1,004 matches
-
mesajului, cuprinsă în ideea de "exemplar". Între genul modern al narației scrise, tipărite, și oralitatea lui Homer, ca și a altor autori mai puțin cunoscuți, de mituri, epopei, a existat mai întîi problema concretă a folosirii semnelor convenționale pentru fixarea fonemelor. La Londra, în subsolul muzeului național British există un spațiu larg destinat istoriei scrisului din întreaga lume. Cuburi enorme de granit sau paralelipipeduri pe care sînt săpate mesajele vremii, îți atrag atenția asupra contrastului uriaș dintre materia dură și extrem de
Zeii lari by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16703_a_18028]
-
părut, atunci, că am primit în dar o jucărie ingenioasă, iar în săptămânile care au urmat n-am făcut decât să mă joc cu ea cu nesaț, descompunând eu însumi diverse cuvinte în sunetele componente (nu le spuneam pe atunci foneme!) și recompunându-le plin de încântare. Acasă am fost sărbătorit ca un erou de mama și de tata (spre gelozia fraților mei mai mici, care nu erau în măsură să înțeleagă ce ispravă făcusem). Înainte, tata avea obiceiul să-mi
Despre citit by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12997_a_14322]
-
fost generată de o mână de semințe care aproape nu se deosebeau unele de celelalte. Astfel, o întreagă pădure viitoare v-ar încăpea pur și simplu în căușul palmei. Creația verbală ne învață că toată varietatea de cuvinte purcede din fonemele fundamentale ale alfabetului, echivalente cu semințele limbajului. Din aceste puncte inițiale se edifică însuși cuvântul, și un nou semănător al limbilor își poate umple căușul palmei cu cele 28 de sunete ale alfabetului nostru. Dacă dispuneți de hidrogen și oxigen
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
de două defileuri învecinate, dar despărțite de un lanț muntos, călătorul sau dinamitează obstacolul montan, sau purcede pe un lung și anevoios drum ocolit. Crearea cuvintelor presupune detonarea tăcerii limbajului, a straturilor sale surdo-mute. Într-un cuvânt arhaic, înlocuind un fonem prin altul, concomitent deschidem cale dintr-un defileu în altul al limbii și, ca niște adevărați ingineri de drumuri, trasăm căi de comunicație spre țara cuvintelor, escaladând piscurile tăcerii verbale. "Limbajul nud" își acoperă poienile cu semănăturile proaspăt răsărite. Cuvântul
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
accepția limbajului drept un joc cu păpușile, în care, din flendurile sunetelor, sunt înjghebate jucării pentru toate situațiile posibile în viața lumii. Oamenii care vorbesc aceeași limbă sunt participanți la acest joc. Pentru cei ce vorbesc o altă limbă, păpușile fonemelor nu sunt decât o simplă adunătură de petice sonore. Așadar, cuvintele ar fi niște păpuși din sunete, iar dicționarul, respectiv, o colecție de jucării, însă limba s-a dezvoltat, firește, din nu prea multe unități de bază ale alfabetului, consoanele
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
de transformare a limbajului transrațional în unul rațional. Dacă am lua un singur cuvânt, ceașka (ceașcă), să zicem, noi nu știm ce importanță are pentru el fiecare din sunetele-i componente. Dar dacă am aduna toate cuvintele care încep cu fonemul Ci (ceașka-ceașcă, cerep-craniu, cean-cazan, cadă, ciulok-ciorap ș.a.m.d.), toate celelalte foneme se vor anihila mutual, sensul general al acestor cuvinte constând anume în semnificația lui Ci. Comparând înde ele vocabulele care încep cu Ci, constatăm că ele toate trimit
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
singur cuvânt, ceașka (ceașcă), să zicem, noi nu știm ce importanță are pentru el fiecare din sunetele-i componente. Dar dacă am aduna toate cuvintele care încep cu fonemul Ci (ceașka-ceașcă, cerep-craniu, cean-cazan, cadă, ciulok-ciorap ș.a.m.d.), toate celelalte foneme se vor anihila mutual, sensul general al acestor cuvinte constând anume în semnificația lui Ci. Comparând înde ele vocabulele care încep cu Ci, constatăm că ele toate trimit la "un corp aflat în învelișul altui corp"; prin urmare (Ci) înseamnă
