2,679 matches
-
pipernicit. Nimic altceva. Cărarea șerpuia. Li se părea că nu mai ajung în vârf. După ce treceau muntele acesta, aveau apoi de străbătut valea dintre muntele Matsumori și muntele Takamori. Endō respira greu. Gaston, care mergea în urma lui cu cazmaua și frânghia, își dădea seama, după mișcarea umerilor, ce efort teribil făcea ca să respire. Când a privit îndărăt - lucru pe care-l făcea la intervale regulate -, Gaston și-a dat seama că se simțea rău. Îi apăruseră broboane de sudoare pe frunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Endō suspicios. — Kobayashi-san e bătrân. Mă bag eu în apă, explică el zâmbind, în timp ce intra cu picioarele în mlaștină. O, e rece ca gheața... Endō-san, ce căutați? — La rădăcina copacului acela e o cutie, spuse Kobayashi ușurat. Legați-o cu frânghia aceasta și trageți-o afară. Vântul a inceput să bată și mai tare, iar ceața era tot mai deasă. Până și trunchiul cel veștejit era acum învăluit în ceață. Gaton a intrat tot mai mult în apă, la început până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
cenușa s-a terminat. Ne-am dus atunci cu toții pe strada unde se găsea palatul Inchiziției. Așteptam să mai fie judecat cineva. Spre seară, a fost scoasă o femeie cu hainele sfâșiate și cu mâinile legate, la spate, cu o frânghie. Le-am mulțumit inchizitorilor, iar ei ne-au binecuvântat, îndemnîndu-ne să facem păpuși vesele... XII ― Trebuie să-ți mărturisesc, Galilei, că nu m-am așteptat să întîlnesc un om bântuit de asemenea melancolii și obsesii, înclinat să privească lumea ca
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
un bun creștin, spînzurîndu-se, și n-au îngăduit să fie înmormîntat în cimitir. Nu-și puneau problema că, poate, omul acela nu mai suportase ceva și nu găsise altă soluție. ― Pentru a trăi bine, îți trebuie un motiv sau o frânghie, zicea Diogene Cinicul. Tu ce părere ai? ― Altădată, n-aș fi șovăit să spun: trebuie să păstrezi "motivul" și să arunci "frînghia". Acum, sunt mai aproape de o vorbă a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
mai suportase ceva și nu găsise altă soluție. ― Pentru a trăi bine, îți trebuie un motiv sau o frânghie, zicea Diogene Cinicul. Tu ce părere ai? ― Altădată, n-aș fi șovăit să spun: trebuie să păstrezi "motivul" și să arunci "frînghia". Acum, sunt mai aproape de o vorbă a lui Seneca: "Socot laș pe acela care moare pentru a nu suferi și prost pe acela care trăiește pentru a suferi". Am trecut, chiar, printr-un moment de criză. Tocmai îmi isprăvisem penitența
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
în ea un par neted, înalt de cinci coți și lat de patru degete, foarte ascuțit la vârf. L-au fixat în pământ bine de tot, întărindu-l și cu ceva pietre. Pe Romilde au legat-o de mâini cu frânghii pe care le-au trecut pe deasupra traversei și au ridicat-o. În timp ce doi indivizi îi desfăceau picioarele zbuciumate, cei care țineau de frânghii au început să o lase în jos încet. Ea a încetat să mai urle ca un animal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
bine de tot, întărindu-l și cu ceva pietre. Pe Romilde au legat-o de mâini cu frânghii pe care le-au trecut pe deasupra traversei și au ridicat-o. În timp ce doi indivizi îi desfăceau picioarele zbuciumate, cei care țineau de frânghii au început să o lase în jos încet. Ea a încetat să mai urle ca un animal și a leșinat cu capul pe spate și cu gura deschisă. Tortura a fost oprită. Omul care o ținea de șolduri a lovit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
-o din cap până-n picioare, a dat ochii peste cap, și capul i-a căzut din nou pe piept. După care s-a așternut tăcerea. Haganului i s-a făcut milă. A mișcat un deget, și călăii au slăbit brusc frânghiile, după care a fost trasă cu toată puterea în jos de brațe. S-a auzit un zgomot sec, ca și cum s-ar fi rupt pe neașteptate un ham, și vârful însângerat al parului s-a ivit prin spinarea lui Romilde, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Vibana, palpând-o atent la nivelul uterului și ascultându-i cuvintele. Ieșind din casă mi-a spus: - Este vorba de o barcă gata să plutească spre orizont; poți doar s-o ții legată la țărm pentru scurt timp cu această frânghie. A desfăcut desaga și mi-a întins un păhăruț de teracotă, astupat cu un smoc de lână. L-am deschis și am văzut niște granule maronii, cele mai mari dintre ele având mărimea unghiei policarului. Erau treizeci la număr, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
