184,013 matches
-
teatrul balinez și la triburile mexicane, unde puterea de viziune și puterea de dominare sunt reunite în practici mai apropiate de cunoașterea adevărată a omului decât nesfârșitele dialoguri practicate de teatrul occidental. "Cuvântul rostit al autorilor occidentali nu mai are forța unei adevărate oralități. Desigur, ei vorbesc, dialoghează, dar uită că au un corp, iar vorba omenească închisă asupră-și, și-a pierdut, în cazul lor, vechea eficacitate. Dincolo de problema închiderii sensului, ceea ce îl interesează pe Artaud este problema comunicării. împotriva
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
cuvântul poet e luat în sensul său comun de făuritor de imagini, poetul - profesionist al literaturii și nu poetul-inițiat. De acești poeți și, în general, de artiștii profesioniști el nu e interesat și găsește doar la câțiva pictori și muzicieni forța unor semne profetice, "pe care din timp în timp lumea trebuie să vină să le asculte". În geografia reală ca și în cea inventată, în istoria știută, ca și în cea presupusă, Artaud încearcă să sistematizeze o știință a originilor
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
Artaud evocă spațiul pe care "actorul tragic îl străbate înconjurat de metafore create neîncetat de către el, cu voce, cu gesturile, cu mișcările lui, acele gesturi cu dublă încărcătură care ascund și revelează un invizibil". Pentru a putea recrea pe scenă forțele vieții, mimesisul trebuie părăsit, crede Artaud și, în acest scop, scrie tragedia Les Cenci, alimentând paradoxul inovației prin remodelarea tradiției existente. Nu piesa, nu dramaturgia pot revigora însă sursele poluate ale teatrului; în cărțile lui Artuad două mari metafore exprimă
O Utopie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12360_a_13685]
-
Mi-aș dori ca voința de construcție a directorului "Ideilor în dialog" să poată institui premisele unei întâlniri de gradul trei: adică apariția, în scurtă vreme, a unei populații de indivizi în care să se combine competența lui Aristotel cu forța de penetrare în mase a lui Mircea Dinescu! Numai această imagine, și tot era nevoie de un astfel de "Manifest". Nu-mi rămâne decât să sper ca "Idei în dialog" să se ridice, prin autorii săi, la înălțimea noului pașoptism
Mission: Impossible by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12345_a_13670]
-
vedem aceste puncte nevralgice, dacă idealizăm niște oameni care au clare interese nu doar de natură politică, ci și extrapolitică, riscăm să repetăm, ca electori, crunta dezamăgire din perioada Constantinescu. Firește, holerei pesediste îi e preferabilă oricând o administrare a forțelor democratice. Mai ales că vârful de lance al pesedismului, Ion Ilici Iliescu, a luat-o din nou pe miriște, scoțând ghearele unui anti-occidentalism visceral. Întâlnindu-se la Sinaia cu un grup de cercetători străini de origine română, neo-bolșevicul de la Cotroceni
Să nu ne iluzionăm by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12367_a_13692]
-
observă că scrisul e o funcție a divinității: "Cum ni-a fi scris de la Dumnezeu sfîntul". "Practicat de oameni însă, pare să sublinieze Creangă, scrisul este semn de orgoliu, ținînd, pînă la un anumit punct, de păcat și de acele forțe malefice care se opun divinității", își continuă demonstrația Mircea Moț. în acest caz credem că nu este lipsit de importanță faptul că spațiul în care sînt trimiși copiii, în numele cărții, îndepărtat, ține de margine, de periferie ori de afara creației
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
