1,005 matches
-
potrivit și corect, dar ce-i Andrei Ruse 52 aia potrivit și corect ? Ca lucrurile să se întâmple, oricum ar fi ele, trebuie să fii în mijlocul lor ! Și viața nu-i pentru fricoși, o, nu ! Viața adevărată, nu, nu. Pentru fricoși e mediocritatea. Rutina. Regretele. Sărăcia. Neputința. Îndurarea. Chinul. Succesul cere alte calități, domnișorule Cristian. Riscul ! Curajul ! Nebunia ! Și mai ales, dar mai ales ! Dragostea ! Da, da, toată dragostea pe care o poți da. Eu te invit, ia-mă de mână
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
-l dau afară, când m-am săturat să-mi spui tot timpul ce e bine și ce nu e și să mă faci albie de porci doar pentru că, ce să vezi, pentru tine viața e altfel... Întotdeauna ai fost un fricos, Pițule ! Căci te sperie, nu ? Sărăcia. Nesiguranța. Incertitudinea zilei de mâine, nu ? Delirul vieții, care nu știi cum și când o să te lovească. Dar pe care crezi că îl poți controla, dacă ai ceva bani în buzunar, mă bufnește râsul
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
care poate dumneata o să scoți ceva. La fel de bine, poți s-o arunci. Eu îndată ce mă voi ridica de la masa asta, dus voi fi. — Mai las-o și mai rumeg-o, Sachi. Noaptea e un sfetnic bun. — E bun numai pentru fricoși, să știi de la mine. Auzi tu, noaptea... râde Pribeagu. — Imaginează-ți-l doar pe Cristian când îi voi spune, cât de amărât va fi... — Las’, c-are să-i treacă... — O să te caute, Sachi, știi bine. — O să mă ascund, stai tu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cum o palmă zdravănă îi întoarce capul. — Revino-ți în fire, mon cher ! — Du-te dracului, îl pocnește la rându-i pe Pribeagu, pe care abia acum îl recunoscuse. Du-te dracului de trădător jegos care ne-ai lăsat singuri, fricosule ! începe să zbiere. Jidanule ! — Ah, mai nou îmi spui jidan ? — Scursură ! — Hai, spune tot ce-ai pe suflet, domnișorule Cristian, dă tot afară, căci știu că nici mintea și nici inima ta nu vorbesc acum, ci numai alcoolul, opiul și
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
goală... — Te vor distruge apoi bucățică cu bucățică, se vor înfrupta din tot ce ți-a rămas mai bun, ca niște hiene, dragul meu Cristian. — Și dacă n-o fac ? Ce se va alege de mine ? Ce-o să ajung ? Un fricos care să fie dat uitării ? O tânără speranță care s-a retras prea devreme ? Atâta timp cât inima-mi spune că încă mai pot dărui lumii bucurie, sunt obligat să merg mai departe. — Ai o inimă prea mare pentru un simplu om
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
ajung, e atât de simplu. Dar în fiecare secundă până aici, în fiecare clipă, am dat totul. Câți se pot lăuda oare cu asta ? Câți riscă măcar o dată, d-apoi până la capăt ? Pentru ceea ce inima lor țipă. Nu sunt un fricos, am stat aici, în fața foametei, a umilinței, a disprețului și a urii, învăluit în decadența mize- riei umane. Nu am fugit nicăieri. Decât o viață ascuns și rupt pentru totdeauna de rădăcinile mele, mai bine una în agonie și uitare
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
așa cum se exprimă Mahmoud Darvich, le este teamă de această teamă (iar rațiunile pentru aceasta nu lipsesc). Să facem un bilanț, judecând lucrurile la rece. Brutal și fără politețuri exagerate. Așa cum fac israelienii. Un neevreu născut în 1940, nu prea fricos de felul lui și care nu are nici părinți nici bunici morți la Auschwitz poate enumera mai multe motive de a "iubi", lăsând la o parte orice politică (a iubi nu înseamnă a emite opinii). Așadar, în ordine: 1. Cea
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
regele ungur e cu încetineală. Alexandru, fratele Doamnei Maria, cu ostași Moldoveni se duce și atacă Mangopul, care se închinase Turcilor, taie pe Isac fratele al doilea. Ștefan propune Genovezilor să le dea sprijin împotriva Turcilor. Neguțătorii stau la îndoială, fricoși. Turci atacă Cafa și Mangopul. Sultanul se întoarce din pricina podagrei la Constantinopol, amânând războiul. Soli umblă la Țara Ungurească dela Ștefan și la Moldova dela Matiaș Craiu pentru încheierea unei alianțe împotriva Turcului. Regele și Vodă se înțeleg Vodă primește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
