1,190 matches
-
nu s-a înspăimântat, ci având o inimă de o vitejie uimitoare și de necrezut, vesel și neobosit, a năvălit fără frică asupra armatei tătarilor și a zdrobit-o și distrus-o cu mari pierderi. I-a urmărit apoi pe fugari cu atâta foc, încât a ucis mai mulți din fugă decât în luptă. Au fost cuprinși fugarii de o frică atât de mare, încât lepădau nu numai armele, ca să le fie mai ușoară fuga, ci și arcurile și tolbele, șeile
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
neobosit, a năvălit fără frică asupra armatei tătarilor și a zdrobit-o și distrus-o cu mari pierderi. I-a urmărit apoi pe fugari cu atâta foc, încât a ucis mai mulți din fugă decât în luptă. Au fost cuprinși fugarii de o frică atât de mare, încât lepădau nu numai armele, ca să le fie mai ușoară fuga, ci și arcurile și tolbele, șeile și măntăile, că așa goi și fără arme să poată scăpa”. Cete de asemenea fugari, fără arme
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
fost cuprinși fugarii de o frică atât de mare, încât lepădau nu numai armele, ca să le fie mai ușoară fuga, ci și arcurile și tolbele, șeile și măntăile, că așa goi și fără arme să poată scăpa”. Cete de asemenea fugari, fără arme - adăugă el -, au putut fi văzute până la Nipru. Strălucita victorie de la Ștefănești și urmărirea fugarilor în exploatarea succesului a fost comunicată lui Cazimir printr-un sol, deși acesta nu merita. Letopisețul moldovenesc, în prelucrarea lui Grigore Ureche, relatează
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
mai ușoară fuga, ci și arcurile și tolbele, șeile și măntăile, că așa goi și fără arme să poată scăpa”. Cete de asemenea fugari, fără arme - adăugă el -, au putut fi văzute până la Nipru. Strălucita victorie de la Ștefănești și urmărirea fugarilor în exploatarea succesului a fost comunicată lui Cazimir printr-un sol, deși acesta nu merita. Letopisețul moldovenesc, în prelucrarea lui Grigore Ureche, relatează că moldovenii „apucându-se de tătari și pre lesne bătându-i, i-au gonit până la Nistru”, numai
Românii şi Hoarda de Aur 1241-1502 by Alexandru I. GONŢA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100987_a_102279]
-
-o să-și schimbe statutul de viitoare mireasă pentru acela de făptură fără țară și adăpost : La anii când fecioara dezbracă haina vestalelor și o îmbracă pe aceea a soției, eu ți-am pus pe umeri haina de cânepă a fugarului (I 1). Când află prețul cumplit cerut de zei spre a-l călăuzi la Kolonos, Oedip deplânge mai cu seamă nefericirea Antigonei pe care a atras-o pe un drum fatal, împiedicând-o să-și împlinească nuntirea hărăzită oricărei tinere
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
zadarnic/ Mereu se-mplinește-a lor vrere. În schimb, Oedip salvat este o dramă a răzvrătirii împotriva zeităților cinice, mereu înclinate să-și bată joc de oameni. De data aceasta, oracolul anunță nu izbăvirea, ci damnarea veșnică a lui Oedip : fugarului i se cere să săvârșească o nouă crimă împotriva unui necunoscut, drept condiție a dezvăluirii drumului spre Kolonos, singura cetate dispusă să-l găzduiască. Încă înainte de a afla noua pretenție a zeilor, Oedip este reticent în a apela la ei
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
originalului bazată pe un procedeu drag anticilor, dar greu de admis pentru moderni. La Euripide conflictul se rezolvă fericit doar prin apariția ex machina a zeiței Atena care îl determină pe regele barbar să abandoneze urmărirea, să-i lase pe fugari să ia statuia Artemidei în Grecia și chiar să redea libertatea femeilor din cor părtașe la înșelătorie. O astfel de încheiere ar fi incomodă pentru un scriitor dintr-un alt spațiu și timp cultural, fapt semnalat și de Racine în
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
țara sau olatul turcesc. Și se știe că cel mai grozav au avut de suferit, de pe urma stăpânirii turcești, bulgarii, care, bucuroși, că în Țările Române găsesc liniște mai multă ca la ei acasă, veneau în număr destul de mare. Și pentru fugarii aceștia nenorociți din „olatul turcesc”, orașul Huși, ca și întreaga stepă deluroasă a Fălciului, golită de Români, care se retrăseseră către codrul din Vest și Est, constituia un foarte bun loc de așezare și muncă. La începutul sec. XIX, odată cu
In memoriam : Ion Gugiuman by Costin Clit, Constantin Vasluianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1203_a_2104]
-
am lămurit despre ce era vorba, Bucureștiul fusese bombardat de aviația americană și Gara de Nord fusese răvășită de bombe și nu mai primea nici un tren. După două zile de staționare, într-o noapte fără stele pe un întuneric de plumb “trenul fugarilor“ se puse în mișcare spre o destinație necunoscută.