un mod de a căuta cuadratura cercului - unirea intenției de a fi revoluționar și clasic deopotrivă. Nu ascund că mi se pare greșit să cauți cu orice preț acest gen de originalitate. Ea face romanul să fie o născocire fără forță. Dacă ar fi să găsesc contribuției mele o calitate, aș spune că romanele mele sunt puternice - au o forță ce le vine din limbajul foarte special, din caracterizare și din materialul lor insolit și chiar profetic. O carte e resimțită
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
mi se pare greșit să cauți cu orice preț acest gen de originalitate. Ea face romanul să fie o născocire fără forță. Dacă ar fi să găsesc contribuției mele o calitate, aș spune că romanele mele sunt puternice - au o forță ce le vine din limbajul foarte special, din caracterizare și din materialul lor insolit și chiar profetic. O carte e resimțită ca puternică și ulterior momentului când a fost scrisă dacă are relevanță, dacă s-a ocupat de problemele prezentului
Timothy Mo – "Umorul dezumflă prefăcătoria" by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/12341_a_13666]
-
parte nu mai exista un real pericol "sămănătorist", iar pe de altă parte "criteriile fundamentale" indicate de dl Poantă, preeminența esteticului, spiritul citadin, sincronismul etc., nu mai puteau fi specifice unei grupări, fiind decelabile în viața literar-artistică în genere. Prin forța lucrurilor, Echinoxul nu se afla în postura de a miza, în contextul maximei "deschideri" de la sfîrșitul deceniului șapte, pe un impact protestatar singular, așa cum s-a întîmplat cu cerchiștii. Orientarea în cauză s-a așezat temeinic pe direcția unei cărturării
Un "cronicar" al Echinoxului (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12373_a_13698]
-
unele cu altele încât nici o teorie nu ar putea să le cuprindă pe toate și nici să le dirijeze. Copleșitoare și neîndurătoare nu ca mistere ale trupului unor muzici inventate pentru a le ascunde lipsurile de la nivelul spiritului, ci ca forțe de neîmblânzit, ori ca drumuri spre ceva ce nu se cunoaște încă. Și ce poate fi mai incitant decât să întâmpinăm aceste muzici, mai în glumă, mai în serios, cu solicitare și solicitudine. Iar dacă ne-am supune obiceiului de
... și termodinamică by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12385_a_13710]
-
acestui brad că Brad de Crăciun ideal, atât pt 2008 cât și pt viitor. El poate fi observat în centrul imaginii Google Map alăturate, între străzile: Rue Clark spre rue Sewel l . În al doilea rând, existența unor situații de forță majoră (că tristețea provocată de decesul sculptorului Vasile Gorduz autor al efigiei eminesciene din Piață) au împiedicat pe maistrul Marc Marinescu Dinu Constantin, reprezentantul oficial și permanent al Fundației PlaceRomfestPiata României, să se implice mai mult în acest proiect și
Bradul din piața României, Montreal. In: Editura Destine Literare by Daniel Constantin Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/75_a_307]
-
Peetz, venit din Germania, ales pentru rolul Cymbelin după prelungi audiții, acționează ca un alt Prospero, rege-vagabond, semnele lui izvorâte dintr-o stare de inspirație declanșează mișcarea unui grup inițial amorf, căruia îi insuflă viață și stare dramatică. Actorul are forță și grație și prezența lui scenică este de natură să asigure liantul de imagine pentru aceste povești incredibile și greu de legat într-o intrigă coerentă. Ca în multe alte spectacole ale lui Hausvater, cuvântul e pregătit și determinat de
Un rege vagabond by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/12384_a_13709]
-
fi atât de greu în ce ne privește, ținând seamă că Vechiul Testament este o proză puternică, după cum îndrăzneam să afirm la început, una zi de zi cu sfințenie citită îndeosebi în ceremoniile religioase ale puritanilor noului continent, lectură pătrunzând prin forța ei narativă și în scrierile anglo-saxone moderne, cu sondajul lor , cu abisul frazei, tipice autorilor crescuți sub semnul Bibliei ...și l-aș aminti aici în primul rând pe Faulkner, - înrâurire structurală, stilistică, mai degrabă, nu metafizică așa cum întâlnim la marii
