele bat în
ÎN PÂNTECUL NOPŢII de GEORGE ADRIAN POPESCU în ediţia nr. 832 din 11 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345817_a_347146]
-
ultimă oară, l-am văzut la Biblioteca Județeană „V.A.Urechia”, în decembrie 2007, aproape de Crăciun, când venise să o prezinte pe o tânără poetă ce câștigase premiul de debut: Diana Mănăilă, cu volumul său de versuri: „Hana. Cartea cu foșnete”, apărută la Junimea, recent. Avea să fie ultimul apelativ pe care l-am auzit din gura lui: -Ce faci, fată dragă?... Peste o lună avea să izbucnească oribilul scandal din ianuarie 2008, legat de dosarul său. Și, apoi, să se
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 679 din 09 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345857_a_347186]
-
Acasă > Stihuri > Prietenie > GÂND- DANUTZA POPA Autor: Danutza Popa Publicat în: Ediția nr. 840 din 19 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului Gând Ascult la râul vesel ce murmura la vale, La foșnetul pădurii ce mișcă frunză -n vânt. Privirea mea adâncă rămâne-n largă zare, Gândind la tot ce ține de -al vieții legământ! Când pleoapele-mi, se închid în liniștită vale, Când toți visează -n pace iubiri nemărginite, Te văd pe
GAND- DANUTZA POPA de DANUTZA POPA în ediţia nr. 840 din 19 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345930_a_347259]
-
chinuie mereuSa rupă și să alerge un suflet ratacitIn gândul fără de sfârșit, cel efemer!... VII. GÂND- DANUTZA POPA, de Danutza Popa, publicat în Ediția nr. 840 din 19 aprilie 2013. Gând Ascult la râul vesel ce murmura la vale, La foșnetul pădurii ce mișcă frunză -n vânt. Privirea mea adâncă rămâne-n largă zare, Gândind la tot ce ține de -al vieții legământ! Când pleoapele-mi, se închid în liniștită vale, Când toți visează -n pace iubiri nemărginite, Te văd pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345962_a_347291]
-
vremuri de durere, tot gându-mi e la tine... Ești prințul din povestea ce geme de iubire, Ești tot ce mi-am dorit, în brațe să pot ține! Citește mai mult GandAscult la râul vesel ce murmura la vale, La foșnetul pădurii ce mișcă frunză -n vânt.Privirea mea adâncă rămâne-n largă zare, Gândind la tot ce ține de -al vieții legământ! Când pleoapele-mi, se închid în liniștită vale,Când toți visează -n pace iubiri nemărginite,Te văd pe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345962_a_347291]
-
ierburi brumate mi-ai întins în față raiuri peste ape am băut otravă din buzele tale mi-ai aprins în suflet candele curate cu mir de tămâie mi-ai trezit vederea cu palidul iris dintr-un paradis trena ta suavă foșnetul veciei frunze scăpărând până hăt departe până peste secoli până la mormânt... buza ta pândește un sărut fățiș șoapte înnodând dezgropăm cuvinte din vechimi uitate râzând ca bufonii și orbi printe lucruri orbi pe întuneric ne iubim în gând goală și
IMN ÎNCHINAT DRAGOSTEI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347795_a_349124]
-
auzea ce spunea Cristina. Când aceasta a văzut că nu este ascultată, pur și simplu s-a culcat cu fața la perete, precum un copil bosumflat că a fost certat de părinți. Se făcuse dintr-o dată liniște în cameră. Se auzea doar foșnetul plopilor din grădina de vară. Furtuna se mai liniștise. Nu mai spulbera nisipul. Ana privea din balcon în grădină. Ospătarii schimbau fețele de masă pline de praful fin și nisip adus de pe plajă de rafalele vântului, cu altele curate. Se
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
lucru reconfirmă, cu siguranță, spusele lui André Malraux: Curajul presupune organizarea speranțelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunță - la organizarea speranțelor. Și rămân cu brațele încrucișate, considerând că și răul, și binele se înscriu în fatalitate ... 4. FLORENTINA DANU (Brașov) - FOȘNET DE FRUNZE (versuri, 100 pagini, A5) GHEORGHE A. STROIA: Veșnic visătoare, îndrăgostită de tot ceea ce o înconjoară - de natură, oameni, cerurile deschise a binecuvântare, de ideea de iubire înălțătoare, romanțată și, adesea, iluzorie, Florentina Danu aduce, prin fiecare carte a
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
fragil-efemer, cu agilitatea unui gând, petrecut prin(tre) anotimpuri: ale vieții, iubirii, sufletului, trăirii. Versuri ușor de asimilat, nostagic-inteligibile, tempestive, traduse printr-un aparat liric nu neapărat prețios, ci mai ales clar, precum calea apei vii dinspre izvoarele Eului. Sintetic, Foșnet de frunze este o carte conturând un arbore al vieții, în a cărui amplă coroană - oameni, destine, sentimente, iubiri sau furii, împliniri sau dezamăgiri, nu rămân doar simple frunze abandonate în neant, ci se convertesc în culorile viselor îmbrăcând picurii
