1,009 matches
-
la aceste chinuri bestiale. Mărturisesc tot ce li se cere, mai ales că, În schimbul recunoașterii vinovăției, li se promite iertarea. În loc de iertare, primesc Însă pedeapsa arderii pe rug, pentru că Își retractează primele declarații, ceea ce Îi așază În postura de eretici. Fricos și ezitant, Clement al V-lea pronunță, În aprilie 1312, la Conciliul de la Vienne, hotărârea papală de desființare a Ordinului, iar peste circa doi ani, pe 18 martie 1314, este dat pradă flăcărilor ultimul său Mare Maestru, Jacques de Molay
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cu capul între coapsele ei. A zvâcnit din fund și i-am simțit perii pe frunte. Mă strângea, îndemnându-mă parcă să-i sărut locul acela umed. Nu mai făcusem așa ceva niciodată. Mă împingea cu mâna. Icnea. „Hai, curajosule! Soldățoi fricos!“ Mă umilea. Mă înfuria semeția ei. Mă amețea în același timp freamătul sexului ei. Seva prelingându-se. Tremurul sfârcului întărit. Am pătruns-o cu limba, hulpav, de parcă aș fi mușcat dintr-o nemaipomenită poamă mustoasă, zemoasă. Îmi dispăruse scârba. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
să se chircească, să-și adune genunchii la gură, așa cum făcea acasă, în patul cu cearșafuri reci când nici romerganul, nici luminalul nu-și făceau efectul. Își înfipse unghiile în carne." Aș dezamăgi-o pe Florence. Nu-i plac bărbații fricoși..." Nucu Scarlat aprinse o țigară și aruncă neglijent chibritul. ― Unul din noi va rămâne cu dumneavoastră. Încă o dată vă atrag atenția să vă vedeți de treabă. La prima prostie... Pocni din buze cu o mișcare semnificativă a degetului încîrligat. Se
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
fi trecut prin minte că un bărbat poate cântări atît..." Căruntul își sprijini mâna de genunchi. Tremura prea tare și-i era teamă că ar putea scăpa pistolul. Durerea îi sfârteca măruntaiele." Numai de-aș rezista! Proștii ăștia sânt prea fricoși. În câteva secunde, m-ar putea dezarma fără eforturi... În general, orice e posibil... Oare cât am să mai rezist? Abia văd... Mă doare! Parcă tot obrazul mi-a luat foc... Bătrâna, da... Nu trebuie să moară... Ostatici..." Se uită
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
sau 50 de ani, îi strangula degetul. Pe mâna dreaptă purta un safir în montură bărbătească. Simți pe braț respirația șuierătoare a lui Șerbănică și strânse mai tare din dinți. O enerva. O enervau răsuflarea lui, figura senilă, existența lui fricoasă cu tabieturi de ins mărunt și egoist. " În fond ce am, ce-i cu mine? Lucrurile astea le știu de mult, de ce trebuie să mă gândesc la ele astăzi, acum, în noaptea asta? Mâine o s-o iau de la capăt, o să
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
iubește prea mult, ca să nu se uite la ea. Mai ales că-i despre război... Are o adevărată pasiune. Știe să vorbească mi-nu-nat despre luptele domnului Hanibal, ale domnului Napoleon, Jukov și ale altor generali vestiți. Firește, ca toți oamenii fricoși, se dă în vânt după isprăvile altora..." Profesorul Ioniță Dragu se întoarse. Spuse răgușit: ― O am acasă... Privighetorile morții, documente din primul război mondial. Nemții inventaseră gazele de luptă. A fost prăpăd în tranșeele aliaților. Raul Ionescu tresări. Se răsuci
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
scrisoare perfectă. Poate prea perfectă... ― Adică să scornească ei o chestie atât de drăcească? Nu, hotărât nu pot să cred! Cine? Doru Matei? ― De ce nu? ― Pare șmecher, dar e mai mult derbedeu. ― Sau Grigore Popa de pildă. ― Exclus. Tipul e fricos. Poate să dorească moartea cuiva, dar stând în expectativă. ― Melania Lupu? ― Mă faceți să râd... ― De ce? Mi s-a părut o femeie deosebit de inventivă, mai inteligentă decât lasă să se vadă. ― Domnule maior! Vâlcu se oprise gesticulând tulburat: O cunosc
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
să se stingă și ne e teamă, mai presus de orice ne e teamă, Vă înșelați, mie nu-mi este, am fost antrenat pentru a-mi domina teama în orice împrejurare și, în afară de asta, de felul meu, nu sunt un fricos, nici când eram mic nu eram, replică agentul, Dacă-i așa, de ce nu încercăm, propuse femeia, conectați-vă la aparat și eu pun întrebările, Sunteți nebună, sunt un agent al autorității, suspectul sunteți dumneavoastră, nu eu, Tot e adevărat că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