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
degrabă, nu metafizică așa cum întâlnim la marii prozatori ruși ai secolului al XIX-lea ; ...vreau să spun că o astfel de întreprindere literară, ipoteticul scenariu al Facerii nici nu ar fi greu de înfăptuit, bineînțeles nu în felul propagandei cunoscute... Forța, expresivitatea Cărții Sfinte fiind copleșitoare. Exemple?... Deschidem Biblia Cap. 1 lumii. 1. ...La început a făcut Dumnezeu cerul și pământul 2. Și pământul era netocmit și gol. Întuneric era deasupra adâncului și Duhul lui Dumnezeu se purta pe deasupra apelor. 3
Facerea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12403_a_13728]
-
totuși, cu excepția lui Ion Druță. Romanul basarabean n-ar trebui să existe ca entitate separată de literatura română. N-ar trebui să existe separat, dar există, totuși. Cum îl tratăm? Cum îl discutăm? Pentru că, oricum, are o istorie separată, prin forța împrejurărilor. Îl discutăm în sine, izolat, fără referințe la literatura română? Căci, de acum încolo, când comunicarea e mai liberă, adevărata șansă a romanului basarabean e de a se afirma simultan la Chișinău, la București, la Iași, la Cluj sau
Ieșireaîn larg a romanului basarabean by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12376_a_13701]
-
post de agent secret și lucrurile degenerează rapid într-un conflict stradal preapocaliptic: conservatorii ultraortodocși obțin o finanțare de la un șeic arab, Ștefanii pornesc lupte stradale cu sataniștii și cu ceata Fiului arhanghelului Mihail, "Ștefan cel Mare" este arestat de forțele de intervenție, Vespasian e răpit de ștefani în vederea unui schimb, dar și pentru a destabiliza tabăra adversă, apare și secta diogeniților, precum și episcopul mâna dreaptă a Papei trimis să afle ce e cu acest Vespasian... Politicienii încearcă să profite de
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
Gilliam, Life of Brian (1979). Cele câteva situații de un comic incontestabil, ar fi trebuit să dea tonul unei farse de tot hazul, unei "vesele Apocalipse": SRI-ul are ideea trimiterii lui Vespasian la Chișinău, pentru a destabiliza acolo "niște forțe politice", Ministerul Culturii oferă sprijin fundamentaliștilor neoortodocși, un politician de la Partidul pentru Mileniul Trei propune proiectul Catedralei Sf. Andrei pe rondul de la Universitate ("o sinteză a stilurilor bizantin și gotic, cu trecere prin neogotic"), "pe mine mie redă-mă" devine
Mesinism New Age și terorism neoortodoxist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12395_a_13720]
-
procent de critici pe cap de scriitor, avem 20 de critici excelenți și numai 3 - 4 prozatori lizibili". Ca și Paul Georgescu, craioveanul prin adopție manifestă o permanentă nemulțumire cîrtitoare, tipic muntenească. Amîndoi au geniu în perifrază și, țintuiți prin forța lucrurilor într-un spațiu restrîns, fac din scris o terapie declarată. Se descătușează prin Rîsu-Plînsu oricărei filosofii, trecînd cuvintele prin toate măsurile sitei sociale. Se "golănesc" savant în expresii de argou intelectual, însușindu-și de bunăvoie condiția de "histrioni ai
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
altă rețetă "morală". Iuda modern e un mutant, culpa morală nu-l mai necăjește, nu mai este încercat de criza de conștiință. E un Iuda decăzut calitativ. Acesta nu e totuna cu Acela. Fapta lui ucide, dar nu mai are forța sanctificării celui sacrificat. Biblicul Iuda e constrâns din interior să se autopedepsească. Impulsul i-l dă conștiința (autocontrolul), faptul de a-și fi dat seamă sieși de trădarea comisă. în forma ei totală, paradigma e indisolubil legată de conștiință. înainte de
