1,236 matches
-
Dup-o iarnă grea venim; De chin greu Și de rău Și ne mântuim. Un cutremur lin Trece pintre foi, Cu plăcut miros Peste noi! [IONEL] [Mioarele mele și un chip de fată] COR Un cutremur trece-n vânt Prin frunzișul fraged, des, Pe-orice floare e-un cuvânt, Cine l-a-nțeles? IZVORUL Piticii cei din munte Trimisu-m-au să caut De iese verde mugur Și tunet de ce n-aud; Rămas-au el departe, Mă-ntîmpină cântări Pe mine, izvorașul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
păstorii. COR Trai mai blând Aducând 295 Dup-o iarnă grea venim, De chin greu Capul tău, Biete om, îl mântuim. IONEL (deodată) Oile mele, mieii și un chip de fată. {EminescuOpVIII 402} COR Trece-un tremur, un fior Prin frunzișul tânăr, des, Un cuvânt din orice flori, Ghici ce înțeles! Un fior, un tremur trece Prin frunzișul fraged, des, Pe-orice floare*e-un cuvânt, Ghici ce înțeles! IZVORUL Piticii din munte Trimisu-m-au să caut De iese verzii
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
Biete om, îl mântuim. IONEL (deodată) Oile mele, mieii și un chip de fată. {EminescuOpVIII 402} COR Trece-un tremur, un fior Prin frunzișul tânăr, des, Un cuvânt din orice flori, Ghici ce înțeles! Un fior, un tremur trece Prin frunzișul fraged, des, Pe-orice floare*e-un cuvânt, Ghici ce înțeles! IZVORUL Piticii din munte Trimisu-m-au să caut De iese verzii muguri Și tunet de ce n-aud. Rămas-au el departe Ș-aud doar o cântare Mă-ntîmpină pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
IONEL îi văd venind... păstorii. COR Trai mai blând Aducând, Dup-o iarnă grea venim, De chin rău Și de greu Noi te mântuim. IONEL Turma mea iubită și un chip de fată. COR Un cutremur trecu-n vânt Prin frunzișul fraged, des, Pe-orice floare e-un cuvânt, Cine l-a-nțeles? IZVORUL Piticii din munte Trimisu-m-au să caut De iese verzii muguri Și tunet de ce n-aud. Rămas-au el departe - Aud doar o cântare, Mă-ntîmpină pe
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
cărarea parțial ascunsă de vegetație? Rațiunea înseamnă analiză, judecâtă, cântărire a fiecărei situații, dar când faci asta îți închizi practic niște uși, nu-ți dai voie să experimentezi și altceva, pentru că nu știi niciodată ce lume minunată se ascunde în spatele frunzișului ce-ți acoperă cărarea. Rațiunea urmează aceleași mecanisme învățate, cunoscute, experimentate. Pășind mereu și mereu prin același porți, urmând zi de zi același scenariu, realizezi că te afunzi într-o rutină, e ca și cum ai pune viața pe “pilot automat” și
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
și măsurători, n-am fi putut ajunge niciodată la comoară. Și totuși, în toamnă, am văzut într-o după-amiază însorită, înainte de plecarea noastră, când tândăleam de unul singur, căscând gura pe stradă - prietenii mei erau la școală -, ceva alunecând prin frunzișul rărit al plopului. Sticla era atârnată de o sfoară și sigilată cu lac roșu. Nu mai încăpea nici o îndoială că în ea se afla planul pe care îl căutam de luni de zile. Am alergat la școală, am așteptat la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
din Sils, după ce a orbit, se întâlnise cu oameni care se ocupau cu știința, cu pictura, cu problemele politice. El însuși cântase la orgă în mica biserică a satului și privea prin perdeaua ferestrei biroului, privirile îi alunecau direct în frunzișul nucului, era uimit să descopere în spațiul aerian încărcat de crengi o porție de natură, la fel de la îndemână cum fusese priveliștea maritimă din Engadin. N-ar fi trebuit să se întoarcă de acolo, n-ar fi avut voie să părăsească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
planurilor tatălui său? W. simți vântul din coroana copacului cuprinzându-l și crengile erau parcă înnodate într-un ghem de fire menite să-l zăpăcească. Se vedea scăpat din prinsoare, liber, ca și când ar fi putut să se miște în acest frunziș la fel de ușor ca păsările, până când vocea fratelui din biroul de alături, care se răstea la cineva că aici se lucrează, nu se arde gazul, îl aduse înapoi la masa lui de scris, își îndreptă spatele, își înclină capul și citi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Ha“, cu una, două instalații de mașini pentru etichetat pe an m-am asigurat... Și peisajul era cam la fel cu peisajul din cărțile de citire, respirând un trecut rural, dar potecile munților Jura, cu pământul ruginiu printre pietre, cu frunzișul uscat și fărâmicios al fagilor din văioage, mă purtau înapoi, tot mai adânc înapoi spre drumurile de care ce duceau de la taberele legiunilor până la Rin. Aceste șiruri de coline, îmi ziceam, fuseseră încă de pe atunci la fel ca și acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
