1,984 matches
-
sale Marguerite Yourcenar. La urcarea în autobuze, primim din partea gazdelor drept cadou câte un stilou - mai mult decorativ decât utilizabil, e foarte mare - și câte un ceas de mână. Ghidul, o femeie care vorbește o engleză c-un puternic accent franțuzesc, ne descrie cu lux de amănunte locurile prin care trecem. Vorbește neîntrerupt, deși peisajul e monoton și ușor de „lecturat”. Se pare că n-o ascultă nimeni. În lipsa scriitoarei din Turcia, plecată și ea la Bruxelles, n-are cine să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
fereastra vagonului nu ține să ne impresioneze. Un amestec indistinct de Est și Vest. Arhitectura caselor e mai săracă, mai austeră. Stații de triaj în care oprim, cu conștiința efemerului. Mai ales că și calitatea vagoanelor noastre, comparândcu TGV-ul franțuzesc, lasă de dorit. Seamănă destul de mult cu cele românești. S-ar putea să fie și mai rău, înaintând tot mai mult în inima haosului răsăritean, prinși în această lugubră și în bună parte inconștientă „întoarcere la origini”. VASILE GÂRNEȚ: Mare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răcoroasă și deși amenință pururi să ploaie, totuși nu face decât să picure din când în când. Încolo, dușmanul cel mare al singurătății mele este urâtul. Persoanele câte sânt abia vreo două din ele rup câte un cuvânt nemțesc ori franțuzesc. Astfel deși nu tocmai vorbăreț de felul meu sunt condamnat la un mutism absolut. [...] Vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, care se scurg uniforme și monotone, ca bătăile unui ceasornic de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
a ieromonahului Gherontie, care explică întârzierea prin „știutele întâmplări ale vremilor” (manuscrisul a fost păstrat cu grijă de fostul ucenic nemțean Grigorie Dascălul, devenit în 1823 mitropolit al Țării Românești). Pentru istoria Imperiului Român cărturarul s-a adresat unor sinteze franțuzești: Jean Philibert, Beautés de l’histoire romaine (Paris, 1813), dând în 1823 Frumsețile a istoriei românești..., si Nicolas Théru, Abrégé des antiquités romaines (Paris, 1810), în tălmăcire Scurtare vechimilor românești... (1827), iar pentru cea universală a recurs la prelucrarea lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290435_a_291764]
-
combinație fantastică m-a uimit întotdeauna. Struguri și vanilie. Suav, complex, aluziv. Îmi amintește de... vremurile bune. Cu siguranță și de plimbările prin pădurea Troncais... Jack, ai putea fi un ghid excepțional, mă întreb dacă vreo întrebare referitoare la băuturile franțuzești tear pune, vreodată, în dificultate. Așa-zișii aristocrați moderni beau cu plăcere indisolubilă, însă fără a ști ceea ce beau, nu este aceasta o constatare care te poate deprima? Doamnă, dacă îmi dați voie, aș spune că aristocrații își permit să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
observase o trecătoare umbră de pândă și surescitare pe obrazul proaspăt ras al domnului Neacșu. Dar poate că i se păruse. Poate că văzuse pe obrazul lui ceea ce arăta, neîndoios, și obrazul ei în acea noapte de revelion: urmele șampaniei franțuzești. Izbucnise în râs și declarase că preferă să ronțăie semințe cu ei în fața televizorului, la un meci de fotbal ca lumea. Pe urmă schimbase subiectul. Totuși, din acea nu prea îndepărtată noapte, ceva nedefinit se strecurase între ea și Codrin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o înfățișa pe la 1920, sprijinită de o coloană de carton și cu Achile de mână. Dedesubt scria: Caty și Achile în 1920, Bucuresci. Caty fusese o fire romanțioasă și amatoare de citit. Ea îi alese numele băiatului după o cărticică franțuzească, fără autor, în care erau înfățișate aventurile lui Achile spuse de el însuși. Faptul că Achile trăise într-o casă în care se perindaseră succesiv urmașii lui Ioniță și-ai lui Iscru i se părea ca un semn, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
că voia, știa că e doar un pretext, era evident că el avea neapărat nevoie să stea cu ea de vorbă. Așa că au plecat, salutând din nou în stânga și în dreapta, zâmbind larg, întinzându-și din când în când tricoul lui franțuzesc. S-au oprit la Pescarul să mănânce, iar cât a venit ciorba, Andrei a-nceput să-i povestească: - Uite, vreau să te rog să vii cu mine la o întâlnire cu studenții Facultății de Istorie, acum, peste o oră, poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
