1,578 matches
-
ceva: numele, ziua, ora, cu cine era, de unde ți s-a urcat în taxi și unde au coborât. — Bine, domnule, spuse respirând tot mai greu. Gardianul îi făcu vânt cu vârful pantofului și taximetristul, așezat pe căruț ca un curcan fript pe o tavă, se lovi cu putere de ușă. Mohsen Irani scoase același rânjet ca la început și îi zise ajutorului său: — Adu-l pe următorul, ăla sper să fie un om întreg! În după-amiaza aceea, Omid nu ieși, ca
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
policele) să iasă în afară printre degetul arătător și cel mijlociu, de la care au derivat expresiile: cotul și pișcotul, a da cu tifla, a da cu tifla pe la spatea se alege cu ciuca, în față te linge - în dos te frige, a trimite la dracu, ori pur și simplu englezescul give a fig - a nu primi nimic. Expresia românească a da cu tifla, care corespunde parțial expresiilor cu figa (smochin), este descripția unui gest cu substrat magico-sexual, astăzi batjocoritor, care constă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
cu dor mă vede, Acela numai îmi crede. 15 Astă vară într-o sară, Mă culcai pe iarb-afară. Visul mândri ce-l visai! În zori de ziuă mă sculai, Văzui soare răsărind Și pe-a mea mândră venind Cu puiuțul fript în poală, Cu plăcinte susuară. 16 Mândră, mândră, draga mea, Ajungă-te jelea mea, Să te - ajung - un dor și-un drag Să șezi toată ziua-n prag Cu firuț băgat în ac; Și tu să nu poți împunge Pîn-nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
lelișoară, Tu - ai fi bună domnișoară - De ți-ai face pat - afară Eu m-aș face-un vânt de vară Ș-aș veni la tin-odată Să te văd cum ești culcată, Cu fața cătră perete 144 {EminescuOpVI 145} Cu gura friptă de sete. Eu gura ț-aș săruta Inima ți-aș stâmpăra. 28 Colo-n jos pe lângă Tisă, Mândra mea mere destinsă Prin ierbuța pîn-în brâu Ținând murguțul de frâu. Și mândra din grai grăi: Busuiocul l-aș plivi Și mă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
poate? - Măi băiete, cine te-o adus pe tine aici? - Iaca cum și iaca cum - spune băietul tot. - Eu te-oi scoate, băiete, da întîi să te duci de - aici să-mi tai v-o douăzeci de vaci, să-mi frigi, să am de mâncat pe drum când te-oi duce (că știi D-ta, nouă ni s-a părut că era-n gură, da el era tocma-n fundul pământului, când o-nchis el piatra). Frige el, și-l pune
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
de vaci, să-mi frigi, să am de mâncat pe drum când te-oi duce (că știi D-ta, nouă ni s-a părut că era-n gură, da el era tocma-n fundul pământului, când o-nchis el piatra). Frige el, și-l pune pe băiet după cap și pune pe o mână douăzeci de vaci fripte și pe altă mână câteva poloboace cu apă, cu vin, cu ce-o fi fost nu știu - și băietului îi dă un cuțit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
poate? - Ba se poate, da iaca ce: dac-a veni finul lui D-zeu până ce nu-ți pune voi mâna pe bani și s-a întîmpla s-aducă apă de ceea care l-o botezat și ne-a stropi, ne frige, și el a lua banii. Cela a auzit. Se scoală dimineața și se pornește să se duc-acasă. Lui îi sburda după bani. Ajunge el a casă. 23 - o. 628 353 {EminescuOpVI 354} - Mamă unde-i apa ceea ce m-o botezat
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
din mijlocul grădinii iștia. El i-o dă. Așa era de mândră, așa amirosa de frumos floarea - acea de te - adormea. Ajungând la - mpăratul, i-o dă. - Dacă mi-i mai face ceva eu ți-oi da fata. Eu oi frige (cîte tamazlâcuri de vite avea - mpăratul ) și dacă le-i mânca într-o noapte, eu ți-oi da fata. O făcut așa după porunca-mpăratului și el a zis celui ce nu se mai sătura ș-o mâncat tot într-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ăștia... Iubesc strada, forfota, locurile publice. Pereții îi apasă. Mă rog, așa cred... Au fost amândoi niște originali. ― Originali, repetă Cristescu scuturând țigara, probabil vă gândiți și la alte aspecte? Grigore Popa își ascunse pumnii la subsuori încetînd balansul. ― Îngrozitor de frig... N-am întîlnit încă un cuplu care să le semene. Ea e dactilografă. N-a vrut să se angajeze niciodată. Lucrează acasă pentru diverși particulari, de dimineață până seara, uneori, dar ideea de a-și lua un serviciu o înspăimîntă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
