10,848 matches
-
dea ceva. Restul doar iau. N-avem nimic să le dăm. Dar Carole n-o să se Întoarcă niciodată. — Ești sigur? — O s-o rezolv eu șefu, Îi spunem noi lui Toal. Fața lui ne privește ursuz de sus. Sincer, Încerc să forțez eu un zîmbet. — Vreau să faci asta Bruce. Cei de la asistența socială din poliție o să vină În curînd să te vadă. Vor putea să-ți acorde ajutor profesional. Știu că lucrurile par cam sumbre deocamdată, dar nu ești primul ofițer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nu e deloc așa. SÎnt bolovani de care trebuie să treci, iar fiecare bolovan de care te ciocnești te despică puțin mai tare și Întotdeauna mai există și alții la orizont. Și nu le poți face față, așa Încît te forțezi să crezi tîmpeniile celor despre care știi instinctiv că sînt mincinoși și Îți tot repeți minciunile alea și le repeți și altora, sperînd că, dacă le repeți suficient de des și cu destulă Înflăcărare, o să dobîndești statutul divin pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
nici măcar angajatul ICAB-ului, bărbatul sfrijit și sfios care este alergat de fiecare dată până la calea ferată. Gunoaiele au ajuns monumente, fortărețe fetide care alungă din preajma lor până și șobolanii. Dincolo de calea ferată, poarta de intrare În lumea civilizată, cerșetorii forțează orașul ca un comando furibund. Sub pământ deschid ușile metroului, la suprafață stăpânesc cimitirele, bisericile, au ocupat trotuare Întregi, au ocupat bolile mizeriei, scări de bloc, subsoluri, autobuze, tramvaie, păzesc coșurile de gunoi, și sticlele de spirt, nasc și mor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
să știu de ele. Bătrâna cerșetoare a golit o sticlă de bere și acum, Înjurăturilor ei s-au adăugat cele ale unui vagabond bătrân și degenerat și el de alcool, probabil concubinul ei. Se Împing, se ceartă, dar nu au forța să se bată În toată regula. Sunt două arătări epuizate de mizerie și băutură, pe care societatea le privește cu silă și curiozitate, doi năpăstuiți ai soartei pe care Dumnezeu i-a lăsat de izbeliște să trăiască În legea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
eram amândoi epuizați, dar ne simțeam mult mai bine. Îndreptându-mă spre locuința lui Georgie, prin ceața rece a după-amiezii, m-am gândit că, în linii mari, aveam toate motivele să-i fiu recunoscător lui Georgie pentru faptul că-mi forțase mâna. Faptul că Antonia știa acum adevărul mă eliberase de o apăsare pe care, deși o îndurasem cu stoicism în trecut, o recunoșteam acum ca fiind o povară. Într-adevăr, era mult mai bine să trăiești fără minciună, și, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
era nevoie să fiu psiholog ca să-mi dau seama că Dora făcea pur și simplu schimb de servicii pentru bani. Chiar și-un orb ar fi realizat că nu Închiria camera 202 doar de dragul meu. Eu eram cel care o forțam să facă tot ce făcea, deși de cele mai multe ori nu făceam altceva decât să-i urmez instrucțiunile. „Mândrie“ n-ar fi un cuvânt pe care l-aș folosi În acest context. Cu toate acestea, În câteva săptămâni anonimatul convenabil al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
mea. Mi-a luat trei zile să mă Încred În intuiția mea, Încă trei să mă conving, dar abia În a șaptea zi mi-am dat seama că nu conta cine făcea invitația. În acea vineri a trebuit să mă forțez să stau acasă până la patru jumate după-masa. Număram orele, apoi minutele și, În final, secundele - pe cele din urmă, stând În fața unei cafenele vizavi de hotel. Amurgul se lăsase, frigul Începuse să scârțâie. Pentru moment, mă Întrebam dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
reușesc să-și confrunte propria privire, refuză, până mă las păgubașă. Și râse discret. De obicei, sunt cam aceiași bărbați care Își inventează un nume fals. Și atunci ce-a făcut? — Îi lăsam În pace, normal. De ce i-aș fi forțat? N-aș putea să fac așa ceva. “ Privirea i se Încețoșă. De fapt, nu-i adevărat. Odată chiar am forțat pe cineva. Un caracter demn de dispreț, cu o voce ca de șmirghel. Cu verighetă pe deget, un accent franțuzesc, diplomatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