în toate patimile ce mi s-ar întâmpla. Bărbatul înainta uitându-se de jur-împrejur, la sfinții de pe pereți, într-adevăr zugrăviți cu har neprețuit, își spuse tânăra femeie. Pentru că știu că sunt neputincios, adică neputincioasă, de nu mă vei întări; fricos, de nu mă vei face îndrăzneț; orb, adică oarbă, de nu ... Iată că-l vedea și, în loc să se roage, ea se lăsa atrasă de vicleniile lumii și se uita la el, cum a ajuns în fața altarului. Fără să-și facă
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
afară. Florin, nu-i așa că ție nu ți-e frică de fulgere? îl întrebă Bidaru din pragul ușii cu scopul de a-l pregăti și a-l încuraja. Cireșica și Mihăiță, când fulgeră afară, intră sub masă de frică. Ce fricoși sunt! Eu... începu el să se laude. Tu ești bărbat adevărat. Dar cine e Cireșica și Mihăiță? Cireșica e sora mea. Mihăiță e fratele meu. Un șuierat dubios, produs de masele de aer în mișcare, care se frecau de anumite
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
lume și se pierd în mulțime, trăiesc la întâmplare, îmbătrânesc pe nesimțite, la timpul cuvenit mor și nimeni nu va ști vreodată că au existat pe pământ. Cei puternici dintotdeauna au ieșit la lumină și s-au făcut cunoscuți, cei fricoși au stat în găuri! Însă deloc lucrurile nu se opresc aici, pentru că pe aceștia îi va pârjoli mereu invidia și se vor ivi cutezători dintre ei, care îi vor acuza neclintit și fără cruțare pe cei dintâi că au îngenuncheat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
țara la haos pentru că ne îndepărta din guvern pe noi, prietenii lui intimi. Nu, Hassan - negă hotărât - , nu încerca să mă înșeli, că te cunosc de mult timp. Realitatea e că puterea, anii și comoditatea te-au făcut moale și fricos... Puteai fi erou când nu aveai nimic altceva de pierdut decât speranța într-un viitor mai bun. Dar nu când trăiești într-un palat și ai un cont în Elveția cum ai tu... Nu nega - i-o tăie scurt. Amintește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
mic și m-am pierdut pe holurile școlii. Imploram spiritul Marelui Bronz care, prin simpla sa prezență, descuraja pe vremuri orice apetit războinic al adversarilor, deși, aveam să aflu, nu repezise măcar un singur pumn în falca vreunui adversar. Eram fricos, neputincios, speriat, inert... Cum stăteam rătăcit într-un colț, a venit o ceată de fete, cu glas disperat: "Z, numai tu poți să..." M-au luat pe sus. Era ca și cum m-ar fi dus către eșafod. Chiar încercam să caut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
A intrat, cu toate că înlăuntru mai era o clientă. A scos pistolul, i-a ordonat clientei să părăsescă încăperea, a trântit cu mânerul armei în sticla vitrinei de deasupra comorii, i-a strigat celei de dincolo de tejghea să dispară, proasta și fricoasa a dispărut, iar el, după ce a măturat odoarele în sacoșă, a ieșit, firesc, normal de repede, după care s-a pierdut în mulțimea din susul străzii. Prada nu era grea. Aproape un kilogram de obiecte din aur. După ieșirea lui
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
consume tot. Resturile erau aruncate și Harpagon ofta, certîndu-și nevasta pentru nepricepere. Cînd a auzit de Cozmin, a tăbărît cu întrebările puse celor care îl cunoșteau. Dar nu fură? Nu pune mîna, săracu'. Dar nu-i periculos? Este un amărît fricos și de umbra lui. Dar face treabă? Trebuie să-i arăți cum. Harpagon avea o suprafață mare de gazon și i se acrise de tuns iarba. Era o sarcină care îi consuma enorm de mult timp și, mai ales, energie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar și la beție nu toți oamenii se comportă la fel. Dacă era un om mîndru și de caracter ar fi devenit agresiv, violent. S-ar fi luptat ca să obțină ce voia, dar el, s-a purtat ca un cățel fricos care crede că va primi bucățica de zahăr gudurîndu-se și făcînd sluj. Se pare că la el umilința este ceva obișnuit. Probabil că și la servici e un slugarnic și un lingușitor iar acasă n-ar fi exclus să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost oameni cu venituri modeste. Chiar dacă tatăl lui era profesor de muzică, probabil că era sever și el a Învățat de mic să nu fie cheltuitor și să stea mai mult retras. La școală copiii rîdeau de el că era fricos și caraghios. S-ar putea ca și bănuiala că e evreu, ungur sau țigan să-i fi adus multe necazuri. Îmi Închipui că nici nu și-a terminat bine facultatea și naiv cum e prima femeie care i-a ieșit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