și îndreptat către Neelan. Dan, prostuțule, unde ești? Dan, de ce faci asta? Nu te simt aproape... Dan, sînt bolnav, pe moarte. Sîntem pe o planetă ciudată care va trece aproape de unul din sorii Centaurului. Furtunile se vor înteți, aerul va frige mai tare. Noi... O, Doamne! RUPEREA FU ATÎT DE BRUSCĂ ÎNCÎT ÎL ARSE. PARCĂ ERA UN ELASTIC ÎNTINS PREA TARE \ CARE CEDĂ. GOLUL FU UMPLUT DE O NĂVALĂ DE NENUMĂRAȚI ANI-LUMINĂ. HEDROCK ÎNȚELESE CĂ "ĂIA" NU FUSESERĂ DE FAPT ACOLO
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
oglinda spre sat și venea mama sa cu mâncare,sau o persoană de încredere,acesta fiind modul lor de comunicare. Într-una din zile patrulând echipa prin marginea pădurii, a surprins pe banditul Marcovici Gheorghe, care făcuse foc și își frigea un iepure. Dânduși seama că este patrula de miliție a fugit în pădure ajungând la ,,culcușul’’ lui, de unde a urmărit cu binoclul patrula apoi a intrat în pădure și deși era frig, iar el era îmbrăcat numai într-o cămașă
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
coridoare un zâmbet, o privire prin care să-mi arate că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda aceea de apă noroioasă? Din pricina căldurii care îmi frigea ceafa începusem să transpir și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să fie rupți de restul lumii așa cum ar fi acceptat orice neplăcere trecătoare care nu stingherea decât unele din obiceiurile lor. Dar, devenind deodată conștienți că sunt într-un fel sechestrați sub un cer în care vara începea să-i frigă, simțeau lămurit că această recluziune le amenința întreaga lor viață și, la căderea serii, energia pe care o regăseau o dată cu răcoarea îi împingea uneori la acte disperate. Mai întâi, fie că era sau nu efectul unei coincidențe, tocmai din această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
DELOC, DAR BUZELE LUI, ALBITE DE FEBRĂ, ERAU SEMNUL LUPTEI PE CARE O DĂDEA. ― Ei ? spune doctorul. Tarrou își înălță puțin, peste pături, umerii lui puternici. \ Ei, zise el, pierd partida. Doctorul s-a aplecat asupra lui. Sub pielea care frigea se formaseră ganglioni, pieptul lui părea să răsune de toate zgomotele unei forje subterane. În mod ciudat, Tarrou prezenta cele două serii de simptome. Ridicându-se, Rieux spune că serul n-avusese încă timp să-și facă tot efectul. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
portofelul și-i întinse doamnei Reilly trei bancnote de câte cinci dolari. Sorbind ultimele picături din pahar, se ridică și spuse: — Acum chiar că trebuie să plec. — Așa curând? Am fost absolut încântat să te cunosc. — Ai grijă, că-i frig și umezeală afară. Tânărul zâmbi, puse cu grijă pălăria sub trencicot și ieși din bar. — Radarele, îi spunea Ignatius lui Darlene, sunt evident ceva sigur. Se pare că șoferul taxiului și cu mine am lăsat mici puncte negre pe ecranul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
domnul Gonzalez cu un ton care pentru el era foarte aspru. — Cine? strigă speriată domnișoara Trixie. Privi în jos la cămașa de noapte peticită și halatul de flanelă. — O, Doamne, gâfâi ea, m-am gândit eu că e puțin cam frig afară. — Întoarce-te imediat acasă. — E frig afară, Gomez. — Nu poți rămâne la Levy Pants așa cum ești. Îmi pare rău. — Sunt pensionată? întrebă domnișoara Trixie, plină de speranță. — Nu! se răsti domnul Gonzalez. Vreau numai să te duci acasă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
monoclul și barba din dreptul cotului său și mormăi: — Du-te dracului d-aici până nu-ți dau un picior drept în boașe! — Ghemi boliția? tatonă terenul Mancuso. — Nu, răspunse George. Cară-te și gata. Nu fac scandal. Ți-e frigă de boliție? George se întreba cine poate fi nebunul acela. Era la fel de scrântit ca și vânzătorul de crenvurști. — Ascultă, zurliule, cară-te d-aici. Nu vreau bucluc cu stigleții. Nu vrei? întrebă fericit Mancuso. — Nu, și nici un țăcănit ca tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