Un eseu de Velimir Hlebnikov - Temeiul nostru by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/14389_a_15714]
-
rotunjită și deschisă din prima silabă a substantivului englezesc rocker seamănă destul de bine cu diftongul românesc format dintr-un segment rotunjit și unul deschis (au fost de altfel specialiști care au considerat secvența oa ca fiind o unitate indivizibilă, un fonem). În acest caz, forma s-ar răspîndi chiar independent de clipul publicitar. Așadar, paradoxal, roacăr poate fi în același timp un semn de rostire populară și un semn de perfectă familiarizare cu termenul din engleză: o marcă ironică sau autoironică
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
ceea ce oferă, cu aerul cochetăriei guralive, volumul de publicistică al lui Șerban Foarță, Honorificabilitudinitatibus, de curînd, elegant, tipărit la Brumar. Honorificabilitudinitatibus, cuvînt "imposibil" împrumutat de la Shakespeare, "demască" bine felul în care, scriind, segmentăm la întîmplare un șir altminteri infinit de foneme. Și felul în care străbatem, cu atenție rareori distributivă, culoare de realități echivalente. Scrierea, ca și traducerea, exprimă opțiunea, "tranșarea" unei ambiguități. La Șerban Foarță, alegerea se face greu, cu veșnicul regret al virtualității irosite, cu un anume "diletantism" rafinat
O lume guresă, cochetă... by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/12205_a_13530]
-
încifrări complicate. Unele reminiscențe din poeme anterioare își schimbă configurația, „prestigioasa siglă x, simbol algebric și prin excelență stavroforă" (adică purtătoare de cruce) este jucată în fel și chip și „lignificată într-o fereastră în formă de cruce, o «croisée»". Fonemele ics, ecs, nu sunt singurele obsesii sonore, alt motiv - or, aur, dar și semnul înmulțirii - se regăsește în formule care invocă și nordul și înmulțirea cu șapte. et j'en passe. După ce a pătruns toate tainele, Șerban Foarță se scuză
mal armé… ma larme est… m’allarmait… by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6332_a_7657]
-
Cătălin Constantin Despre București, în 1945 Diferențele sînt purtătoare de sens, spunea Saussure, atît numai că e ușor să găsești sensul diferenței dintre două foneme, însă mereu echivoc să măsori distanța cultural-istorică dintre chipuri diferite ale aceluiași oraș. Imediat după război, în 1947, Victor Bilciurescu scrie o carte cu titlu clișeu: București și bucureșteni de ieri și de azi. Puțin probabil ca numele autorului să
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
fiecăreia. Muzica Axion-ului prezintă un limbaj disonant, rezultat din suprapunerea unui număr variabil de voci. Sopranele și altistele sunt divizate pe traseul compoziției, existând situații în care sunt cântate până la zece linii melodice concomitent. Eclectismul piesei este conferit de fonemele ce înlocuiesc textul specific muzicii vocale, în general. În această compoziție vocile sunt tratate uneori în manieră instrumentală, de unde rezultă și dificultatea interpretării ei. Lipsa unui text inteligibil, excluderea semanticii mesajului literar este suplinită prin muzicalitatea desprinsă din partitură, puternic
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
ritmul în șaisprezecimi precum și oscilarea sonoră pe elementele unor grafuri în aceeași nuanță ca cea a saxofonului determină un rezultat sonor viu, fluctuant. Silabele asemantice, cu toate că se repetă, nu generează relații speciale între sunete. Acestea se nasc independent de natura fonemelor atribuite lor. Ma, ra, na precum și ansamblul vocalelor din limba română constituie elementele lingvistice din Axion. Excepție fac silaba ran și cuvântul ave - prima întâlnită în debutul piesei, al doilea - în chiar finalul ei. Revenind la prima secțiune a compoziției
