3,509 matches
-
și să primească un răspuns. În fața acestui chin sfâșietor, în fața acestei sorți de damnat, Dumnezeu ce are de zis? Fiindcă Dumnezeu l-a creat pe om. Și el, Virgil, era un simplu om, care se adresează unei instanțe superioare. “Cunosc frământările tale”, a auzit o voce adresându-i-se cu blândețe. “Dar fii sincer și recunoaște: pentru cine vrei să te eliberez? Pentru ceilalți sau pentru tine însuți? Vrei să fii liber ca să nu mai suferi, ca să nu mai simți propria
ELIBEREAZĂ-MĂ! de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1968 din 21 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/350217_a_351546]
-
Doamna Teodorescu se gândise mult și profund cum ar trebui să-și educe fiica; desigur nu ar fi vrut ca Alma să aibă de suferit, ar fi vrut s-o știe tot timpul voioasă și plină de energie. După îndelungi frământări interioare, aprecie ca fiind potrivit comentariul prietenei sale și argumentându-și în sine că oricine trebuie să învețe să-și asume anumite riscuri și responsabilități, hotărî că Alma trebuie lăsată să se dezvolte în ritmul ei firesc și doar îndrumată
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 375 din 10 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361907_a_363236]
-
pot imagina cât a suferit... Pot înțelege cât a durut-o frângerea aripilor ei feciorelnice...”, medita avocata, uitând de trecerea timpului. O privea fără să o vadă. Trăia, în schimb, dureros de real, scenele înfățișate de Violeta printre lacrimi și frământări necontenite de mâini. A lăsat-o să se liniștească puțin. Timpul o presa și regreta că la prima înfățișare nu i-a relatat nimic din trecutul care părea a fi marcat-o mult mai mult decât se părea la prima
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 381 din 16 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361968_a_363297]
-
și morții, ale istoriei, dar și ale locurilor natale, locurile copilăriei, adolescenței - timp al devenirii... Volumul se deschide cu - am putea-o numi - artă poetică, poezia intitulată „ Muzei mele “, în care poetul cere „ Să-mi plouă-n vers cuvinte dulci”. Frământările interioare, glasul zbuciumului sufletesc transpar în versuri tensionate, în tonalități grave sau calde, jucăușe , pline de patos, iubire, dar și durere față de momentele tragice din istoria Ardealului. Tulburător mesaj al setei de libertate și dreptate pentru poporul român se desprinde
NOTE DE LECTURĂ: „FĂRĂ VOIA MEA…” DE MIRCEA GORDAN de LUCIA ELENA LOCUSTEANU în ediţia nr. 1826 din 31 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/365871_a_367200]
-
de entuziasmul tinereții își expunea fără reținere, poate chiar periculos, concepțiile filozofice, atrăgându-i prejudicii, atât în Germania „pentru că venea din Est și fusese suspectat de agitație comunistă,” dar și în România comunistă ce atribuiau discursurilor lui „conotații capitaliste”. Toate frământările tânărului student marcat de teoriile filozofilor renumiți la moda timpului, sunt amănunțit și atent redate, ceea ce îmi demonstrează ori o documentare foarte profundă a fenomenului, ori exteriorizarea crezului filozofic al autorului. Mă folosesc de acest moment, să avertizeze cititorul căutător
CLIPA INSOLITĂ A WAREI MESSNER, SAU ROMANUL INSOLIT AL LUI OCTAVIAN ANUȚA de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1702 din 29 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/365883_a_367212]
-
bat la poartă. Doamne, dacă ceva mă putea face împlinit, în acele momente, Ceahlăul își îndeplinea misiunea cu prisosință!” (pag. 216) Aceste pagini descriptive alternează cu altele și mai surprinzătoare, în care personajele își trăiesc, retrăiesc tainele copilăriei, neliniștile tinereții, frământările maturității. Helene Pflitsch a știut ce să selecteze din biografia ei sau ce anume să inventeze ca să provoace cititorului o emoție estetică. Ea, autoarea, a intuit că literatura nu este o relație între autor și text, ci una între text
