3,189 matches
-
după radicala renovare ca o veritabilă simeză europeană. Aici mi-am desfășurat cu irepresibila satisfacție a inaugurării pînzele lucrate în ultimii doi ani. Provocatoarele. Vă las pe dumneavoastră să depistați ce și cît a mai rămas din fascinația primă a frescei pe marile suprafețe cvasiabstracte de-acum. Vă asigur că mult. A, uitasem: în spatele microfonului, în regala absidă am așezat, pe șevalete, cîteva din personajele vivante cu care, din cînd în cînd, am simțit nevoia să întrerup seriile grave, apăsătoare (Strigătul
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cercetătorilor fiindu-le încă imposibil să elucideze integral o serie de aspecte tenebroase ale trecutului apropiat, inclusiv ale raporturilor reale dintre P.C.R și Securitate. NOTĂ ASUPRA EDIȚIEI Prin realizarea acestui volum, am dorit să punem la îndemâna cititorului o vastă frescă a relațiilor de putere, complicate și sinuoase, dintre Partidul Comunist Român și unul dintre principalii săi piloni de stabilitate - Securitatea. Ca urmare, selectarea documentelor a avut în vedere acoperirea întregii perioade de coabitare dintre Partid și Securitate, respectiv anii 1948-1989
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
PUF, 1972, pp. 61, 71, 72. • Jean-Jacques Daetwyler, Sciences et arts, Genève, La Baconnière, 1972, pp. 129, 133, 135. • Georges Guelfand, Roland Guenoun și Aldo Nonis, Les tribus éphémères Une expérience de groupe, Paris, EPI Éditeurs, 1973, fotografii de Philippe Fresco. • Solomon Marcus, Matematische Poetik, Frankfurt am Main, Athenaeum 1973, p. 402. • Louis-Vincent Thomas, Anthropologie de la mort, Paris, Payot, 1975, p. 18-20. • Gérard Moury, Stéphane Lupasco. Pour une nouvelle logique: la logique dynamique du contradictoire, Paris, Institut National de Recherche et
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
În rest, nu i-ar fi fost nici ei indiferent Lampi, însă pur și simplu nu a putut trece peste dezgustul ei față de bâlbâiți; Pe de altă parte, J.J. a trimis la editura AGORA primul său roman, "Învingătorul molimei", o frescă realistă a unei situații simbolice de război, dar redacția i-a răspuns că nu publică romane istorice; nici editura PANTHEON n-a acceptat manuscrisul pe motiv că nu este interesată de texte medicale; celelalte nouăsprezece case editoriale nu s-au
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
să viziteze... muzeul. Nae: Ce muzeu?! Octav: Mă, dacă eu ți spun că tu nu știi unde te afli! Nae: ...Și ce naiba să arăți tu în muzeul tău...! Octav: Păi avem așa: icoane, iconițe, urne... bănuți de pe piept... cripte, nișe, fresce, pietre funerare... Nae: (scoțianului) Vrei să vizitezi... interiorul... cavoul... muzeul? Tomy: Oh, un muzeu! Unde? Nae: Aici... în cavou... icoane... pictură... Tomy: Oh, interesant! Octav: Mă, tu spune-i tipului că aici e vorba de mai multe morminte la un
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
o problemă pentru clasificarea mea pentru că, împreună cu McCloy elaborase, când era adjunct de ministru la Moscova, o declarație de dezarmare ce apoi le-a purtat numele. Dar până la urmă, aceasta se situa tot printre documentele discutate într-o sală cu fresce; în timp ce balanța era examinată într-un loc virtual, secret și greu accesibil, ca delicatele pendule ce înregistrau exploziile nucleare în subsolurile universității de la Uppsala. După criză, cei din prima categorie erau triști, dezamăgiți și gravi, iar cei din a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
de observator. O serie de romane (Lupii la stână, 1978, Sita lui Mamona, 1980, Întoarcerea fiilor risipitori, 1982, Oaspeții bătrânului Catul, 1984, Moștenitorul, 1986, Dealul viilor, 1988) se articulează, dacă nu într-un ciclu propriu-zis, în orice caz într-o frescă urmărită de-a lungul mai multor decenii, cam de prin anii premergători primului război mondial și până în prezentul scrierii romanelor, anii ’70 și ’80 ai secolului al XX-lea. În romanele cu acțiune „de epocă”, cum ar fi Dealul viilor
ANGHEL-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285368_a_286697]
-
ed. București, 1929; Meșterul Manole, București, 1916; Dragoste nordică, București, 1929. Repere bibliografice: I. C. Bacalbașa, „În preajma tronului”, LUP, 1894, 2413; Victor Eftimiu, „Dochia”, LUT, 1928, 1926; H. Blazian, „Dochia”, DEP, 1928, 159; Horia Furtună, Antonescu N. Emanoil, în Fr. Stanetti, Fresca justiției contemporane române, București, [1935], 161-164; Alex. Velescu, Emanuel Antonescu, „Gazeta tribunalelor”, 1937, 4; Massoff, Teatr. rom., III, 343; Ciompec, Motivul, 77-81; Emanuel Antonescu, DRI, I, 51-54. A.Sm.
ANTONESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285391_a_286720]
-
protocronismului în epoca ceaușistă, își va păstra un loc de cert relief în istoria ideologiilor culturale românești. La sfârșitul anilor ’70 și în anii ’80, A. s-a impus atenției printr-un vast ciclu romanesc, în care e propusă o frescă istorică amplă, cunoscut sub titlul generic Zăpezile de-acum un veac și format din unsprezece volume, dar ordinea de apariție a romanelor nu coincide cu ordonarea lor în cadrul ciclului: volumul I e Ieșirea din iarnă, 1981; volumul II - Fluviile, 1980
ANGHEL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285367_a_286696]
-
noastre, 1980) și următorii, până la 1 Decembrie 1918 (Duminică, după infern, 1983) și se încheie cu deceniul al patrulea al secolului, care face obiectul unui roman istoric, Ediție specială (1990), reeditat în 1999 sub titlul originar, Noaptea bastarzilor. Este o frescă epică a vieții politice românești (cu trimiteri substanțiale și la contextul european), atinsă de „bizantinism” și de agresiunea totalitară. Remarcabilă literar este radiografia contrastelor sociale ale unui București policrom, a mediilor jurnalistice și a unor figuri politice de prim-plan
ARACHELIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285411_a_286740]
-
episcopul grec Nectarie, la Râmnic, este nevoit să se retragă la mănăstiri - Sadova, Jitianu, Cozia, Govora, activând ca arhivar și caligraf. A mai fost eclesiarh la Bistrița (1795-1799) și egumen al schitului Mănăilești (1799-1801), unde se află portretul său în frescă. Eclesiarh mitropolitan la București între 1804 și 1813, D.E. a transcris în condici, admirabil caligrafiate, fonduri uriașe de documente istorice și bisericești. Scos din funcție de același Nectarie, ajuns mitropolit al Ungro-Vlahiei, se retrage la Craiova. Restul vieții trăiește modest, ca
DIONISIE ECLESIARHUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286789_a_288118]
-
conviețuire, mai strânsă și mai cuprinzătoare decât aceea cu pecenegii, au provenit și acele nume din Codex cumanicus recunoscute ca românești, Umul, Gubul, Olaka. Ca împrumut de costume (port), cu părul lor lung și mustățile plecate în jos, cumanii din fresca de la Gelencze au înfățișarea țăranilor români-căpetenile cumane au un fel de căciuli. În Chronicon pictum...", ei apar cu căciuli albe, purtând haine largi. În miniaturile ungurești, cumanii poartă acoperăminte sau căciuli românești. Dar Iorga spune: ideea că găgăuții ar fi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
pe două argumente: mai întâi, faptul cu totul neobișnuit, al schimbării numelui voievodului în cursul domniei. El subliniază că schimbarea numelui în cursul domniei nu se putea întâmpla decât în urma schimbării confesiunii religioase. Al doilea argument se bazează pe analiza frescei din pronaosul Bisericii domnești de la Curtea de Argeș, unde icoana "deisis" îl include, în mod neobișnuit, pe Sf. Nicolae, la picioarele căruia se află domnul muntean, numit acum, după convertire, Nicolae Alexandru. Prin acțiunea sa, Țara Românească intra pentru multe secole în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Micu, „Umbra ulmilor tineri”, CNT, 1977, 4; Liviu Leonte, Proza lirică și fantastică, CRC, 1977, 14; Iorgulescu, Scriitori, 195-196; Poantă, Radiografii, I, 66-68; Mircea Vaida, Dialog între epoci, TR, 1980, 8; Rotaru, O ist., III, 927; Mircea Popa, Virtuțile romanului frescă, ST, 1987, 4; Romul Munteanu, Romanul șantierului, FLC, 1988, 42; Petru Poantă, „Baladă neterminată”, ST, 1988, 10; Cosma, Romanul, I, 186-187; Lucian Chișu, Haloul de ceață, L, 1993, 41; Gheorghe Grigurcu, „Apropierea iernii”, CNT, 1993, 42; Grigore Scarlat, „Apropierea iernii
CUBLESAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286544_a_287873]
-
Alexia, în care locuitorii vorbesc „limba moldavă” și întrețin cultul mântuitorului lor, Alexandru. În plan alegoric, eroul parcurge un drum inițiatic, marcat de probe/încercări fundamentale. Acțiunile personajelor includ tâlcuri simbolice. Ambasadorul este, citit în dublu registru, roman de aventuri, frescă istorică în cheie onirică și o poveste pasională stranie, dar și meditație asupra istoriei și asupra condiției individului. Alexandru participă la dedesubturile luptei pentru putere și este mesagerul, trimisul, „ambasadorul” unei puteri. Motivele medievale, magice și alegorice, ale romanului sunt
COCHINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286311_a_287640]
-
conferențiar (1990- 1995) și profesor (din 1995) la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din București. A mai ținut prelegeri la universități din SUA (1991) și Canada (1992). Primele sale lucrări, Izvoare mitice (1980) și Sora Soarelui. Schiță pentru o frescă mitologică (1983), reprezintă investigații în maniera școlii comparatiste asupra topoilor culturali arhaici, identificabili în textele folclorice românești. Fără a plăti tribut exagerărilor tracizante și utilizând subiecte preluate îndeosebi din lucrările lui Georges Dumézil, aceste studii sunt centrate mai ales pe
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
tendințele moderne, preocupate de dialogul intercultural și de mecanismele de transformare, care determină evoluția textelor culturale dinspre o epocă spre alta, circulația lor dintr-un areal cultural spre un altul. SCRIERI: Izvoare mitice, București, 1980; Sora Soarelui. Schiță pentru o frescă mitologică, București, 1983; Mitos și epos. Studii asupra transformărilor narative, București, 1985; Mitologie populară românească, I-II, București, 1986-1988; Punctul și spirala, București, 1991; Bestiarul mitologic românesc, București, 1996; Introducere în sistemul mass-media, Iași, 1999. Repere bibliografice: Nicolae Iliescu, Mihai
COMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286338_a_287667]
-
1980; Ovidiu Bârlea, Folclorul românesc, I, București, 1981, 267-394; Monica Brătulescu, Colinda românească, București, 1981; Petru Caraman, Colindatul la români, slavi și la alte popoare, îngr. Silvia Ciubotaru, pref. Ovidiu Bârlea, București, 1983; Mihai Coman, Sora Soarelui. Schiță pentru o frescă mitologică, București, 1983; Lucia Cireș, Funcția funebră a colindatului, ALIL, seria B, t. XXX-XXXI, 1985-1987; Petru Caraman, Descolindatul în orientul și sud-estul Europei, îngr. și postfață Ion H. Ciubotaru, Iași, 1997; Constantin Brăiloiu, Sabina Ispas, Sub aripa cerului. Comentarii etnologice
COLINDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286331_a_287660]
-
care era șeful redacției de artă plastică la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, i-a înlesnit colaborarea la această redacție (va publica, până în 1955, sub pseudonimul Anton Coman). Bibliografia scrierilor lui C. despre arta românească e imensă: de la frescele Voronețului până la operele celor mai importanți pictori, sculptori, graficieni din secolul al XX-lea. Avea douăzeci și unu de ani când a început să lucreze într-o redacție, aceea a revistei „Rampa”; articolele sale de aici sunt scrise cu nerv, cu un
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