timp pe cel stâng și ne aplecam capul să putem răscoli cu privirea cât mai de aproape pământul. Ce aveam să descoperim, ce fel de vestigii rătăcite printre frunze și rădăcini, scoase la iveală de ploi, pe jumătate ascunse-n frunziș? Avea să fie un ciob de argilă, a cărui suprafață netezită ar fi amintit de o coajă de copac, o simplă bucată de perete sau parte a unei toarte de vas, îndoită, cu ornamente, situată undeva, după importanța prezentată, într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Hans Saner spunea că s-ar fi decis să construiască și singur. Hans Saner îl punea, ca de obicei, pe tata în față. Drumul de care ducea printre câmpurile unde se terminase culesul, de-a lungul merilor în al căror frunziș rărit și pătat mai atârnau câteva fructe. Spunea că ar fi cumpărat o falcă de teren în afara orașului, pe o colină de unde se vedeau lacul și munții. După război, „Ha!“, pe atunci un metru pătrat să tot fi costat doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și de un cordon de trestie, unde se deschidea apa. La punctul de demarcație se afla limba țărmului, în parte spălată, în parte acoperită de apă până la genunchi. Mirosea a alge, prin sălcii sufla vântul și trestia foșnea, în timp ce pe sub frunziș, în oglinda apei, apărea o lume de frunze, ramuri, pietre. Trebuia să cercetezi oglindirea propriului chip în acest contur tremurător, oscilant ca să poți recunoaște posibilele cioburi, pietre arse, oase, coarne, toporișca de piatră, pentru că acolo nimic nu avea tăiș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
caut coline și țărmuri, chiar dacă ceea ce îmi fusese luat prin rapoarte și vorbărie simțeam numai în mine, fără să fi putut numi: momentele unei nemijlocite trăiri a pământului, a buruienișului, a copacilor, a apei, a razelor de soare care străbăteau frunzișul aruncând pete pe solul argilos, peste care treceau privirile noastre în căutarea dovezilor unui trecut. Nu atât vestigii arheologice căutam eu, cât, mai cu seamă, momentele alea în care se ciucea o tăcere venită din vremuri îndepărtate și mute și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
lumina ferestrei în spate, ședea la patul soțului ei care zăcea acolo îngrozit și disperat, dar refăcut în bună măsură după atacul cerebral: fără urmă de paralizie și afazie. Iar ea îi vorbea bărbatului care privea pe fereastră în desimea frunzișului, printre crengi, cu ochii strălucind în reculul luminii. Nu, spuse ea, tu nu ești unul care capitulează, o s-o scoatem noi la capăt, doar ai relații, ai fost cel mai bun vânzător înainte ca Hackler să te ducă cu vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
care aș fi vrut să-l mai vizitez, am crezut o clipă că o să găsesc prin deschizătura peșterii - ca odinioară prin gaura din vertebra balenei - drumul înapoi din epoca glaciară. Că aveam să ies afară într-o luminozitate de ramuri, frunziș și încrengături, lăsând în urma mea acele vremi trecute cu fața îndreptată spre prezent, un prezent care-și găsise în acea fată de pe plaja din Florența o întruchipare atât de arzătoare. Dar prin căderea tatei prezentul se dovedi o dată în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
focul ceva mult mai puternic decât un pistol. A fost doar un foc de avertisment, dar mitraliera mare tăie prin copaci și prin lemnul debarcaderului cu o ploaie de picături metalice, trimițând În sus așchii, rupând crengi și tăind prin frunziș. Privind din nou În fața mea, am avut doar atâta timp la dispoziție cât să trag de maneta de accelerație ca să o pun În marșarier și să cârmesc departe de asaltul poliției. Apoi am oprit motorul și mi-am ridicat instinctiv
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
își vor pierde urma în parc, doi câte doi. Își vor slăbi mai întâi nodul de pionier, iar fetele se vor farda. Am intrat iarăși în parc și l-am străbătut, trecând pe lângă dobermani și pe lângă scrânciob, am mers pe sub frunzișul copacilor, printre ei, până pe malul canalului. Mai aveam de așteptat o oră. Lângă pod m-am culcat în iarba înaltă. Malul era povârnit, încât trebuia să fiu atent ca nu cumva să alunec la vale. Problema mea cu mușchii mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