UMBRE ÎNDRĂGOSTITE SAU O INCURSIUNE ÎN NOAPTEA FĂRĂ LUNĂ, FĂRĂ STELE de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 1978 din 31 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/365927_a_367256]
-
zbaterea nebună a sânilor de piatră mă-neacă o mireasmă de blândă primăvară m-ajută Doamne să trăiesc încă o vară ca ducere-n splendori de-acum prea inocente preschimbat mi-e sufletul în liră iară te-aștept în dulcea frământare printre miresme crude pe prag de dimineață să mă pot pierde în ochii tăi infiniți Referință Bibliografică: Cântecul primăverii noastre / Lilioara Macovei : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1517, Anul V, 25 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Lilioara
CÂNTECUL PRIMĂVERII NOASTRE de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366021_a_367350]
-
cocorilor ... Citește mai mult Astenias-a înfiltrat insidiosin nervurile de gheață,sub tampleau răbufnit ghioceiimaculandzapezile intinatede smogul intristarii.Pe vatra inimii mocnesc taciuni.Nici lacrima fierbine a remuscariinu mai poate da în clocotsangele atins de rugina melancoliei,doar întoarcerea cocorilor... III. FRĂMÂNTĂRI DE LIMBĂ, de Adriana Neacșu, publicat în Ediția nr. 1138 din 11 februarie 2014. Domnul șoarece zis Ronț, Roade-ntruna: cronț, cronț, cronț, Dintr-un cerc de cașcaval Cucerit de la rival; Dar de-atâta ronțăit, Cercul s-a-njumătățit. L-a aflat
ADRIANA NEACŞU [Corola-blog/BlogPost/365993_a_367322]
-
provocarea căutărilor / sterile ... ”(Nu mă arunca... în vâltoarea poemelor). Poezia Valentinei Becart nu se strigă, nu se declamă, nu se pretează scenei. E aproape un joc de pantomimă, un strigăt mut pentru o ureche sensibilă dispusă a lua aminte la frământările, neliniștile, mișcările aproape imperceptibile, vălurite, avânturile lirice ale unei autoare plină de sensibilitate, spontaneitate, originalitate și bun simț. Este ceea ce se găsește atât de rar în timpurile actuale, dar e cu atât mai prețios. Conștientă de menirea ei, autoarea surprinde
PAŞI PRIN MISTERIOASA GRĂDINĂ A CUVÂNTULUI, RECENZIE LA CARTEA VALENTINEI BECART UNDEVA, UN POET , EDITURA ARHIP ART, SIBIU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 426 din 01 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/365235_a_366564]
-
întrevedea noi înțelesuri față de ceea ce li se făcuse cunoscut, începea să capete senzația că trăia într-o lume în care oamenii au o existență duplicitară, că între generații există o barieră conjuncturală de netrecut. * Nici Mitru nu a avut somn. Frământările lui erau mai puțin învolburate însă mult mai profunde. Multă vreme se ostenise să înțelegă în ce fel de lume trăia, multă vreme fusese derutat de slogane fie regaliste, fie comuniste, multă vreme fusese derutat de fapte. În dreptatea cărei
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
fie regaliste, fie comuniste, multă vreme fusese derutat de fapte. În dreptatea cărei cauze să creadă ? Odată ce Albert a fost dat la școală, a avut ocazia să-l cunoască pe învățător, să-i câștige încrederea, să-i asculte gîndurile și frământările, să caute deslușiri. În fapt, învățătorul era cel care avea nevoie de un ascultător, de destăinuirea a ceea ce acumulase de-a lungul vremurilor tulburi, destăinuiri ce nu puteau fi făcute oricui. A fost îndeajuns să-și înceapă destăinuirile după care
VI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2087 din 17 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365255_a_366584]
-
înapoi cu aceeași nedumerire!...) Soldatul Bert este consternat. Nu poate să creadă că toată vina este aruncată, de către ceilalți, asupra lui. Este drept că responsabilitate i-a revenit și îi revine în totalitate. A fost conștient atunci când, după îndelungi ezitări, frământari și evaluări ale consecințelor, a acceptat propunerea celor doi ca, în drumul de întoarcere de la batalionul de grăniceri din Turnu Severin la Iași, să treacă fiecare pe acasă : - Este imposibil ! Cum credeți că va ajunge Ștefiuc acasă, în Rădăuți ?! - Îl
XI. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2101 din 01 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365292_a_366621]