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
altă țintă morală, se adresa omului modern apt numai pentru trădare. în schimb, de la Luca (XXII, 3) Papini și-a extras ispititorul ("Dar a intrat satana în Iuda..."), spre a-l folosi ca instrument provocator într-o excepțională analiză psihologică. Forța obscură, misterios întruchipată, nu-l ura atât pe Iisus, cât voia să-l compromită pe Iuda cunoscându-i iubirea pentru arginți și ambiția, mai mare decât agerimea minții. îi induce un sentiment de culpă cu insinuația în sine amenințătoare: "Eu
Iuda, o necesitate? by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/12382_a_13707]
-
închise evocă spațiile claustrofobice ale tragediei clasice franceze, a lui Racine, comparate de Jean Giraudoux cu temnițe sau cuști de animale sălbatice. Cântăreții personifică acest spațiu ultrasugestiv, colorându-l cu roluri expresive. John Tomlinson îl cântă pe Golaud cu o forță și limpezime care reiese remarcabil în duetul-interogatoriu cu micul Eyold, fiul său. Marie Arnet (Mélisande) pare reținută față de Golaud, și prea ușor îi este crezută nevinovăția. Adulterul Pelléas (Russell Braun) realizează un rol de june prim, tot atît de convingător
Pelleas et Mélisande la festivalul din Glyndebourne by Matei Chihaia () [Corola-journal/Journalistic/12413_a_13738]
-
cu lama de ras. Taie, sadic și nepăsător, în carne vie. În carnea moale și flască a textului, desigur, pe care îl obligă, astfel, să iasă din inerție. Fraza lui S. e un tratament cu șocuri electrice. Are ritmul și forța unui toboșar. Sorin este, fără doar și poate, percuționistul grupului. Urmează ochelarii fumurii, cool, ai lui Manolo. Nici el nu procedează fair-play în pariul cu autenticitatea. Vrea să treacă drept cel care "n-ar fi faultat niciodată pe nimeni și
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
emitea cîteva opinii memorabile. El evalua cu scepticism "starea lumii" unde în fiecare secundă "undeva pe glob este război", saluta invitarea țărilor arabe la Frankfurt, dar avertiza în același timp asupra riscului de a ne pune prea mari speranțe în forța literaturii de a schimba lumea. Experiența dictaturii l-a făcut pe Esterhazy să fie extrem de sensibil la orice tentativă a puterii de a instrumentaliza literatura. Tentativă care s-ar fi manifestat deja din plin tocmai în cadrul prezenței arabe, de vreme ce majoritatea
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
în Germania, autoare a mai multor nuvele și traduceri bine cotate se intitulează Alle Tage/ în fiecare zi. El a fost întîmpinat în tonuri superlative de revista Literaturen, apoi de cronicarii marilor ziare, prozatoarea fiind considerată un adevărat fenomen prin forța pe care o are de a desfășura o mulțime de filoane narative în paginile romanului ei de peste 400 de pagini, fără a pierde din mînă capătul nici unuia, și izbutind să ducă la bun sfîrșit o savantă țesătură multicoloră: istoria unei
O zi la Salonul de Carte de la Frankfurt by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/12389_a_13714]
-
șantajului... Ce zici, vecine ? -Ce să mai zic ? Rămâne cum a stabilit Hamlet! CU PA, DE VIS. După ce am vizionat meciul de "Cupă Davis" România - Canada, m-am liniștit dându-mi seama cu bucurie nedisimulată (?) că dispunem în continuare de forțe valoroase în tenis. Mai ales văzându-l pe Ilie Năstase mustăcind fericit ori de câte ori își întorcea privirea - parcă nevenindu-i să creadă - spre dublul mixt Andreea Marin/Ion Țiriac. Într-adevăr, de mulți ani n-am mai avut un cuplu atât
"Țepele" – joc dpbrogean de la Basarabi by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12414_a_13739]