1,684 matches
-
artă romanică prezente în arhitectura moldovenească se datorează mai degrabă „descălecătorilor” maramureșeni, în ctitoriile cărora se resimte o influență apuseană. Din arhitectura gotică au fost împrumutate mai ales elemente decorative, pe care le întâlnim la ancadramentelor ferestrelor și ușilor: arcul frânt, colonete, nervuri, chei de boltă, iar la exterior, contraforții. O parte dintre bisericile lui Ștefan cel Mare au o singură navă, cu bolți semicilindrice și cu arcuri de întărire, cu sau fără turlă, cu abside laterale, adâncite în grosimea zidurilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
10 000 de coroane suedeze pentru a face față presiunii de la bancă. Traversând Tegnérgatan l-am văzut din depărtare pe Boni (Herlin). Era adus de spate, într-o pungă purta cartea grea Iter Laponicum - mergând, umerii ritmau pasul unui om frânt, îmbătrânit înainte de vreme. În aceeași zi am primit o scrisoare personală de la Ambasada suedeză din București - sunt invitată în România, prin cei de acolo. În același timp, în România literară, Gabriel (Dimisianu) a scris o cronică excelentă la cartea mea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
traduse în românește de mine. În timp ce în Suedia e răcoare, în America mercurul s-a ridicat la 38 de grade. A bătut un vânt puternic în sudul Suediei, arborii au căzut peste case, o fetiță a murit sub un arbore frânt. Vecina mea Ebba plânge, soțul ei, care e la spital, i-a spus clar că nu se mai întoarce acasă: se pregătește să plece foarte departe, acolo, sus, o stea îl așteaptă de mult. Lucrez la un număr despre Suedia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
suabul se Întorsese de peste mare. Și el Îl cunoscuse, atunci când, pentru o scurtă perioadă, sculptorul lucrase pentru călugării de la Santa Croce. Pe atunci, poetul era doar un copil, aflat la primele Încleștări cu arta cuvântului. Dar Își amintea bine nasul frânt și barba nerasă care Îi confereau acelui om aerul unui satir, ca și privirea lui pierdută În imagini tulburi. - Maestru al figurii moarte... de ce? Îl mai Întrebă Dante. Nu mai auzea nimic din larma din jur, captivat doar de acea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
tichiile vara, cu picioarele lui goale vârâte în niște pantofi de căpătat, albi și ăia, și începea să încropească răspunsul, acoperind cu trupul lui slăbănog rândurile pe care le scrisese cu creta, iar semnele pentru infinit arătau ca niște furnici frânte, în timp ce literele lui grecești tremurate trăgeau în jos, către ultimul egal. În ceea ce mă privea, trebuia să fii dăruit de dumnezeu să vezi asemenea lucruri așa de clar. Uneori primea aplauze pentru performanța lui când se întorcea înapoi țăcănind rapid
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1872_a_3197]
-
Roman face tehniciana prezentările, indicîndu-i pe cei doi cu palma desfăcută. Nu mai întind mîna că-s gripată foc murmură Brîndușa Roman, aruncînd o privire spre Vlad, observîndu-l cum își ridică încet palma. Privirea tînărului, surprinsă o clipă de gestul frînt al palmei ridicate, face o mișcare rotundă, bruscă și tăioasă, retezînd-o pe femeie în două, asemeni coasei ce învăluie brazda de iarbă: Deci tu ești frumoasa doamnă Brîndușa..." "Obraznicule!" scapără privirea Brîndușei. Am înțeles de la tovarășa tehniciană că dumneata conduci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai ascult. La auzul acestui ordin, bărbatul își ridică fruntea: doi ochi vii, scăpărători, o țintuiesc pe femeia din fața lui, care începe să dea înapoi. Dacă-i atît de greu să legi două vorbe în latină, spune femeia cu glasul frînt, vrînd să cîștige timp, să ajungă la ușă învață, măcar, că trebuie să-ți scoți căciula cînd... adaugă ea speriată de-a binelea, dar prea tîrziu: bărbatul i-a prins deja umerii între palme și o apropie, învăluindu-i gura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
zgomot, înfiorînd pînă și frigul. Dezorientat, Mihai privește într-acolo. Nu cumva, abia de-acum, de-aici încolo, încep să mă îndrăgostesc de Maria, făcînd o pasiune pentru miezul fierbinte al vulcanului?!..." Noaptea pare cutremurată de rana albă a pomului frînt. Vîntul suflă cu putere dinspre munte și-l împinge pe Mihai înainte, către stația autobuzelor din centrul orașului. *** Ce-i? Cine-i! sare Aura în sus, speriată, răsturnînd pe spate, spre perete, fotoliul în care a dormit. Vîntul zgîlțîie din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