Citatul ?n crea?ia pentru saxofon a lui ?tefan Niculescu (II) by Irina Ni?u () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
o expresie preferată a lui Ligeti - despre "timpul înghețat"! În ceea ce privește mișcarea Ťhăcuită, sfărâmatăť, ea dă naștere unor gesturi unghiulare, nebunești, prezente în disperatul Dies Irae din Requiem, în uimitoarele mimodrame Aventures și Nouvelles Aventures - realizate pe "texte" nesemantice construite din foneme, vocale, consoane, zgomote, intonații -, în agitatele Cvartet nr. 2 și Concert pentru violoncel. E o muzică a catastrofei, a visceralului și a panicii: ca și când, subit, am înnebuni de durere. Pe de altă parte, Ligeti mizează pe ironie și absurditate, ca
"Ligeti is dead!" by Dan Dediu () [Corola-journal/Journalistic/10334_a_11659]
-
castana clitoridiană, penumbra rectală. Iubita dorește în mod expres să vorbească să-și ia plăcerea să-și ia plăcerea și să vorbească în cuvinte pe vremuri interzise iar voluptatea vocabularului lubrifiază sacra voluptate. Iată cum profită amorul de impactul anumitor foneme în anumite momente, între urlete și țipete liturgice, când limba e falus și verbul vulva, iar găurile corpului, abise lexicale unde se restaurează fața intemporală a lui Eros, cu exaltarea erectei divinități în templele sale cavernale de dinainte de începutul veacurilor
Carlos Drummond de Andrade - Amorul natural by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/7653_a_8978]
-
al "Grupului celor șase"; Cornel }ăranu (Tu reviendras I, Cloches sans raison, Cheminées, Partie sans fin și Tu reviendras II pentru voce și pian) își etalează încă o dată afinitățile cu genul liedului ce exhibă acele sensibilități micronice dintre sunete și foneme, dar și subtilitățile formale, macrocosmice de la nivelul profilului unui text poetic și arhitecturii sonore aferentă; Vasile Spătărelu (La mort de Guillaume Apollinaire pentru bariton și pian) fructifică în special conotațiile metaforei abrupte, colțuroase, mai puțin eufonice ale inspiratului poem omonim
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
istoremului, atunci putem zice că reprezintă unitatea de bază, ultimă, imposibil de diseminat, a istoriei ca disciplină, însă și ca fenomen în desfășurare. Istoremul va fi, prin urmare, echivalentul lexemului din lexicografie, al morfemului din lingvistică și, fără îndoială, al fonemului din fonetică". După această scurtă dizertație academică, cititorul se poate aștepta la orice, inclusiv la revelarea unor detalii minuscule, până acum ignorate, apte să dezlege mari enigme ale istoriei, precum originea misterioaselor statui de pe Insula Paștelui, asasinarea lui JFK sau
Teme ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7294_a_8619]
-
ortografiei latinizante preconizate de miticii cărturari ai Școalei Ardelene și de urmașii lor în cultură, în tipăriturile de la Blaj, Buda sau de la Viena avea drept țel integrarea limbii române în latinitate. Ei au fost cei care au suținut că notația fonemelor â, ă, ț, ș etc. (care, după ei, erau... slave!) trebuiă latinizată. Și au propus: â în campus > câmp), î (în rivus > rîu), ê (în foenus > fên), ô (în fontana > fôntâna) și û în... sûnt (cu timpul, accentul circumflex a
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
î (în rivus > rîu), ê (în foenus > fên), ô (în fontana > fôntâna) și û în... sûnt (cu timpul, accentul circumflex a fost uitat). Aceste propuneri reprezentau cel dintîi efort românesc de a conferi limbii noastre romanice un alfabet latin. Adaptarea fonemelor limbii române la alfabetul latin era tot atît de complexă precum fusese, în sec. XIV-XVIII, aplicarea alfabetului slavon la fonematica românească (mai multe slove chirilice pentru același fonem, foneme românești care nu-și găseau notația potrivită etc.). Trecerea la alfabetul