iepure cu măsline, câteodată un cuscus. Un singur lucru nu-i reușea, prăjiturile; dar În zilele când primea pensia, aducea cutii cu nuga, cremă de castane, fursecuri de Aix cu migdale. Puțin câte puțin, Bruno deveni un copil obez și fricos. Bunica nu mânca aproape nimic. Duminică dimineața, se scula puțin mai târziu; Bruno venea În patul ei, se ghemuia lângă trupul ei descărnat. Uneori Își imagina că, Înarmat cu un cuțit, se trezește noaptea ca s-o Înjunghie În inimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
săptămână, cei dintr-a șaptea și-au făcut obiceiul să organizeze razii la cei mai mici; reveneau În dormitoarele lor cu o victimă, uneori cu două, după care Începea distracția. Spre sfârșitul lunii decembrie, Jean-Michel Kempf, un băiat slăbuț și fricos venit la Începutul anului, s-a aruncat pe fereastră ca să scape de torționari. Deși căderea putea să-i fie fatală, avu noroc să scape cu fracturi multiple. Glezna era făcută zob, abia i-au scos țăndările de os; s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ecuațiile de gradul doi, pe planșele cu insecte, pe producția de cărbune a URSS. Fata continua să-și citească revista. Mai târziu, peste ani, Bruno rămânea chinuit de Îndoială. Aceste lucruri se petrecuseră; aveau o legătură directă cu un băiețel fricos și obez, păstra fotografii de-ale lui. Acel băiețel avea o legătură cu adultul chinuit de dorință care devenise. Copilăria lui fusese grea, adolescența cumplită; acum avea patruzeci și doi de ani și, obiectiv vorbind, Încă era departe de moarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
pe rând cu Sorin, care ne Înmâna fiecăruia abțibildurile. El a apelat și la copiii străzii, le dădea câte 50.000 de lei, făceau și ăia treabă bună. În câteva zile am umplut orașul. De fapt centrul. Umblam câte doi, fricoși nevoie mare, unul ținea de șase, celălalt lipea. Pe unde aveam treabă, pe la poștă, la plătit vreo factură, În vreun birt, la chioșcul de ziare, lipeam câte un abțibild. Am ajuns până și-n parcuri, am lipit pe leagăne și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
menghină de carne, m-am mișcat de câteva ori, la un moment dat a Întredeschis ochii, a gemut de parcă și-ar fi dres vocea, eu am ejaculat, probabil speriat. Am căutat apoi baia, am adus un prosop, am șters urmele, fricos, rușinat și totuși fericit. Am plecat, am apucat s-o mai văd Întorcându-se pe o parte, zâmbind. I-am mulțumit În gând Încă o dată, am fost chiar tentat să mă Întorc și să-i sărut, recunoscător și tandru, obrazul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
totuși, decât tovarășul la care vă tot gândiți, căruia îi simțiți lipsa. Pentru că el chiar este un caz special ! — Sigur, mă descurc uneori. Destul de bine. De asta mă și țin și mă întrețin ei. Un fel de vrăjitor grețos, bolnav, fricos, uituc. Sucit ? Dar care le face treaba ! Rapoartele se pot încheia cu informații optimiste, cazul care le dădea atâta de furcă de trei luni sau trei ani a fost sau va fi lichidat. — Nu întotdeauna reușesc. Există și partide pierdute
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
perspicacitatea celebrului pastor, portretist și poet Johann Caspar Lavater. Tânărul suplu, dar nu excesiv de înalt avea mâinile lungi, până la genunchi. Caracteristice, cum credea Aristot, celor „curajoși, cinstiți și în largul lor“ ? Părul mare și zburlit ar fi fost însă „semnul fricosului“ ? Se mișca fără grabă, deși părea nerăbdător. Ochi umezi, senini, de copil curios. Fruntea înaltă și lată, sprâncenele stufoase, cum se cereau eroilor, dar nu și nasul lor acvilin. Lavater ar fi urmărit cu insistență mersul lui A.P. : din clasa
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
nici măcar fiul nebun de neconsolare. Un căutător, însă, onest, prin tranșeele cotidianului. Nasul drept și subțire, buza de jos împinsă ușor înainte. Mâinile lungi până la genunchi ar caracteriza pe cei curajoși și cinstiți ? Părul crescut și zburlit ar fi semnul fricosului ? Solitar avid de comunicare și acord ? Apatic sau abrupt sau amețit în pustiul din jur și în bătălia cu sine, interceptând excesiv apelurile și replica celor de care nu se deosebește poate decât pentru că el încă își caută locul ? Inoportun
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]