îi atinge Mihai umărul cu timiditate. Muraru se ridică, își șterge ochii și nasul cu batista, apoi îl întreabă: Ai adus? Mihai îi pune în mînă teancul de sute. A murit, Mihai, a murit ast' noapte spune Muraru cu glasul frînt. Mi-a zis că nu-i, dar ea era. Eu am stat la uzină toată noaptea... Și doar îi spusesem că fac rost de bani. Voia să mă lase, zicea că-i mai bine așa. Eu ziceam să lase copilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
reținere, care nu era întru totul antipatie, mă făcea să șovăi înainte de a cerceta motivele acestei ființe. Odată cu ea veni un gând imprecis însă destul de puternic care mă îndemnă să spun: — La urma urmei, eu nu sunt decât o trestie frântă. Nu știam precis de ce am rostit aceste cuvinte, trebuie să fi izvorât dintr-o tainică afinitate cu gândurile lui Honor, căci ea răspunse imediat: — Da. Nu contează. Am oftat amândoi. Mâna mea se mișca întruna pe suprafața mesei. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a Regatului creștin al Ierusalimului, sub domnia von weit her, a lui Conrad al IV-lea, Duce de Hohenstaufen în refectoriul Citadelei, printre coloanele ciclopeene rotunde, printre coloșii țărcuiți cu brâuri orizontale groase, faraonice și sfârșiți în arcele superioare îndrăznețe, frânte, freamătă stoluri-stoluri de rantii și de pelerine precum spuma laptelui, însemnate cu cruci roșii, amestecându-se vălurit cu alte mantii, negre, purtătoare și ele de cruci, albe, în opt colțuri. Zăngănituri cadențate de lănci, de spade, de săbii, de pinteni
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ale sfetnicilor săi oculți, care vor trebui, pe rând, tăiate, dezmembrate! Eșecul nu este o opțiune. Dacă pierdem, omenirea este și ea etern pierdută. Iar pedeapsa ei irevocabilă, e binemeritată! Așa după cum a și invocat damnarea, din adâncul inimii lui frânte, oropsite, negre, disperate, un spirit omenesc umil și umilit și Arhanghelul privi ostentativ și neclintit, spre Vierme. Ce...?! Cum...?! Eu...?! Eu să fi fost...?! Văleu...!! Dar, când...!? Când, dracu'...?! Când a plecat lepădătura de Coco, ca să și-o pună, cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ductile, mobile, atente. Se mulau la marginea ferestrelor și se resemnau Îmbrățișând farurile, se Întrerupeau pe tampoane pentru a Începe din nou, pe vagonul următor - o simfonie continuă de personaje și culori, o epopee de imagini și cuvinte Întrerupte și frânte care se chemau și răsunau și rimau unele cu altele. Pete de galben, de roșu, de violet și de verde acopereau convoiul și Îl transformau Într-o machetă, Într-un manifest, Într-o carte. De-a lungul pereților vagoanelor, separate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
trăsese și celelalte focuri? Era un pistol 7+1. Dar nu le folosise. Două cartușe rămăseseră În Încărcător. De ce? Buonocore se gândea la viața tenace a fiicei de sub masa din verandă, În timp ce Își punea costumul negru de mire? Viața aceea frântă și nouă pe care i-o dăruise. Brancardierul Închise portiera și, trecând prin fața agentului Împietrit, spune că da, Încă mai trăiește. Apoi urcă lângă șofer. Motorul ambulanței ambalează. Sirena urlă. — Hei! aleargă după ei agentul principal, lovind cu pumnul În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
câștigat National Book Award for Fiction, iar în 2007 scriitorul a fost finalist al Premiului Pulitzer. Intriga celui mai recent roman al său, Cel care cheamă ecoul, este simplă: „Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul (de cocori) din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță. Se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2215_a_3540]
-
pentru a o scuza pe inocenta ei prietenă. — Ei, a spus Richard, căscând, asta face din om viața de provincie. — Da, probabil. A tăcut un moment și apoi, când Richard n-a mai răspuns, a deschis ușa: — Ok, urc. Sunt frântă. Când, după o jumătate de oră, Richard a venit în dormitor, Sheba își ținea ochii închiși și încerca să respire regulat ca un om adormit. El s-a dezbrăcat și a citit timp de cincisprezece minute. Când i-a căzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
ale gării? Bau-Bau! Nu, nu e. E un oraș prăfuit și cenușiu pe care Îl cunosc foarte bine. Îmi fug ochii la șirul de blocuriturn cu tencuiala cojită, singura lor căldură vine de la geometria de lumini difuze care se desenează frînt, asimetric, În timp ce sunetul tramvaielor mă transpune Într-un set de amintiri. E vară și alerg cu dosarul pentru facultate, ies de la metrou undeva lîngă DÎmbovița, traversînd intersecții enorme; la semafor, un număr nesfîrșit de Dacii și de autobuze deșelate suflă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
