2,904 matches
-
ani. S-a ridicat dintr-o familie de țărani săraci și a fost numit în 1852 la comanda armatei din Hunan, de unde este el de origine. E cunoscut pentru metodele sale meticuloase de instruire a oamenilor. A suprimat cu succes fortărețele din Taiping de pe fluviul Yangtze, ceea ce i-a adus laude din partea capitalei neliniștite și nerăbdătoare. A continuat să-și călească oamenii, care au ajuns să fie cunoscuți sub numele de Vitejii Hunan. Ei sunt cea mai eficientă forță de luptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
timp?“ Se închisese în coliba unde zăcea Hanbei, stând cu prietenul său bolnav zi și noapte, dar, în seara aceea, când el fu chemat la alte treburi importante, starea lui Hanbei părea să se agraveze cu fiecare oră ce trecea. Fortărețele inamice de la Takano și Muntele Hachiman erau învăluite în ceața înserării. Odată cu apropierea nopții, prin munți răsunau împușcături. „Iarăși trebuie să fie șchiopul ăla afurisit!“ își spuse Hideyoshi. „N-ar trebui să se ducă atât de departe spre liniile inamice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și se uitau unii la alții, strâmbându-se: — Îmi simt stomacul stors ca o cârpă udă. În seara aceea, luna era minunată, dar soldații n-ar fi vrut decât s-o poată mânca. Frunzele moarte cădeau din belșug pe acoperișurile fortăreței și prin jurul porții castelului. Un soldat le mesteca lacom. Sunt gustoase? întrebă altul. — Mai bune decât paiele, răspunse omul și mai culese una. Dintr-o dată, arătând îngrețoșat, tuși de câteva ori și vomă frunzele pe care tocmai le mâncase. — Generalul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
frunzele uscate se învârteau și dansau haotic, pe un cer nefiresc. — Un koto? întrebă unul dintre soldați, ridicând privirea în gol. Ascultau, aproape în extaz, sunetele nostalgice. Oamenii din turnul de veghe, din corpul de gardă și din toate părțile fortăreței erau cuprinși de aceleași gânduri. Prin furtuni de săgeți, împușcături și strigăte războinice - din zori și până-n asfințit și din nou de seara până dimineața - oamenii care se aflau de trei ani în castelul acela izolat de lumea din jur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kyubei de la Castelul Naegi, cât și Kiso Yoshimasa din Fukushima erau oameni care așteptau, cu nerăbdare, sosirea lui Nobunaga, nu pe-a lui Katsuyori; iar trupele care mărșăluiau din Gifu în Iwamura o făceau fără a întâmpina nici o rezistență. Diversele fortărețe ale clanului Takeda fuseseră lăsate pradă vântului. Când noaptea făcu loc zorilor, atât Castelul Matsuo cât și cel din Ida nu mai erau decât două cochilii goale. — Am înaintat spre Ina și abia dacă am găsit un soldat inamic care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
piept furiei lor. Dar apărătorii castelului nu erau câtuși de puțin inferiori, în propriul lor efort unit, disperat. Cei care acceptau provocarea și se puteau zări deasupra bastioanelor de argilă și al acoperișului pereților de pământ bătătorit, dădeau iluzia că fortăreața era umplută numai cu robuștii războinici din Kai. Dar dacă forțele asediatoare ar fi putut vedea activitățile dinăuntru, ar fi știut că întregul castel era implicat într-o luptă disperată, dar plină de curaj. În timp ce castelul gemea sub asediu, numeroșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Katsuyori s-a sinucis. Ceilalți membri ai clanului fie și-au luat viața alături de el, fie au căzut prizonieri. Nu mai are nici un rost ca acest castel să-și demonstreze, în continuare, calitățile militare, căci nu mai este decât o fortăreață singură pe un domeniu cucerit. Trebuie să predați imediat castelul și să participați, cu toate eforturile, la salvarea provinciei. Oda Nobutada — Ce drăguț. Chiar își închipuie că șmecheria asta naivă face parte din arta războiului? În noaptea aceea, Nubumori organiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
șapte de capete. La apropierea înserării, numărul apărătorilor se redusese vizibil, iar cei rămași erau acoperiți de răni. Aproape nimeni nu scăpase nevătămat. Din copacii aprinși care înconjurau castelul țâșneau în sus flăcări, vuind. Dușmanii începuseră deja să năvălească în fortăreață din toate direcțiile. Fără a clipi, Nobumori privea, de deasupra porții, ultimele clipe ale fiecărui luptător de-al său. — Stăpâne! Stăpâne! Unde sunteți? strigă un vasal, în timp ce alerga prin jurul porții. — Aici sunt, sus! răspunse Nobumori, dându-i de veste că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