că era suc de mac alb, o plantă care se găseau în puține locuri: în văile de munte la sud de ținuturile slavilor și, mai din abundență, în Persia și mai departe spre Soare-Răsare. - Tu o să iei hotărârea când dezlegi frânghia și pui capăt acestui tratament. Durerea va reveni și va fi atât de puternică, încât o să-i oprească inima. S-ar putea întâmpla ca menstruația să nu se oprească, caz în care folosește vipera ca s-o oprești. Te sfătuiesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
dimineții; la o cincea oră, Rotari a venit grabnic la mine și m-a condus la palat. Ajungând noi la poarta curții, l-am văzut pe longobardul care nu voise să-mi dea drumul, legat de o țâțână cu o frânghie. Rotari se înfuriase atât de tare, încât m-am temut pentru viața omului, și abia am reușit să-l înduplec să-l elibereze și să-l ierte. Împreună cu Ansoald, am fost cazat într-o parte a palatului, având o baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
un bărbat în vârstă de 40 de ani, cu o chelie în vârful capului și o burtă remarcabilă. Generos de fire și spontan. Bine. I-am zâmbit apoi am continuat: Acum mult mai bine. Și mam îndreptat spre copac. Două frânghii legate strâns de o creangă susțineau un scaun configurat dintr-o bucată de lemn de arțar, deja trecută prin vijelii și ploi grele. M-am așezat pe ea și mă clătinam. Parcă zburam, era un sentiment unic și îl savuram
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
privi altfel; parcă nici nu mă privi pe mine, ci ceva din mine. Se apropia cu pași mărunți și calculați, mai aproape, mai aproape...se opri. Era doar la câțiva centimetri de mine, îi auzeam răsuflarea. Privi spre leagăn și frânghia ce-l susținea. Mă dădu jos, printre frunze cu o mișcare iute a mâinii. M-am uitat la el nervoasă și-l împroșcasem cu o mână de frunze argintii și aurii ale copacului. Eram pe jos, iar el deasupra mea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
brumării fătau miei gemeni mult mai des decât cele albe și majoritatea puilor erau de parte femeiască, ceea ce însemna mai mult lapte și mai multă brânză. Blana caprelor bălțate era foarte uleioasă și din ea se făceau cele mai bune frânghii. Dar astea erau lucruri știute doar de Iacob, pentru că le învățase de-a lungul anilor de muncă. Lenea și dezinteresul lui Laban îl costau acum. Și Laban a zis, așa să fie. Iar bărbații au băut vin ca să pecetluiască înțelegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu atâta atenție, scăpasem momentul. M-am repezit afară și i-am văzut pe frații mei înfășurând pieile de capră din care fusese făcut cortul tatălui meu. Peste tot în jur, corturile erau la pământ, parii erau adunați în snopuri, frânghiile rulate. Casa mea se desfăcea în bucăți. Plecam. Iacob se trezise la răsăritul soarelui și făcuse un sacrificiu de grâu, vin și ulei pentru călătorie. Turmele, simțind schimbarea, behăiau și se agitau. Câinii nu se opreau din lătrat. Jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aveam poftă să cad, și atunci, în timp ce mă cățăram, m-am uitat în sus, și printre scândurile podelei de la postul de observație am văzut că acolo sus e cineva, era Remus Frunză, ghemuit într-un colț, pe un morman de frânghii, am văzut că fumează, fața îi era roșie de vopsea, și se uită fix la mine prin fanta dintre scânduri, asta m-a mirat foarte tare, pentru că până atunci crezusem că luptase și el alături de ceilalți, în lan, și atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
observație erau scânduri bătute în cuie de-a latul, pe care stăteau porumbei, pe puțin patruzeci, vârându-și ciocurile în pene, de stat jos bineînțeles că nu era loc, Romulus Frunză ocupase banca în întregime, lângă Remus, pe grămada de frânghii ar mai fi fost loc, însă acolo n-am îndrăznit să mă așez, deși nu mai ținea șișul în mână, așa că am zis că le mulțumesc, dar eu venisem numai după minge și, dacă se poate, atunci eu m-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