de Wapowski, firesc era ca ei să-i fi despresurat pe tovarășii lor aflați în dificultate și să le fi deschis drumul ca să treacă prin pădure. Același cronicar ne spune însă că: „Polonii, ghemuiți în meterezul de care, speriați și fricoși, neliniștiți fiind de lupta până acum îndoielnică și de rezultatul nehotărât al războiului, deschizându-se repede o poartă, începură să se împrăștie care pe unde-l ducea soarta, părăsind câteva care cu calabalăcul”. Cei aflați după meterezul de care n-
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
a se arunca În apă, chiar dacă trebuie să rupă oiștea carului. În preajma fătării părăsesc pășunea și fug Într-un loc mai singuratic și greu de găsit de niște copilași. Nu suportă, În general, fetițele Îmbrăcate În haine roșii, nici băieții fricoși. Pășunea din Vizu era situată la circa 500 m de casa părintească. Întro Duminecă am plecat cu cele două bivolițe, cumpărate de curând, la păscut. La un moment dat, voind s-o Îndepărtez pe una dintre ele, de la intrarea Într-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
se extrage aurul... și apoi mai sunt pietre prețioase și perle și belșug infinit de mirodenii"; "Amiralul confirma suveranilor că zece oameni de-ai noștri ar pune pe fuga 10.000 indieni de aceștia, într-atâta sunt de lași și fricoși și lipsiți de arme, în afară de bastoane la capătul cărora pun o bucată de lemn ascuțit întărit în foc"; "pot să asigur pe Altețele Voastre că nu mi se pare să fie sub bolta cerului țară mai bună ca aceasta atât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
și necedând decât forței brutale, nevoind să aibă nici o relațiune cu germanii decât cele impuse prin necesitatea funcțiunii lui. [Mama a cam speriat pe Luigi, spunându-i că Costache a fost închis și noi amenințate și recomandându-i prudență. Italianul, fricos, n-a mai dat pe la noi și n-am putut astfel trimite lui Gheorghiu răspunsul ce merita scrisoarea lui și unele mici lucruri pregătite pentru el.]( Ibidem.) Multă vreme n-am mai avut nici o știre de la Florica. administrația germană În
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
transportul la oraș. O nouă pungășie, desigur, concesionată unor antreprenori agreați, prin mare bacșiș, de administrația superioară și care le revindeau cu sume mari publicului. Nici măcar o perdea de-a lungul drumurilor nu trebuia lăsată. Ca de obicei, publicul, prea fricos, nu protesta [, deși știrile din Occident erau bune și lumea prinsese nădejde] (Ibidem.). La 16/29 septembrie se împliniră șase luni de la internarea mea la Pasărea. Toate erau neschimbate, chiar frumoasa lună plină la care priveam atunci așa de tristă
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]
-
faptele istoriei; alții le răstălmăcesc. * Din alb poți face negru; din negru nu poți face alb. * Nu poeții au inventat cerul; ei doar l-au descoperit. * Filosofii descâlcesc ițele; politicienii le încâlcesc. * Pe câmpul de luptă mor și vitejii și fricoșii. Unii folosesc arătătorul în locul cuvintelor. * Capul gândește, gâtul îl manipulează. * Dacă rimezi „sărăcie” cu „bogăție” nu înseamnă că ai făcut o poezie. * Bogăția e o povară mai ușor de dus decât sărăcia. * La noi, hoția se... ocrotește de lege. mai
Comprimate pentru sănătatea minţii recuperate, recondiţionate, refolosite by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/714_a_1242]
-
cazul nevinovăției mele și nu vroia să ție samă de nicio declarațiune sau probă din parte-mi că nu am fost întru nimic amestecat în neizbânda lui amoroasă. De aceea, am fost silit, sub pedeapsa de a trece drept un fricos, să-mi constitui marturii și să ies pe teren. Nu m-a tulburat însă deloc provocarea lui Botez. Nu doar că duelul nu este totdeauna un incident serios în viața unui om, dar pentru că nu-mi puteam închipui că el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
picior și meșteri la ochit, de cei care nu dau dos la față. Este o vorbă că omul cum și-o face singur nici dracul nu i-o face. Tocmai așa am pățit-o și eu. Ca să nu mă arăt fricos, deși cam cu sfială la inimă, m-am prins al 7-lea tovarăș și mi-am dat apoi întâlnire cu ceilalți pentru a doua zi în zori de ziua dinaintea Otelului "Cerbul". A doua zi, pe când aburii ieșeau valuri din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
beat de nu mai știam de mine“. Aparent, e un mârlan de primă mână, dar dacă îl cunoști mai bine îți dai seamă că, răzuind puțin stratul de mitocănie, dai peste un băiat destul de finuț, timid de nu se poate. Fricos chiar. Penibil de fricos. Altfel, nici nu s-ar încurca el cu Cumătra vulpe, care abia anul ăsta a dat capacitatea. La admitere, Pif a fost înaintea mea la oral. Acolo ne-am cunoscut. Și nu voia să se așeze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