paginii la cere tocmai se uitase. În ea, porpoziția ' Insist deci asupra acuzației mele' era de asemenea subliniată. În traducerea rusească, cuvintele imediat următoare erau: 'Tatăl Credinței va fi distrugătorul Înțelepciunii.' Uimit de acestă afirmație ciudată, el verifică textul original franțuzesc. Acolo, după fraza subliniată, citi: ' sous le régime aboli par Luther et la révolution franșaise, l’homme, autant que le comportait le progrès de son industrie, pouvait être heureux...' Traducerea rusească a acestei fraze - 'Sub regimul abolit de Luther și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
voise să îi ia cafeaua. Acesta a fost tot dialogul pe care l-a avut toată seara cu ființa cu care își împărțea apartamentul. Întinse în fața lui erau cărțile pe care le recuperase de la Limașin. Avea de asemenea și cartea franțuzească la care lucra Goriancikov, împreună cu traducerea neterminată. Simțea nevoia să continue cu examinarea discrepanțelor dintre acest text și sursa sa, deși, la urma urmei, i s-a interzis să se mai ocupe de cazul lui Goriancikov, fapt care îi tăiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Încă un amănunt bizar din seara aceea petrecută la „Lucas‑Carton”. S‑a Încheiat cu un vin după cină. Navigam În estuarul petrecerii și ne Îndreptam spre golful notei de plată. Ravelstein a scos din buzunar carnetul lui de cecuri franțuzești. Până atunci, niciodată nu avusese un cont și la o bancă din Paris. Ani Întregi fusese doar un turist sau un admirator de rând al civilizației franceze - dar Încețoșat de un nor bugetar - dorind să fie un țanțoș avangardist, handicapat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Înalt. Eroul tragic trebuie să depășească Înălțimea medie. Nu mai citisem Aristotel de secole, dar atât Îmi mai aminteam din Poetica. În rue St. Honoré, Îmbibată de Întregul farmec al istoriei și politicii franceze - cu toate pretențiile speciale ale civilizației franțuzești - mie nu‑mi venea În cap decât un număr dintr‑un vechi musical intitulat: „Omul care a spart banca la Monte Carlo”. Un flâneur ce hoinărește prin Bois de Boulogne, cu un aer indiferent. Și foarte bine dispus. Și, desigur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
doua soție a lui era fermecătoare - unii oameni aleg mai bine pe măsură ce Înaintează În vârstă. S‑a dovedit puternică, mărinimoasă și deșteaptă. O dată m‑a invitat la un dineu și el m‑a Întrebat la telefon, În stilul lui formal franțuzesc, dacă am ceva Împotrivă să mănânc Împreună cu „gens de couleur”. Invitata era o femeie superbă din Martinica - soția unui reputat istoric de artă. Să fi fost acel Rewald care a scris cartea despre Cézanne? - Tu ai fost Întotdeauna al naibii de norocos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Îl cam priveau de sus. Unele dintre universități i‑au găsit greșeli de limba greacă. Dar când Margaret Thatcher l‑a invitat să petreacă un weekend la Chequers, s‑a simțit „aux anges” (Chequers era divin: Abe prefera Întotdeauna expresiile franțuzești; nu spunea niciodată „un crai” sau „un afemeiat” sau „un fustangiu”, ci „un homme à femmes”). Până și străluciții tineri de stânga Îl susțineau cu Îndârjire. La Chequers, doamna Thatcher i‑a atras atenția asupra unui tablou de Tițian, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
grup de studiu privat În apartamentul lui Ravelstein, urcând cu liftul, trezindu‑se În fața ușii deschise și făcându‑și o primă impresie despre acest habitat - covoarele orientale vechi (uneori roase), ornamentele de pe pereți, figurinele clasice, oglinzile, vitrinele de cristal, scrinurile franțuzești, candelabrele și aplicele Lalique. Canapeaua din living‑room din piele neagră era adâncă, largă, joasă. Tăblia de cristal a măsuței de cafea din fața canapelei era groasă de zece centimetri. Uneori, Ravelstein Își etala pe această măsuță câteva dintre posesiunile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
de o lampă gotică, fixată În tavan. Pe palierul din fața apartamentului lui Ravelstein se găsea aproape Întotdeauna câte o mobilă gata a fi eliminată, Înlocuită de o nouă achiziție - câte un scrin, un dulăpior, un suport de umbrele, o pictură franțuzească asupra căreia Începuse să aibă dubii. Ravelstein nu putea rivaliza cu colecția de Matisse și Chagall a lui Glyph, inițiată În anii douăzeci. În schimb, Îi depășise pe soții Glyph În ce privește utilajul bucătăriei. Cumpărase de la un magazin de echipamente pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
est‑european. Nici o franțuzoaică modernă nu și‑ar da asemenea aere. Foarte des cei din Europa răsăriteană se cramponează de Franța, nu se simt bine la ei acasă, țara lor Îi dezgustă, simt nevoia să se vadă numai În lumină franțuzească. Asta i s‑ar putea aplica și unei personalități ca Cioran - sau chiar prietenului tău Grielescu. Speră să se prefacă În franțuji get‑beget. Dar cu nevastă‑ta e un caz și mai curios... L‑am oprit. Puteam fi acuzat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