guvernatorul orașului Kyoto TAKAMATSU, castelul lui Shimizu Muneharu SAKAMOTO, castelul lui Akechi Mistuharu TAMBA, provincia clanului Akechi KAMEYAMA, castelul lui Akechi Mitsuhide TEMPLUL HONNO, reședința temporară din Kyoto a lui Nobunaga TEMPLUL MYOKAKU, reședința temporară din Kyoto a lui Nobutada FORTĂREAȚĂ ÎNTR-UN LAC Doi samurai intrară, la galop, prin porțile de răchită ale Okayamei, cu copitele cailor stârnind un nor de praf, în timp ce se grăbeau spre castel. Nimeni nu le dădea prea multă atenție călăreților. Când ajunseră la poartă, anunțară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
mai întâi, dacă voia să învingă clanul Mori. În calea lui Hideyoshi spre Bitchu mai rămăsese un singur obstacol, pe care era hotărât să-l înlăture - fără vărsare de sânge, dacă putea. Acel obstacol era castelul principal dintre cele șapte fortărețe care formau linia inamică de apărare a hotarelor provinciei: Castelul Takamatsu. Kanbei și Hikoemon intrară în mica încăpere, iar Hideyoshi se simți, imediat, mai în largul său. — Tocmai a sosit declarația Domniei Sale, începu el. Mă tem că vă voi cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Cu fiecare pas pe treptele de piatră, meterezele și zidurile ascuțite, tăioase, ale citadelei principale, se înălțau, tot mai aproape, deasupra capetelor. Ajunși în citadela principală, cei doi emisari înțeleseră imediat că aceea era cea mai puternică dintre cele șapte fortărețe de la frontieră. Incinta castelului era spațioasă și, cu toate că înăuntru erau postați peste două mii de ostași, domnea tăcerea. Datorită hotărârii lui Muneharu de a lupta, castelul mai găzduia încă trei mii de refugiați civili în plus. Muneharu se decisese să reziste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
surprins. Le spuse celor doi să revină după ce se odihniseră. În aceeași zi, Hideyoshi îi chemă pe mesageri și pe câțiva generali la o consfătuire. Folosindu-se de o hartă a regiunii, Kanbei revăzu pozițiile liniei defensive a celor șapte fortărețe. Hideyoshi ridică privirea de pe hartă și se întinse, ca și cum ar fi fost obosit. Mai devreme, primise vești despre victoria lui Nobunaga din Kai. Comparând ușurința succeselor seniorului său cu propriile lui dificultăți, Hideyoshi spera ca perspectivele să i se însenineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o leghe, se opri, așteptând rapoartele cercetașilor; după alte două leghe, se opri din nou, pentru o recunoaștere. Toți ostașii auziseră veștile despre strălucitele victorii din Kai, așa că, înaintarea aceea precaută îi frustra pe mulți. Unii declarară în grabă că fortărețele și Castelul Takamatsu puteau fi capturate dintr-un singur avans rapid. Când înțeleseră condițiile reale ale câmpului de luptă și pozițiile inamicului, însă, fură nevoiți să recunoască dificultatea de a câștiga o victorie pripită. Hideyoshi își instală prima tabără pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
câștiga o victorie pripită. Hideyoshi își instală prima tabără pe Muntele Ryuo, un platou înalt, la nord de Castelul Takamatsu. De acolo, putea privi direct castelul propriu-zis. De la prima vedere, putu să observe așezarea terenului și să aprecieze legătura dintre fortărețe și castelul principal. De asemenea, putea supraveghea mișcările de trupe de la cartierul general al clanului Mori, aflând, din timp, dacă trimiteau întăriri. Își începu campania cucerind micile fortărețe de frontieră una, câte una, până când nu mai rămase decât Takamatsu. Îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
prima vedere, putu să observe așezarea terenului și să aprecieze legătura dintre fortărețe și castelul principal. De asemenea, putea supraveghea mișcările de trupe de la cartierul general al clanului Mori, aflând, din timp, dacă trimiteau întăriri. Își începu campania cucerind micile fortărețe de frontieră una, câte una, până când nu mai rămase decât Takamatsu. Îngrijorat de această întorsătură negativă a evenimentelor, Muneharu le trimitea mesaje repetate seniorilor săi superiori, membrii clanului Mori, cerându-le întăriri. Unul după altul, curtenii plecau cu apeluri tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
și simplitatea. Iar Ieyasu nu părea nici să fie ambițios pentru el însuși. Se îngrijea de interesele propriei sale provincii, dar niciodată nu-i dădea aliatului său motive de îngrijorare. Întotdeauna rămânea tare pe poziții împotriva inamicilor comuni, ca o fortăreață tăcută, în spatele lui Nobunaga. Cu alte cuvinte, provincia Mikawa era un aliat ideal, iar Ieyasu, un prieten de nădejde. Privind în urmă spre greutățile și pericolele cu care se confruntaseră în ultimii douăzeci de ani, Nobunaga se simțea îndemnat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ăștia nu mă mai lasă în pace. Se înnoptase, iar copiii îl sâcâiau să le spună una dintre faimoasele lui povești. Era ultima seară dinaintea plecării în campanie. Mitsuharu se așteptase să aibă loc o întrunire generală, dar, cum în fortăreața principală domnea liniștea, se duse în cea de-a