știam de mine“. Aparent, e un mârlan de primă mână, dar dacă îl cunoști mai bine îți dai seamă că, răzuind puțin stratul de mitocănie, dai peste un băiat destul de finuț, timid de nu se poate. Fricos chiar. Penibil de fricos. Altfel, nici nu s-ar încurca el cu Cumătra vulpe, care abia anul ăsta a dat capacitatea. La admitere, Pif a fost înaintea mea la oral. Acolo ne-am cunoscut. Și nu voia să se așeze, stai mă jos! Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
cizmele din picioare. Am să le dau sacul tot și cred că n-o să mă lase chiar desculț. L-au lăsat! și a plecat de pe această lume cu capul găurit, cum Îi răspundea medicul, și desculț, cum Îl urmărise gândul fricos. Colonelul cu eghileți comanda În prima parte a campaniei ceata noastră de rezerviști, toți culeși la Întâmplare printre disponibilitățile ultime, printre ciurucurile foilor matricole ale biroului de mobilizare de la regiment, și toți improprii frontu lui de luptă. Printre aceștia, trei
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
zâmbet de introducere, cercând, fără succes, În preajma lui, acel schimb sau mutații de valori de la om la om salutare, când și când, caracterelor noastre moleșite și depravate de civilizație; sau cutezând a-mi trece mâna, cu afecția mea cea mai fricoasă, pe blana Încurcată de ciulini a acestui bătrân dulău neîn cre zător și vrednic păzitor al stânei; sau Îndru gând vreun mijloc de Înțelegere, pe limba lui cea aspră, cu acest barbar colțuros și cu mustățile revoltate căruia n-aș
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
legale, cu boale lumești, le torturează cu gelozii retrospective și Își sug Înaintea lor la masă măselele cariate - nu le am căutat și nu le-am cercetat de unde vin și Încotro le este gândul; și asta numai din pricina acelor timidități fricoase ce Încă mai păstrez În fața apariției lor Întâmplătoare, brusce și sporadice ca a stelelor rătăcitoare la orizont. Apoi, În Îndeletnicirile mele de seamă, publicistica și Învă țământul, la care iarăși nu mă gândisem niciodată, hazardul mi s-a Înfățișat fie
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
-ndurare, mă Întreb și acum, ca pentru cine-o vrea să mă asculte: Unde rătăcise, oare, În acel ceas dintâi al poposirii noastre aci, paznicul Înaripat al virtuților și al inocenței? și unde fu uitată, ca pe naiba, acea pavăză fricoasă și Înțeleaptă care să reziste relelor Îndemnuri și ispite? și apoi, când să mai fi avut timp și de unde răbdarea și as tâmpărul cuminte, abia intrați aici, ca să deliberăm și să ne aplicăm, gospodărește, la amănuntul plicticos al dezbrăcatului de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
grup. S-a gândit ca Stan și cu el, cu Victor, să pună bazele unui grup de rezistență și aici, în Serenite... Stelian a tăcut. Lui Victor îi bătea inima accelerat. Nu-i bătea de frică, el nu e un fricos, el seamănă cu mama - e în stare să îndure orice suferință, să înfrunte orice obstacol, dacă are încredințarea că așa se cuvine, că e de partea binelui, are curaj și are voință, totul e să se convingă că așa e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
o aducă. Venită din Siberia, n-au vrut să-i dea casa înapoi. Atunci tata i-a făcut așa o căsoaie.” Am întrebat-o și eu, dacă a văzut cumva rușii împușcând români basarabeni. “Aveam 14 ani atunci și eram fricoasă. Dar treceau, treceau (ducându-i să-i împuște ). Chiar când s-au împreunat românii. știi, deacuma mergeau, de-acum se dăduse cu rușii, când acei din lagăr, apoi țin minte că noi am venit din evacuare, că noi am fost
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
verde, până în amurg de seară Vălul negru al tăcerii în văzduh se risipește Lumea iar pe scen-apare și aleargă nebunește. Lunca fumegă alene rotocoale lucii-albe; Murmurul drăguț al apei, tacticos s-aude-n vale; Din tufișuri înverzite se ivesc pe jumătate Animalele fricoase, ce privesc în gol... departe. Muncitorul pleacă vesel cu uneltele spre holdă Aruncând privirea-n treacăt către azuria boltă Un copil în cămășuță, duce vaca la pășune, Altul merge, cu ghiozdanul să primească-nțelepciune. La răspântia din vale, gârbovit de
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]