asta verde-n față, și că imediat se va dovedi dacă sunt într-adevăr curajos sau dau numai din gură, pentru că acum o să-mi ofere ocazia de să-mi dovedesc curajul și, zicând astea, Remus a luat de lângă mormanul de frânghii o stinghie, și a așezat-o pe jos, în mijlocul ei se vedea o pată maronie aidoma unei mâini cu degetele răsfirate, iar Romulus mi-a spus să mă pun în genunchi și să-mi așez frumușel mâna dreaptă pe scândură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
ochi limba de foc care o Încercuia deja pe sora lui, ajungîndu-i la marginea hainelor. - Fir-ar să fie! Nu sta ca de lemn! Du-te să cauți un extinctor! Lucas smulse o față de masă care se usca pe o frînghie, Îl Împinse la o parte pe Loïc care Îi bara trecerea și, sărind În cercul de foc, o aruncă peste Marie ca să Înăbușe flăcările, În timp ce Loïc, În fine ieșit din amorțeala care-l paralizase, venea să-i dea o mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
punctul de a relua oficial ancheta alături de Fersen. Deși era de multă vreme adultă și În pofida anilor petrecuți departe de casă, Marie se simțea ca o puștoaică prinsă În flagrant delict de neascultare. Jeanne Își vedea de treabă pe lîngă frînghia de Întins rufele. CÎnd se Întoarse către fiica ei, privirea cenușie și glacială pe care i-o aruncă Înainte de a-i spune bună dimineața o făcu să se simtă Înfiorată. - L-ai lăsat să plece singur! Trebuie să faci Întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care Îi biciuiau obrazul. Pașii se auzeau mereu, se apropiau, avea impresia unei suflări calde În ceafă. Ajunse gîfÎind la malul estuarului. Vederea Zodiacului ancorat la pontonul unui mic golf o liniști. Lungi și mai mult pasul, desprinse rapid capătul frînghiei, Îl aruncă În barcă și sări la bord. Se năpusti spre motorul de cincizeci de cai-putere, trase ca o nebună de cablu pentru a-l porni, gata să trîntească o Înjurătură cînd eșuă la prima Încercare și Începu să urle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
ușor, era balonat; evident, mâncase prea mult la bufetul de pe autostradă. Nu izbutea să-și limpezească gândurile; Își dădea totuși seama că alegerea locului putea fi un element decisiv pentru reușita vacanței. În acest moment al reflecțiilor sale, zări o frânghie Întinsă Între doi arbori. Pe ea, legănați ușor de briza serii, se uscau niște chiloței. Ar fi o idee, Își zise el; Într-un camping, vecinii fac cunoștință; nu neapărat ca să și-o pună, dar fac cunoștință, e un Început
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
sfârși, se repezi la cort fără măcar să Încerce să intre În vorbă cu roșcovana; trebuia să radă un whisky Înainte de prânz. Lângă cort, dădu peste una dintre adolescentele de la duș; cu un gest grațios, ce-i ridica sânii, culegea de pe frânghie chiloțeii de dantelă puși la uscat În ajun. Bruno simțea că e gata să explodeze În atmosferă și să cadă peste camping sub formă de zdrențe unsuroase. Ce se schimbase, În fond, din adolescența lui? Avea aceleași dorințe, cu conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
că o să-l dau În vileag. Din cauza asta, Îmi arătase o grămadă de lucruri: să iau urma vânatului, să dobor animale mari precum mamuții sau mărunte precum chițcanii, să merg mult-mult fără să-mi fie sete sau foame, să Împletesc frânghii, să mă uit după locul, mereu altul, de unde răsare soarele, și câte și mai câte. După ce am mai crescut, Moru se apucă să-mi spună cuvinte din ce În ce mai multe, iar pe unele dintre acestea le meșteșugise chiar el. Odată, mă luase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
pluteau pe apa mâloasă... În fiecare trunchi de copac erau mai puțini decât degetele unei mâini, numai că pe apă erau răspândite multe-multe asemenea trunchiuri scobite. Aveau un fel de sulițe cum nu mai văzusem, prinse cu un fel de frânghii din piele petrecute În jurul mâinii. I-am privit și eu, la fel de tăcut. Trebuia să-i Încredințez că nu am gânduri rele, căci așa cum nimerisem În mijlocul lor, chemarea mea de ucigaș nu mă ajuta la nimic. N-aveam nici măcar unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]