pare numai bun de pupat acum, sări Fi până să apuce Ruby să zică „bună“, dar nu te lăsa păcălită. Micuțul a urlat până n-a mai putut toată noaptea. Ruby o pupă pe Fi de bun găsit. — Doamne, pari frântă. Fi o conduse de-alungul holului până la bucătărie. Ruby Întrebă dacă Saul n-ar putea să-i lase și ei puțin timp liber ca să mai și doarmă. Fi dădu din cap negativ. —E la o audiție pentru o reclamă. Nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
din curtea unui poet și pictor, și se uita cum ardea porumbul - mândria Directorului de IAS. Poetul ieșise În chiloți din casa dărâmată și urla. Chiar În acea noapte veniră mașinile de la garnizoană. Cătănuță fu Încătușat, cu toate că avea un braț frânt. Ancheta la fața locului n-a durat cine știe cât și, la destul de puțină vreme, Întâmplarea nu mai păru așa de Însemnată. Despre soldatul Cătănuță, În calitatea lui de sabotor al economiei și al securității alimentare a poporului, nu s-a scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Muză de până atunci. Țin să precizez că nu de la amărâtul de soldat - pe care am Înțeles că-l cheamă Cătănuță și care, sincer, m-a Înduioșat cu privirea lui goală, cu mâinile Încătușate și brațul care atârna din umăr, frânt și bleg - doresc a-mi recupera neprețuitele prejudicii, căci nu este el vinovatul. Vina o poartă cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis pe cel ce l-a trimis; cel ce l-a trimis pe cel cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
nimeni strunită, la vale pe coasta dinspre Dunăre a satului, soldatul-șofer Cătănuță agățase, azvârlindu-se prin portiera hodorogită Împinsă cu umărul, și Învelitoarea de pe banchetele sparte. Pe ea, apoi, fără să știe, se așezase, proptind cu brațul sănătos pe cel frânt, În curtea plină de bălării a unui profesor bețiv, ca să privească, mai mult fascinat decât Înspăimântat, incendiul care Își repezea flăcările până la cer. După ce soldatul Cătănuță fusese Încătușat, cu tot brațul care Îi atârna, și zgomotele se potoliseră În curtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o atitudine sceptică absolută față de existența lumii. Ea se referă la faptul că simțurile noastre pot fi Înșelate, ceea ce se Întâmplă fie conform unor legi fizice naturale - ca În cazul baghetei scufundate pe jumătate În apă și care se vede frântă -, fie ca urmare a unor deficiențe ale organelor noastre de simț, a vătămării lor. Cum nu sunt puse la Îndoială Înseși datele senzoriale ale cunoașterii, această Îndoială nu afectează fundamentele cunoașterii, deci nu e cazul unei Îndoieli sceptice. Ca să atingă
[Corola-publishinghouse/Science/2004_a_3329]
-
îndeobște, se numește "real" și ceea ce reprezintă mit/legendă/ficțiune (depinde de context) o sesizează cititorul experimentat. "...orice element transversal, orice fapt ce stânjenește acțiunea, orice notă secundară care poate interveni în evenimentele și motivele principale, tot ce este nehotărât, frânt și șovăitor și deviază mersul drept al acțiunii și evoluția simplă a personajelor care acționează"302 este interpretat ca mimesis, fenomen cu largi rezonanțe în contemporaneitate, fiind subiectul a numeroase volume de specialitate. La o primă lectură, s-ar putea
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
vase de aur sau argint, pe când el și ai săi se ospătau din vase de lemn. Trecând peste semnificații, subliniem atestarea veselei de lemn la daci, pe care se află, probabil, și „dintele de lup”. Tot frecvent apare și linia frântă sau în zigzag. Motivul acesta este cunoscut sub numele de „zimți” și apare pe fluiere, pe furcile de tors, pe bâte ciobănești, dar și pe țesături. Spirala este un alt motiv geometric des întrebuințat, formând un tot armonios cu celelalte
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1327]
-
faptului că învățătorul nu este un simplu funcționar, el este o personalitate cu înalte răspunderi sociale și morale, și nu-i este permis să se compromită sprijinind pereții cârciumilor sau rezemând gardurile sătenilor care au fete frumoase și sprințare. ARIPI FRÂNTE Învățătorul emerit Gheorghe Sireteanu (fie-i țărâna ușoară) mi-a povestit, în obișnuitele noastre întâlniri, un caz tipic privind dificultățile cu care se confruntă tinerii absolvenți de facultăți și de școli normale, când se prezintă la posturi în localitățile rurale
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]