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
efort românesc de a conferi limbii noastre romanice un alfabet latin. Adaptarea fonemelor limbii române la alfabetul latin era tot atît de complexă precum fusese, în sec. XIV-XVIII, aplicarea alfabetului slavon la fonematica românească (mai multe slove chirilice pentru același fonem, foneme românești care nu-și găseau notația potrivită etc.). Trecerea la alfabetul latin a fost o realizare de mare însemnătate cultural-națională - după cum se știe. Atunci cînd Ardelenii au trecut în Moldo-Valahia, propagînd ideile latinității daco-romane, "luptele" cu ortografia chirilică s-
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
românesc de a conferi limbii noastre romanice un alfabet latin. Adaptarea fonemelor limbii române la alfabetul latin era tot atît de complexă precum fusese, în sec. XIV-XVIII, aplicarea alfabetului slavon la fonematica românească (mai multe slove chirilice pentru același fonem, foneme românești care nu-și găseau notația potrivită etc.). Trecerea la alfabetul latin a fost o realizare de mare însemnătate cultural-națională - după cum se știe. Atunci cînd Ardelenii au trecut în Moldo-Valahia, propagînd ideile latinității daco-romane, "luptele" cu ortografia chirilică s-au
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
îndoială, Heliade urmează ideile care circulau în Transilvania Școalei Ardelene, de unde provenea învățătorul său luminat Gh. Lazăr ("doctor în teologie", hirotonisit arhidiacon, dar și francmason) - dar le adaptează altor circumstanțe culturale. El însuși continuă a scrie sînt, îs, folosind pentru fonemul /î/ slovele @ și '(rareori, A). Valeria Guțu Romalo arată cu dreptate (p. 464-465) că Heliade făcea "concesie" tradiției grafice românești, dar uneori apar și grafii bizare (@nceput, 'nsuși, 'nsă și @ntr-'nsa etc.). Iată-ne deci în miezul problemei: (mai
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
era o emblemă a priorității istorice pe pămîntul țării. Atunci cînd Sextil Pușcariu, în 1931-1932, a primit din partea Academiei Române sarcina de a revizui normele ortografice ale limbii române, nu a ezitat de a aplica preceptele transilvane latinizante: între acestea, scrierea fonemului /î/ cu â, dar și cu î (în anumite poziții în cuvînt) și bineînțeles, recomandarea generală a formelor sunt(em, eți) (alături de alte concesii etimologizante). Ortografia preconizată de "îndreptarul" lui Sextil Pușcariu și T. A. Naum (1932) (cel dintîi "îndreptar
Ortografia - o problemă de istorie a culturii românești by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/14599_a_15924]
-
câmp vizual, ci și sonor. Muzica ce se naște din sin-fonia sau diafonia cuvintelor este una primordială: "la început a fost cuvântul și cuvântul era sunet". O muzică ce acceptă materia literelor ca singură substanță sonoră și unic fenomen fonic. Fonemele, silabele, cuvintele se supun astfel dicteului letrist, așa cum rostirea însăși era subjugată, în dadaism, dicteului automat. Creatorul letrismului este convins că "nu există nimic în Spirit care să nu fie sau să nu poată deveni literă". Dar literele sunt aidoma
Când literele încep să cânte by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/7896_a_9221]
-
refuzată a copilăriei. O tipologie și o metaforă a eternului joc de-a masacrul oferă și textul "Barca e plină". Adevărul e că teatrul lui Iosif Naghiu se poate citi ca orice text literar. Toate părțile sunt ascultate, înregistrate, de la fonem la monolog epic, de la replica ațoasă sau acidă la confesiunea totală, delirantă. Imagini dramatice, tensionate declanșează siluete, climate și metafore teatrale demne de adus pe scenă. Publicul nostru are nevoie de visul ironic, primenitor al dramaturgului. Iosif Naghiu, Teatru scurt
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]