-
insiste cu explicații cât mai amănunțite pentru a zăbovi cât mai mult în acea zonă astfel încât să poată fi oricând reperați cu ușurință oricând va fi nevoie. Totul părea ireal. Albert părea să fie în stare de hipnoză marcat de frământarea gândurilor ce puseseră stăpânire pe el. Elocința Jenicăi - prietena din vremea petecută în Roman, nu avea nici un efect asupra lui. Nu lua în seamă frământarea deznădăjduită a mâinilor ei cât și strădaniile de a-i acapara atenția, pentru a diminua
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
fi nevoie. Totul părea ireal. Albert părea să fie în stare de hipnoză marcat de frământarea gândurilor ce puseseră stăpânire pe el. Elocința Jenicăi - prietena din vremea petecută în Roman, nu avea nici un efect asupra lui. Nu lua în seamă frământarea deznădăjduită a mâinilor ei cât și strădaniile de a-i acapara atenția, pentru a diminua efectul întârzierii Ericăi. Nu și-a revenit nici după apariția acesteia. Jenica a răsuflat ușurată simțindu-se despovărată de o sarcină mult prea ingrată, mult
V. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365254_a_366583]
-
abur, sporindu-și cenușiul, apoi se pune în mișcare spre triaj. Albert se străduiește din răsputeri să nu se lase pradă dezamăgirii întărindu-și sufletul, încercând să-i însămânțeze optimismul măcar atât încât să-și regăsească echilibrul. Chipul îi trădează frământarea. Nu știe că este privit: - Nu a venit, nu?! Ai așteptat-o degeaba! Îl privește mut, cu uimire, pe individ neînțelegând ce caută acesta în intimitatea lui. Încearcă doar să întoarcă spatele lipsei de politețe fără a bănui gândurile celuilat
XXI. ECOU RĂTĂCIT (RĂTĂCIRI) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2140 din 09 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365366_a_366695]
-
cei care ați făcut grevă ?! Întrebarea era adresată echipei recuperatorilor, de către înaltul comandant al taberei de muncă sosit, de urgență, din capitală. În așteptarea lui, brigadierii, cu mic cu mare, fuseseră aliniați în careu de către tovarășul Patron singurul care vădea frământarea nopții nedormite. Comandantul nu era interesat de răspuns. Fusese îndrumat direct către ei. Li s-a adresat, înainte ca vreunul să-și ia inima în dinți și să susțină că doar au jucat fotbal. Cu voce puternică, pentru a se
XXVI. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365385_a_366714]
-
decât să ia măsuri și să raporteze asupra celor întâmplate în timpul serviciului de planton pe timp de noapte. Abia acum, când totul era mult prea târziu, a realizat că ar fi trebuit să-i relateze întâmplarea doctorului Mănescu. După îndelungi frământări și mustrări de conștiință și-a dat seama că medicul, la acea vreme, nu făcea parte din efectivul batalionului de pază. Oricum, se simțea părtaș la crimă, avea un acut sentiment de vinovăție. Ar fi putut să-și ușureze povara
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
ridicându-se în piciore în căruță, avînd ca sprijin pentru mâini doar hățurile. Trăsese căruța lângă grămada de coceni reconfigurată de Comănescu. L-a zărit. Dormea somn adânc, obosit de căutările drumului celui mai ferit, cel mai sigur, obosit de frământările gândurilor. Nechifor a avut o tresărire vecină cu spaima realizând că ar fi putut fi împușcat la fel ca și comandantul de pichet. Din căruță s-a aruncat asupra lui. Instinctul l-a îndrumat să vizeze arma acestuia. A înșfăcat
XVII. ECOU RĂTĂCIT (INCURSIUNE ÎN ABSURD) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365363_a_366692]
-
decât la un singur deznodământ ; înstrăinarea. Se lăsase prins de tentaculele Tamarei ! A așteptat în gară, încă dinainte de miezul nopții sosirea dimineții, a orei de plecare a trenului către Suceava, via Focșani. Nu fusese o simplă așteptare ci o continuă frământare. Avea neapărată nevoie de ceva care să-i determine responsabilitatea față de el însuși, față de ceea ce simțea, față de Erica, față de o anume promisiune. Avea nevoie de ceva care să-i lege, ceva care să zădărnicească strădaniile și să anuleze părerile celorlalți