GHEORGHE A. STROIA: NOI APARIŢII EDITORIALE ARMONII CULTURALE [Corola-blog/BlogPost/347929_a_349258]
-
20 Pași grei ca viforul, ori pași de adieri Cutremurau sau mângâiau pădurile ca ieri El tot pleca și revenea înamorat mereu Să-și vadă iar iubita, ca Unul Dumnezeu. 21 Ca să-L înduplece, să-I stea aproape Ea începu foșnetul, și susurul din ape Ca să-I robească auzul, a început Cântarea Ce nu se mai termină, cât mișcătoare-i marea. *** Terra: 22 -Ingăduie-mi, O! Domnul meu, Preasfinte Să nu Te mai strig azi ca mai-nainte Te-oi cere cerului
IUBIREA ÎMPĂRĂTEASCĂ (MEGAPOEM) de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 560 din 13 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347925_a_349254]
-
peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
peste vreo comoară și nu mă întorc cu mâna goală! Sau chiar descopăr ascunzătoarea acelui legendar castel și dau de aurul ascuns!” Zâmbi satisfăcut de ideea năzdrăvană și, dând pinteni calului, se îndreptă către adâncurile pădurii. Hoinări la întâmplare, ascultând foșnetul codrului și trilul melodios al păsărelelor în liniștea sufletească ce-l cuprinsese. Stejarii seculari făceau parcă parte din familia lui. Ajunse la un iaz acoperit aproape în totalitate de un pod de verdeață. Orăcăitul broaștelor nu-l înspăimântă, ci din
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
o lumină orbitoare, Seară sublimă,populată,multicolor-amețitoare, Trupuri bronzate și-o “ispită” frumoasă,”scumpă”,zâmbitoare. Zgomot de val izbit de stâncă, sau altul,evadat din mare, Anunțuri sau muzică bună pe toată plaja-n difuzoare, O ploaie scurtă,dar tăcută,foșnet de scoici,în larg vapoare, Forfotă multă prin localuri,pași pe faleză la plimbare. Gusturi diverse,după fire,sau pur și simplu la-ntâmplare, Gusturi mondene,pentru suflet,sau numai gusturi culinare, Că-s acre,dulci,sau sunt sărate,sau
PERCEPŢII MARINE de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347403_a_348732]
-
nu știuse că le avusese oarecum încordate până în acel moment al relaxării; abia acum gâtul îi prezenta oarecare durere moale. Mergând acum singur pe stradă, părea precum ca niște voci prelungi tot îl urmează, însă nu mereu... Auzea normal vântul, foșnetul frunzelor din copacii de pe marginea trotuarului, auzea glasul oamenilor care ședeau pe băncile dintre copaci, trecătorii, dar pe langă tot mai auzea ceva în plus, acea prelungire a lucrurilor neprezente, trecute, dar reauzite pe lângă cele auzite real... Uitându-se la
FRUNZA VIETII.. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1278 din 01 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347415_a_348744]
-
de frumoasă și atât de dorită? se tot întreba Ana, răsucindu-se în pat. Oare să mă fi îndrăgostit cu adevărat de acest bărbat misterios, sosit în calea mea adus de valurile marii, de briza zorilor de ziuă, sau de foșnetul plopilor ce-mi cântă la fereastra camerei? Da, au dreptate poeții, dragostea este vântul ce sărută cerul, îmbrățișează marea sau lacrimile de fecioară ce curg din adâncurile sufletului pur, ori un dor nestins și de neînțeles uneori. Ea nu a
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1123 din 27 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347345_a_348674]
-
teme până la cântecul deizbândă, spre care poeta își îndreaptă zbaterea. Alteori, textul poetic devine o formă de reconstituire a trăirii care se vrea reînvățată: „din mocirlă te salut în fiecare dimineață/ aștept să izbucnească rădăcinile lotusului/ mai târziu mișc tălpile/ foșnetul lor ar stinge bucuria înălțării cuvântului/”( „salut din mocirlă”) Până la triumful asupra unicului sens al cuvântului, pânza scriiturii se încarcă de numeroase preludii ale temei majore, gravitând în jurul acesteia prin mici intarsii tematice, sau prin dese fulgurații ale motivelor într-
AUTOR: DOAMNA COSTINA SAVA de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1564 din 13 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348758_a_350087]
-
-un fascicol de întuneric, privirea ierarhului. Desferecând parcă și frigul de afară, I.P.S. Casian Crăciun, a luat crucea de lemn din mâna tânărului înnotător, binecuvântându-l, ca și cum apa Dunării mângâie cu valurile sale, ființa lebedei plină de grație. Într-un foșnet de aplauze, toți credincioșii adunați pe mal,mântuiți de această mare zi a Bobotezei, precum și de curajul tinerilor, au început să strecoare printre buze, cuvânt după cuvânt după I.P.S. Ierarh, rugăciunea de sfârșit al acestui botez, ce parcă se răsfrângea
DE SFÂNTA BOBOTEAZĂ de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 734 din 03 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348771_a_350100]