la cartofi, pentru că toamnă de toamnă sunt din ce În ce mai mulți cartofi, iar studenții secției de operatorie sunt cei mai harnici În anotimpul recoltelor bogate, acest minunat anotimp al culesului, dar sunt și cei mai mari mâncători de cartofi. Ah, toamna, anotimpul frunzișului de aur, toamna, anotimpul ploilor care nu se mai opresc, aceste umbre de toamnă, peisaje de toamnă, imagini de toamnă... Obosit, privești la televizor emisiunea „Steaua fără nume”, prezentată de Dan Deșliu. E octombrie, anii au trecut, mâine e duminică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Încă o dată! Dar, pentru Dumnezeu, mai rar! Așa că recit iarăși totul de la capăt și în tot acest timp pantalonii mei continuă să zacă pe jos, și se face tot mai întuneric pe cărarea ascunsă privirilor pe care am parcat, sub frunzișul impresionant. De fapt, frunzele cad chiar în mașină. Maimuța aduce cu un copil care încearcă să-și însușească tabla înmulțirii, dar în nici un caz un copil prost - nu, ci o fetiță isteață foc! Câtuși de puțin tembelă! Fata asta zău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
un stejar și, chiar și în cazul acesta, nu mă descurc deloc în absența ghindei. Primul lucru pe care-mi cad ochii într-un peisaj nu-i flora, crede-mă - e fauna, contrastul uman, cine cordește și cine-i corditul. Frunzișul îl las în grija păsărilor și albinelor, ele își au grijile lor, eu le am pe ale mele. Acasă, cine să știe numele chestiei ăleia care se înalță din caldarâm în fața casei noastre? E un copac - și-atâta tot. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pietriș, printre copacii de lângă un bloc. Este un grătar de mici aici și un bar într-un apartament de la parter, iar zidul blocului ține umbră și răcoare. Amândoi întind gâtul după o adiere vagă, abia simțită, care încearcă să înfioreze frunzișul copacilor. E bună umbra și să stai pe scaun după drumul prin arșiță. Rafael simte sudoarea zvântându-se sub cămașă, în timp ce Mărgărit vine dinspre bar cu două halbe de bere, legănându-se surâzător, și că o să ia și niște mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Banalele cuvinte, oricât de măiestrit ar fi aranjate nu pot exprima feeria fără sfârșit care începe și se împlinește în fiecare zi parcă sub vraja unei baghete magice. Cerul de un albastru mediteranean, verdele vieții prezent în toate nuanțele de la frunzișul strălucitor abia înmugurit până la cel întunecat al pădurilor seculare de brad, explozia de miresme și culori a florilor, ciripitul păsărilor care nasc adevărate simfonii, toate îți dau senzația că te afli pe tărâmul legendar al tinereții fără bătrânețe. Adevărată oază
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
dispară atras de mirosul subtil al vreunei flori. Printr-o fereastră deschisă se aude un patefon. Deslușește tangoul "Zaraza": "...Câți au plâns nebuni după tine Și câți au murit..." Privește în sus la coroana copacului ce umbrește geamul camerei. Prin frunzișul proaspăt, se aude ciripitul cristalin și vioi al vrăbiilor. Traversează strada cu repeziciune și slalomul lui rapid printre mașini lasă în urmă un cor de claxoane revoltate. Pufnește în râs la auzul tonalităților diferite. Unele sunt soprane, ca niște pahare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a înălțat din coroana unui arbore mai înalt, a planat puțin și s-a așezat vizavi, pe o cracă a unei sălcii. Dar nagâții și pelicanii nu se lăsau văzuți. Păsărelele, care anul trecut ciripeau vesele, acum tăceau, ascunse în frunzișul copacilor de pe margini. Am înaintat până la canalul cu nuferi. De acum eram aproape de Șontea, dar locurile mi se păreau străine, de nerecunoscut. Am trecut pe lângă groapa cu somni uriași și doar am bănuit că trebuie să fie pe acolo pe
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
Luce mă lămurea ce fel de specialist mă aduseseră părinții mei să consult. (Și, mai rău, să mă consulte el pe mine.) Erau și sculpturi. Reproduceri din templul de la Kujaraho ocupau colțuri ale camerei, alături de plante smărăldii, uriașe. Profilate pe frunzișul verde ceruit, femei hinduse cu sâni ca pepenii se aplecau Înainte, oferindu-și orificiile ca ofrande bărbaților bine dotați care le primeau. Un panou de control superaglomerat, o adunătură de corpuri contorsionate, oriunde te uitai. ― Cum arată locul ăsta? șopti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]