XXVIII. ECOU RĂTĂCIT de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2196 din 04 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365386_a_366715]
-
are însă un chip senin și blând, caracteristici accentuate de părul alb și buna dispoziție permanentă. Dă senzația că chiar dorește să fie înjurat, că acest tratament ar fi pentru el ca o terapie intensivă menită să-l vindece de frământări. Este un fost ilegalist care îl neagă pe Ceaușescu și toată clica lui, care neagă tot ce se întâmplă acum. „Ne adunăm, din când în când, foști tovarăși. Nu facem decât „ să ne batem cap în cap ” și să ne
XX. ECOU RĂTĂCIT (IȚE PESTRIȚE ȘI UN FIR ROȘU) de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2133 din 02 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/365365_a_366694]
-
Săndica a aprins din nou fitilul bombei cu ceas apărute subit în sufletul său. Mai avea oare șansa să oprească ceasul înaintea exploziei? Nu știa deocamdată. Poate când se vor întâlni la telefon sau la Sinaia va afla rezultatul acestei frământări. Liniștea din sânul familiei i-au lăsat gândurile libere. Până să ajungă la Galați, avea o singură preocupare: ce se va întâmpla când se va întâlni cu familia sa. Acum când totul a intrat în normal și pericolul a trecut
LA O BERE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/365492_a_366821]
-
Emanuela A. Ilea. Constantin Mironescu a debutat editorial în anul 2008 cu volumul de poezii ,, Aproape de stele,,. Până la debut, domnia sa a scris peste 600 de poezii în vers clasic sau liber cu o tematică variată : de dragoste, de reflecție sau frământări ale existenței noastre. A mai publicat următoarele cărți: ,, Gând fără zăbrele,, în anul 2009 ,, Hoțul de curcubee,, în anul 2010 ,, La ceas de seară,, / ,, Hoinar în Țara Gândului,, și ,, Captiv în ghiocul iubirii,, în anul 2011 ,, Poeme în clarobscur,, și
MELANCOLIA DINSPRE ASFINŢIT de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 988 din 14 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365037_a_366366]
-
-lea, viile și pomii constituiau izvoare importante de venituri atât pentru țărani, boieri și mănăstiri cât și pentru visteria țării. Iată de ce interesul pentru asemenea plantații era viu, documentele ce se mai păstrează reușind să ne redea doar în parte frământările din acest domeniu. În regiunea de vest a Olteniei se constată existența în perioada amintită a unor suprafețe plantate cu vii și pomi fructiferi aflate pe moșii boierești sau mănăstirești 655, dar și pe loturi țărănești, libere sau aservite, sau
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
și în fața instanțelor judecătorești. Aceste date și informații, ca și altele, demonstrează convingător credem, că în secolul al XVIII-lea și în prima jumătate a secolului al XIX-lea și în partea de vest a Olteniei existau numeroase și puternice frământări sociale legate de stăpânirea și valorificarea viilor și livezilor de pomi702. Dacă pentru secolul al XVIII-lea documentele par să arate că o bună parte a acestor plantații erau în stăpânirea boierilor și mănăstirilor (în timpul ocupației austriece și în posesia
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]
-
procese având ca obiect conflicte pentru vii și vin, 16 pentru pivnițe și vase pentru pus băutura iar 12 pentru pomi și livezi 719, acestea fiind bine-nțelese numai o parte din cele ce au avut loc în realitate. Asemenea frământări, nemulțumiri și conflicte trebuie puse în legătură cu interesul tot mai mare manifestat de proprietarii și arendașii de moșii dar și de țăranii liberi sau clăcași pentru viticultură. Acest interes era determinat de veniturile din ce în ce mai mari obținute de pe urma viilor sau a comercializării
MANEANU MITE,EVOLUŢIA VITICULTURII ŞI POMICULTURII ÎN PARTEA DE VEST A OLTENIEI ÎN SECOLELE XVIII-XIX(I) de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 994 din 20 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/365081_a_366410]