bărbați care Își inventează un nume fals. Și atunci ce-a făcut? — Îi lăsam În pace, normal. De ce i-aș fi forțat? N-aș putea să fac așa ceva. “ Privirea i se Încețoșă. De fapt, nu-i adevărat. Odată chiar am forțat pe cineva. Un caracter demn de dispreț, cu o voce ca de șmirghel. Cu verighetă pe deget, un accent franțuzesc, diplomatul tipic. Incredibil de condescendent. Se purta de parcă l-aș fi obligat să mă viziteze. Nu dădea un ban pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
pentru mine felul În care plutea trist În sonoritatea verii mi se părea ceva ce-aș fi putut asculta ore-n șir. Întodeauna am fost de părere că În interior există o multitudine de sunete din care timpul nu poate forța viața. Nu, e adevărat. Terminând de examinat camera - deloc interesantă, nici măcar buzunarele celeilalte geci ai lui Anton nu-mi trezeau vreu interes - am Întors așternuturile și m-am Întins. Din camera alăturată se eliberă o chicoteală. O femeie spuse ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
destul de prețioase ascunse-n pălării, dar a doctorului nu avea nimic. Acum ajunse la momentele periculoase ale căutării ei, pentru că examinarea unei pălării sau chiar a buzunarelor balonzaidului putea fi mascată, dar să tragă geamantanul din plasa de bagaje, să forțeze Încuietoarea cu lama briceagului și să ridice capacul erau acțiuni care o făceau și pe ea pasibilă de acuzația de tentativă de furt. Una din lamele briceagului se rupse În timp ce Încă se mai muncea cu Încuietoarea. Scopul ei era evident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
centimetri grosime. Lăsă servieta neagră pe birou și-și scoase uneltele. Dălțile lui erau Într-o stare minunată - foarte bine lustruite, cu lama ascuțită... Era mândru de condiția uneltelor sale, ca și de viteza cu care lucra. Ar fi putut forța ușa subțire de oțel cu un levier, dar Anna ar fi auzit loviturile și nu putea avea Încredere În ea că va păstra tăcerea. Așa că Își aprinse arzătorul cel mai mic, punându-și Întâi ochelarii fumurii ca să-și apere ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
cârpă colorată, un copil cu dureri, un bărbat Împleticindu-se pe urcușul spre Golgota. E vorba de un delict politic, Herr Czinner. O afacere cu un ziar. Mi s-a făcut o mare nedreptate, așa că a trebuit să fug. Am forțat geamantanul dumneavoastră spre binele cauzei. Lăsă să-i scape cuvântul „cauză“ cu răsuflarea fierbinte și tensionată, desacralizându-l până la nivelul unei parole, al unei emoții banale. — O să chemați conductorul? Omul se propti În podea și degetul lui se strânse pe nasture
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
pe un drum care nu fusese reparat de o viață de om. Arcurile erau rupte și Myatt zbura dintr-o parte În alta când mașina intra În gropi, urca sau se balansa. Mașina gemea și gâfâia ca o ființă omenească forțată la limita rezistenței de un stăpân nemilos. Zăpada cădea și mai abundent. Stâlpii de telegraf din lungul liniei păreau scurte fisuri negre Într-un zid alb. Myatt se aplecă spre șofer și Îi strigă În nemțește, peste zgomotul motorului antediluvian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
adăugând câțiva kilometri pe oră, ca unul din acei bătrâni puternici și Încăpățânați despre care alții spun: „Ei sunt ultimii. Nu mai există alții ca ei astăzi“. Myatt strigă iar „Mai Încet!“ dar șoferul arătă spre ceasul lui și-și forță mașina la zgomotoasa, nesigura și teribila limită a puterilor ei. Era un om pentru care treizeci de dinari, diferența dintre a prinde și a scăpa trenul, Însemnau luni Întregi de confort. Și-ar fi riscat viața și viața pasagerului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
În ultimele câteva săptămâni, În favoarea unei cine cu un prieten anonim din facultate. Într-o zi de duminică! Nimeni nu avea vreodată ceva important de făcut duminica. Când Barbara se pregătea să-și prezinte Cea Mai Fascinantă Personalitate, eu mă forțam să iau o Înghițitură din tonul suhimi. Să nu mănânc ar fi Înrăutățit doar lucrurile. Exact atunci mi-a sunat telefonul mobil. —Scuze, Sylvie! Cu siguranță crezi că sunt cea mai neparolistă vedetă de cinema. Era Nina Chlore. În mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din spate ale cursei, merge la cabina camionului, o vede goală, se întoarce, urcă la volan și dă înapoi, intrînd de-a binelea în șanț. Parcurge așa, înapoi, vreo cincizeci de metri, oprește, își trage răsuflarea, bagă în viteză, accelerează, forțează, încleștîndu-și mîinile pe volan; cursa mai trage un timp de spate într-o parte, ca un cal nărăvaș, pînă la un moment dat, cînd roțile mușcă puternic din buza șanțului, aruncînd colosul pe șosea și trece în viteză pe lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