N-am putut să-mi țin gura asta mare. Ce-am spus, Claude? — Ceva despre Angelo. — Maică Doamne, lasă-mă să mă duc să văd dacă Santa-i bine! Biata de ea. Poate s-a ars la sobă. Santa se frige tot timpu’. Nu-i atentă când umblă cu focu’, știi? — Ar fi țipat dacă s-ar fi ars. — Santa nu țipă. E plină de curaj fata asta. N-ar scoate-o vorbă. E sângele ei italienesc. — Sfinte Dumnezeule, strigă domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ne trimită În fiecare lună pozele acestei femei total străine? Oricum, de ce ne zâmbește? Nici măcar n-am Întâlnit-o vreodată pe femeia asta, pentru numele lui Allah! Asya și-a sorbit ceaiul, ignorând faptul că era Încă fierbinte de-ți frigea limba. Călătoriile nu sunt sigure. Drumurile sunt pline de pericole. Avioanele sunt deturnate, mașinile sunt zdrobite În accidente... până și trenurile se răstoarnă. Opt oameni au murit ieri Într-un accident de mașină pe coasta egeeană, a remarcat mătușa Feride
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
a naturii care reînvie, bucuria de a fi pur și simplu... cerul senin și imensitatea infinitului în cîteva raze de soare... aceasta ar trebui să fie primăvara permanentă a simțirii... Ia uite cum apare primăvara asta chiar dacă afară e încă frig... Apare aici, printre rînduri... printre gînduri. Printre noi. Ia uite... * De ce nu le convine la oameni să îți pese de ceva sau altceva? De ce te preferă atunci cînd ești adaptabil la distanță și răceală, cînd ești împietrit - ca și ei
ANOTIMPUL ILUZIILOR by CRISTI ROMEO () [Corola-publishinghouse/Imaginative/270_a_504]
-
care, trăgând-o peste umeri, s-au adăpostit tatăl și fiica. În față nu aveau nevoie, era ca pe vremuri, când mergeam lângă vatră să ne încălzim în nopțile de iarnă, spinarea dârdâia de frig în timp ce fața, mâinile și picioarele frigeau. Picioarele mai ales, fiind mai aproape de foc. Mâine începe munca grea, spuse Cipriano Algor, Te ajut, spuse Marta, O să mă ajuți, fără îndoială, nici nu poți face altceva, spuse Cipriano Algor, Întotdeauna te-am ajutat, Dar acum ești gravidă, Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
coridoare un zâmbet, o privire prin care să-mi arate că mă iertase. Îmi plăcea bineînțeles să mă admir în sala cu oglinzi, dar nu cumva era mai potrivită pentru mine oglinda aceea de apă noroioasă? Din pricina căldurii care îmi frigea ceafa începusem să transpir și-mi cădeau picuri de transpirație de pe frunte care făceau să tremure apa și să mi se șteargă pentru câteva clipe figura. Ca într-un vis. După care iarăși mă vedeam. Uitasem să mă rad și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
muzeu construit special pentru „cel mai mare șarpe din lume“, 50 de cenți intrarea, unde șarpele era mînuit de cea mai bătrînă femeie cu cele mai mari țîțe din Oklahoma; cowboy enormi, care-și fluturau lasourile prin preajma localurilor cu cărnuri fripte din Texas; iepuri cu ghirlande de becuri de Crăciun prinse Între urechile cele lungi; tepee-uri pline de munți de capete de săgeată, veste de piele de căprioară cu franjuri, pături Navajo și coșuri Hopi, În Arizona; moteluri cu neoane roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lor perfecte. Soarele Încălzește treptat dimineața rece și sărată și cînd adolescenta adormită Întoarce tăblița de la „Închis“ la „Deschis“, Wakefield simte că se Întoarce din morți. Aroma cafelei Îl face să vrea să plîngă de bucurie. CÎnd fata Începe să frigă șunca pentru ouăle lui, ajunge la extaz. Diana Vreeland a decretat aroma șuncii prăjite „cel mai optimist miros de pe lume“, iar Wakefield este Întru totul de acord. În timp ce Wakefield Își savurează ochiurile cu șuncă, bucătăreasa lui adolescentină stă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
n-ar avea lemne să ridice un rug. N-au decât să te amenințe. Nu și-ar putea pune în aplicare amenințarea." Soarele ardea orbitor deasupra capetelor noastre. Piatra strălucea ca o oglindă și, dacă o atingeai cu degetele, te frigea. Ana mi-a repetat: "Aici poți să fii liniștit". M-am uitat în jur." Dar e prea multă singurătate... Nu pentru asta am abjurat eu..." "Cum vrei, a zis Ana, cu o voce în care nu simțeam nici aprobare, nici
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]