că George, logodnicul ei, socotea că trenurile suspendate sunt absolut sigure. Aici erau mai eficient verificate decât În New York. Adoptând deprinderile franțuzite ale lui Ravelstein, am Învățat‑o ce Înseamnă louche - dubios. Nimic nu servește mai bine decât un cuvânt franțuzesc la neutralizarea unui pericol american. La acea vreme, pentru mine lucrurile mergeau din rău În mai rău. Mă Întorsesem de la Înmormântarea fratelui meu În Tallahassee, la timp ca să‑l văd pe celălalt frate al meu, Shimon, În ceea ce avea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
un gest de „păstrează restul”. Pe urmă se repezea În colțul celălalt al mesei ca să aprindă țigara soției lui. O avalanșă de galanterii, de hommages, permanente comenzi de trandafiri la florărie, sărutatul mâinilor, plecăciunile și alte marafeturi. - Toate În manieră franțuzească. Noi, americanii, avem alte standarde. Și tu ești și evreu pe deasupra. Evreii ar trebui să Înțeleagă mai bine statutul lor cu privire la mit. Ce legătură au ei cu miturile? Miturile i‑au demonizat. Mitul despre evrei este legat de teoria conspirației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
marea ticăloșie. În orice persoană matură sunt prezente impulsuri criminale. În unele cazuri, ca acela al lui Rakhmiel, le puteai identifica În chiar structura fizică, ca pe niște echivalente nu neapărat ale grozăviilor războiului, dar ale enormităților rușinoase rusești, nemțești, franțuzești, poloneze, lituaniene, ucrainene și balcanice. Mă rog, asta era componenta lui germană. Pe urmă venea cea englezească. Rakhmiel, al cărui nume se traduce prin „Mântuiește‑mă, Doamne” sau „Miluește‑te, Doamne de mine”, se modelase și după tiparul universitarilor englezi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
legătură durabilă cu o doamnă, al cărei soț nu foarte răbdător trebuise să se Învețe cu lungile lor convorbiri telefonice nocturne. Fără telefon, ce‑ar mai fi fost viața spirituală a lui Morris? Ravelstein, așa cum am mai spus, prefera expresiile franțuzești. Spunea: - Nu l‑aș numi pe Morris un crai. El e un real homme ŕ femmes. Dacă nici asta nu e o vocație, atunci nimic nu e. În urmă cu cinci ani, medicii Îi comunicaseră lui Morris că inima lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
gătesc ăștia? - Ți se pare chiar atât de rău? După care Îi țineam o predică despre declinul bucătăriei franceze. - Pe vremuri, mâncai bine la orice bistrot. Poate că turismul a coborât standardele. Sau poate că dispariția țărănimii a minat bucătăria franțuzească. - Chick, una dintre plăcerile conviețuirii cu tine este că nu există subiect asupra căruia să nu poți specula. Dar se pare că ți‑ai pierdut total pofta de mâncare. Eu nu văd decât o singură explicație: ai fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fecioară a Rinului. Nu‑l puteai acuza pe individ de Înșelăciune sau de superstiție. Tot ce‑i puteai reproșa era autoimportanța și automulțumirea - suffisance, cum spune francezul. Îmi place cuvântul suffisance mai mult decât Îngâmfare, așa cum prefer cuvântul nostru „sufocant” franțuzescului suffoquant - Tout suffoquant et blême (Verlaine?). Dar dacă te sufoci, ce‑ți mai pasă că ești livid? Acest Ananias sau fals profet (artist) se stabilise aici - avea un apartament strâmt de‑a lungul clădirii spitalului. Locuința lui era Însă după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
el Însuși mare consumator de mode pariziene - numai că e vorba de modele vulgare ale civilizației de consum. Ironia ambivalentă la adresa acestui simptomatic „bonjurism” american exhibat de „Abe” se regăsește În alt obicei observat de „Chick”: folosirea cuvintelor și expresiilor franțuzești. Și aici, Bellow naratorul e previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism cîte un cuvînt franțuzesc (de regulă pronunțat aiurea), sînt foarte atenți ca alții să nu facă la fel. E vorba de un indiciu lingvistic al snobismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Ironia ambivalentă la adresa acestui simptomatic „bonjurism” american exhibat de „Abe” se regăsește În alt obicei observat de „Chick”: folosirea cuvintelor și expresiilor franțuzești. Și aici, Bellow naratorul e previzibil: americanii, care lasă să le scape din snobism cîte un cuvînt franțuzesc (de regulă pronunțat aiurea), sînt foarte atenți ca alții să nu facă la fel. E vorba de un indiciu lingvistic al snobismului, la care snobii adevărați și emulii lor mitocani sînt la fel de sensibili. Un episod cu mai multe grade de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]