alături, spre fundul iazului secat. Singura liniștită, cățelușa întinde botul mic, să atingă mîna stăpînei. Uite-o, prima întroienită arată Cornea cu brațul întins. Vlad frînează, apoi oprește freza. Cornea coboară din cabină și, împreună cu mecanicii, curăță zăpada din jurul mașinii. Forțează o portieră, o deschide și se uită înăuntru. Nimeni spune el Paulei, care s-a apropiat de mașină. Vlad scoate capul din cabină și strigă lui Cornea să împingă mașina mai într-o parte, să nu încurce traficul. Întîlnind privirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
retrage, Mihai atinge, ca din întîmplare, brațul femeii, prelungind atingerea pînă jos, la degete, pe care le prinde ușor, le așază pe palma sa, apoi le ridică ceremonios, sărutîndu-le apăsat pe toată lungimea lor. Am impresia că sărut aur, Maria... forțează el nota, răscolit brusc de parfumul fin folosit de femeie. De ce vrei să te concurezi cu Marcu? Fă-o cu tine însăți. Ai mîini de aur, lasă-le să-ți fie sărutate de cît mai multe femei și-n fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
odată plecată din casa ta, n-am putut crede c-ai ajuns să mă mă faci să mă dezbrac singură. Iar astăzi, primul gînd, cînd ai intrat, a fost să-l chem pe procuror, de-aceea te-am lăsat să forțezi nota, să am motiv. Adevăru-i că te uram; te uram că nu puteam să-ți fiu egală. Astăzi m-ai întrecut. S-o cauți și să-mi dai adresa. Ai să mai intri în casa mea doar cînd o să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
incantații. Un amestec răutăcios de acuzații cu care își presărase deja povestirea: împotriva evreilor, a intelectualilor, a moderniștilor și a celor cu înclinații psihanalitice. În ceea ce îl privea, era clar că violul repreyenta un act cu țintă precisă. Simțeam că, forțându-mă pe mine, își forța propriile limite. Nu încă, spuse el, sărutându-mă cu blândețe, limba lui strecurându-se în gura mea cu ușurința unei acadele. Lasă-mă pe mine să fac asta. Și îngenunche la rândul său în fața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
acuzații cu care își presărase deja povestirea: împotriva evreilor, a intelectualilor, a moderniștilor și a celor cu înclinații psihanalitice. În ceea ce îl privea, era clar că violul repreyenta un act cu țintă precisă. Simțeam că, forțându-mă pe mine, își forța propriile limite. Nu încă, spuse el, sărutându-mă cu blândețe, limba lui strecurându-se în gura mea cu ușurința unei acadele. Lasă-mă pe mine să fac asta. Și îngenunche la rândul său în fața mea. Mă sărută peste haine, plimbându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
în ziua de 5 mai după calendarul tradițional chinezesc. În acea zi, localnicii au obiceiul să bea vin din orez, pentru a se feri de duhurile rele. Xu Xian a făcut ce l-a sfătuit bonzul Fahai. El și-a forțat soția să bea vin peste măsură. Bai Suzhen era însărcinată, dar nu și-a putut refuza soțul, așa că a băut și îndată ea și-a recăpătat aspectul de șerpoaică. Înspăimântat, Xu Xian a murit pe loc. Ca să-și salveze soțul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Suzhen și au trăit, în continuare, o viață mai fericită. Dar bonzul Fahai tot nu suporta s-o vadă pe Bai Suzhen în lumea muritorilor. Așa că, prin înșelăciune, reuși să-l aducă pe Xu Xian la Templul Jinshan și îl forță să se călugărească. Aflând vestea, Bai Suzhen și Xiao Qing s-au întristat foarte tare și, împreună, încercară să-l elibereze din Templul Jinshan, prin puterile lor magice. Ele au provocat puhoaie mari care au asediat templul. Fahai le-a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
treacă la adevăratul atac. În fața armatei statului Chu, de câteva ori mai numeroasă decât armata proprie, Sun Wu a decis să adopte tactica atacului-fulger. A selectat câteva mii de ostași bine pregătiți și le-a ordonat să plece în marș forțat spre frontiera statului vecin. Surprins de veste, regele statului Chu a dat dispoziție ca generalii Nang Wa și Shen Yinshu să adune toate forțele armate din țară pentru a se opune inamicului. La Baiju, cele două oștiri s-au angajat
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]