doua și se culcă. A doua zi, Mitsuharu așteptă tot timpul, cu nerăbdare, dar nu sosea nici un ordin. Nici chiar la căderea serii, în fortăreața principală nu se zărea nici o mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o întrunire generală, dar, cum în fortăreața principală domnea liniștea, se duse în cea de-a doua și se culcă. A doua zi, Mitsuharu așteptă tot timpul, cu nerăbdare, dar nu sosea nici un ordin. Nici chiar la căderea serii, în fortăreața principală nu se zărea nici o mișcare. Când trimise pe unul din vasalii săi să se intereseze care era situația, primi răspunsul că Mitsuhide se culcase deja și dormea. Mitsuharu începea să aibă bănuieli, dar nu avu ce face decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
pe culoar. Pașii se apropiară, iar ușa camerei lui se deschise, fără zgomot. — Ce e? întrebă Mitsuharu. Garda, care probabil, crezuse că Mitsuharu dormea, ezită un moment. Apoi se prosternă grăbit la podea și spuse: — Seniorul Mitsuhide vă așteaptă în fortăreața principală. Mitsuharu se sculă și începu să se îmbrace; întrebă ce oră era. — Prima jumătatea Orei Șobolanului, răspunse străjerul. Ieși în coridorul negru precum cerneala. Când îl văzu pe Saito Toshimitsu în genunchi lângă ușă, așteptându-l, Mitsuharu se întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
genunchi lângă ușă, așteptându-l, Mitsuharu se întrebă care era motivul acelei convocări neașteptate în toiul nopții. Toshimitsu o luă înainte, cu o lumânare în mână. În timpul lungului drum pe coridorul întortocheat, nu întâlniră pe nimeni. Aproape toți cei din fortăreața principală dormeau liniștiți, dar, în acea unică parte a clădirii, domnea o atmosferă neobișnuită și se părea că, în două sau trei camere, oamenii erau treji. — Unde e Domnia Sa? — În apartamentul său de dormit. La intrarea în culoarul care ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ajungeau la urechile oamenilor de rând, inamicul le-ar fi urmărit și ar fi fost în pericol. Hideyoshi se întâlni cu un alt general și discutară un subiect întru totul diferit. În ziua aceea, trupele inamice de la Castelul Sawayama abandonaseră fortăreața și fugiseră înspre Wakasa. Generalul raportă că Sawayama revenise sub controlul fostului său comandant, Niwa Nagahide. Deodată, Ishida Sakichi și alți patru sau cinci membri ai grupului pajilor se întoarseră în mare grabă, dintr-o direcție necunoscută. Înainte de a merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Interioară. Cu aceste ordine, mama, soția și tot personalul casei lui Hideyoshi se deplasară la castelul lui din Harima. Hideyoshi, însă, nu se duse. Nu avea timp de pierdut. Pusese să se renoveze complet castelul din Takaradera, lângă Kyoto. Fusese fortăreața lui Mitsuhide în timpul bătăliei de la Yamazaki, iar Hideyoshi avea motive de a nu-și trimite mama și soția să locuiască acolo. Începu să meargă de la Castelul Tarakadera în capitală, în zile diferite. Când se întorcea, supraveghea lucrările de construcție; când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
să pândească prilejul de a-l repune pe Nobutaka pe picioare, să-și unească forțele cu soldații din Gifu și să nimicească Nagahama. Contrar așteptărilor lui Kazumasu, Hideyoshi nu se ostenise să ocupe castelele mici, ci hotărâse să atace principala fortăreață a inamicului. În acel moment Hideyoshi începu să primească mesaje urgente din Nagahama, Sawayama și Azuchi. Situația nu era deloc simplă; norii și valurile care răvășeau lumea se schimbau de la o zi la alta. În prima depeșă scria: „Avangarda din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
încerca să înfrângă inamicul. Disciplina militară strictă este vitală, însă chiar și în zilele când curgea sânge, oriunde își instala Hideyoshi scaunul de campanie apărea o briză de primăvară. Cineva chiar scrisese: „Unde stă Hideyoshi, suflă vântul primăverii.“ Șirurile de fortărețe urmau să străbată două zone. Prima pornea de la Kitayama, în Nakanogo, pe drumul spre provinciile de miazănoapte prin Muntele Higashino, Muntele Dangi și Muntele Shinmei; a doua urma Muntele Iwasaki, Muntele Okai, Shizugatake, Muntele Tagami și Kinomoto. O întreprindere atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care anunțau căutarea de muncitori mai ales în regiunile devastate de război. Munții erau plini cu refugiați. Se tăiau lemne, se deschideau drumuri, peste tot se construiau fortificații și puteai crede că, peste noapte, avea să răsară un șir de fortărețe. Dar munca de construcție nu mergea chiar atât de ușor. Un singur fort necesita turn de veghe și cazărmi, precum și metereze și șanțuri de apărare. Fură clădite trei palisade de lemn, în timp ce chiar deasupra drumului pe care cel mai probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]