tovarășilor de joacă și ale colegilor de școală, ale unor concetățeni cu diverse ocupații. Forța și căldura evocării, într-un stil ce amintește deseori de Mateiu I. Caragiale, fac ca fragmentarismul inițial să dispară. Însemnările lui Safirim devin astfel o frescă a Craiovei sfârșitului de secol XIX, când realistă, chiar cu accente naturaliste, când de un melancolic, duios lirism. SCRIERI: Din lacrămi, Craiova, 1899; Peste mări și țări, I-II, București, 1922-1923; Conu Enake, Craiova, [1928]; Schițe, București, [1936]; Însemnările lui
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
cumpăna secolelor XIX-XX, cu efluvii liricizante într-un compozit lingvistic turco-grecesc turnat într-o topică siluită. Anticipat astfel, romanul Amurgul levantinilor (I-II, 1978-1980) este o construcție pe sute de pagini care ascultă de canoanele cronicii de familie și ale frescei istorice, răstimpul evocat fiind 1877-1917. Personajele, multe dintre ele înrudite, migrând din Cum îndemult... și formând un încărcat arbore genealogic „bizantin” (familiile Steriadi și Mincu, ai căror membri sunt urmăriți cu mai mare insistență, ar putea fi socotite personaje centrale
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
RL, 1971, 23; Mircea Iorgulescu, Mircea Constantinescu, LCF, 1974, 45; Alex. Ștefănescu, Un poem villonesc, LCF, 1977, 41; Mircea Scarlat, Mircea Constantinescu, „Amurgul levantinilor”, RL, 1978, 30; Dan C. Mihăilescu, „Triumful lui Făt-Frumos”, LCF, 1979, 51; Sorin Titel, Un roman frescă, RL, 1981, 32; Dan Mutașcu, O saga levantină, SPM, 1981, 576; Mircea Vasilescu, Când realitatea e mai puțin logică..., RL, 1984, 37; Mircea Constantinescu, RRI, I, 675-683; Adriana Iliescu, Documente omenești, RL, 1986, 51; Laurențiu Ulici, Risipa de vorbe, RL
CONSTANTINESCU-7. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286374_a_287703]
-
an, actualmente conservat la Viena și provenit din fondul fostei Biblioteci Imperiale), alt Tetraevangheliar, datat 1614, Liturghierul și Psaltirea din 1616 etc. Atingeri cu tradiția orală, embleme ale iconografiei populare, o intertextualitate grațioasă (comună cu a zugravilor de biserici, în frescele faimoase ale vremii) pun în valoare fin comunicarea. Rafinat colorist, interpret delicat al literaturii creștine, tălmăcind, în registre poetice, lumea smerită în duh, între real și fictiv, ancestral și exotic, potrivind inspirat tema biblică și legendele sacre cu peisajul de-
CRIMCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286493_a_287822]
-
și Premiul revistei „Argeș”. De la început a fost remarcată apropierea romanului de debut al lui B. de Moromeții lui Marin Preda - roman rural, zona Teleorman, în preajma războiului -, observându-se și diferențele: absența unui personaj central (romanul lui B. fiind o frescă în care personajele sunt mai omogene ca statură), absența ideii de decădere a unei societăți tradiționale. De aceea, din critica la roman este de reținut sintagma „remake epic” (Ioan Groșan). Galeria personajelor include întreaga gamă a figurilor arhetipale ale satului
BAROS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285655_a_286984]
-
exemplu în acest caz este Veneția, care este copleșită de turiști care generează un număr tot mai mare de probleme ecologice Și sociale. Veneția este plină cu turiști. Invazia de turiști în Bazilica San Marco a provocat distrugeri/daune serioase frescelor din cauza condensului creat de respirația vizitatorilor. De asemenea, pietrele din podea au fost erodate de fluviul constant de turiști. Din păcate, acest tip de probleme este adesea acceptat de turiști ca fiind o parte importantă a experienței personale. (Richards, citat
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]