UN EPISOD DIN REFUGIUL MEU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Anatol Muşceleanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1693]
-
finale nu anulează însă nici timpii scurși ai fugii, nici validitatea demersului efectuat, dat fiind că vorbim de o identitate de topos, dar nu și de palier existențial. Personajul părăsise Kievul, cu multe luni în urmă ca elevul Petru Velicikovski, fugar din Academia de Teologie și se întoarce tot în Kiev, dar ca membru al cinului călugăresc, rasoforul Platon, primit în ascultare la Lavra Pecerska. Este o schimbare identitară care va opera și o schimbare de percepție în mintea tânărului. Kievul
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
înceta, a trebuit să plec din Râmnicu Sărat la o mătușă din comuna Aluniș de lângă Slănic Prahova. Așa că miliția nu m-a găsit la domiciliul din Râmnicu Sărat, iar părinții au putut evita persecuțiile. Așa rezulta că noi, copiii, eram “fugari din proprie inițiativă“. Până la urmă, ca să nu mă ascund mereu și să fiu adus înapoi în “colonie“, am fost înfiat legal de fratele mamei și astfel am trecut de la numele Pintilie la cel de Flueraru și am putut urma școala
POVESTEA VIEŢII MELE DE REFUGIAT. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Vasile Flueraru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1682]
-
pe aliații lor români, angajați în luptă. Mergeau pînă acolo încît trăgeau în camarazii lor de arme, care veneau să-i înlocuiască și să ocupe pozițiile pe care ei le părăseau. Toate drumurile din Moldova sînt pline de bande de fugari ruși, care pradă și masacrează totul în trecerea lor, cu o furie sălbatică. Aceste hoarde iau trenurile cu asalt și forțează pe mecanici, punîndu-le revolverul la tîmplă, ca să ia drumul spre Rusia. Comitetele revoluționare de soldați și lucrători, invadează Iașul
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
constată că puiul de căprioară și mielul, pe care îi iubea în mod deosebit, printr-o neatenție a personalului, au fugit din parc în pădurea din apropiere. „Cu toate cercetările întreprinse nu s-a putut da de urma celor doi fugari spre dezolarea Voevodului”. La ora 18, Mihai și Principesa Elena au plecat la București. Sâmbătă, 4 octombrie. Mihai a sosit în București, venind de la Sinaia. Pe peronul gării a fost întâmpinat de secretarul general de la Poliția Capitalei, de un chestor
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
privind cu atenție statura herculeană a noului venit. „Da, e destul de zdravăn să mânuiască dalta. Poate să rămână dacă vrea.“ Hermann rămase. Rămase pentru totdeauna, căci În scur tă vreme muri. O molimă teribilă și necunoscută pe care o aduseseră fugarii din Răsărit, mânați din urmă de tăvălugul războinicilor lui Mahomed. Nimeni nu știa ce e și cum se numește. Dar era cumplită și fără iertare. Bolnavii erau aruncați departe, dincolo de zidurile orașului și nici măcar rudele nu mai cutezau să se
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
față, altfel ai atârna acum acolo sus, arătă el către o creangă răzleață a bradului. Dar eu n-am să Îngădui așa ceva. Maica noastră Biserica Îi ocrotește pe toți oropsiții și fu garii. Iar tu ești un biet oropsit și fugar, nu-i așa? Simeon pricepu cursa care i se Întinsese. și pricepu că trebuie să fie foarte atent la cuvintele lui. Clericul cel gras era un adversar mult mai de temut decât cavalerul, cu toată cruzimea lui. Așa că răspunse mirat
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
se aplecă lovind crupa calului, care necheză ascuțit și porni Într-un galop vijelios. Asasinii Întoarseră capul. — Fugi după el, blestematul de străin. Fugi după el, Îi strigă Hugo tovarășului său, care-și Întoarse calul și se năpusti pe urmele fugarului. Simeon se lăsă să alunece din brad tocmai În clipa În care acesta ajunse sub el, Încercând să ghicească prin lumina tulbure a zorilor Încotro o luase fugarul. Două mâini ca niște clește de oțel Îi cuprinseră grumajii. „Să nu
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Hugo tovarășului său, care-și Întoarse calul și se năpusti pe urmele fugarului. Simeon se lăsă să alunece din brad tocmai În clipa În care acesta ajunse sub el, Încercând să ghicească prin lumina tulbure a zorilor Încotro o luase fugarul. Două mâini ca niște clește de oțel Îi cuprinseră grumajii. „Să nu-l omor“, Își spuse Simeon. „E singurul care a fost ceva mai omenos cu mine.“ Dar mâinile lui Își făcură prea bine datoria. Omul se Înmuie ca o
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
el, cântărind din ochi mogâldeața Înfășurată În zdrențe, din care răsărea numai o față murda ră sub o basma trasă pe frunte. Pe Sfântul Trudpert, aproape că am mustrări de cuget că ți-am luat atâția bani! adăugă el râzând. Fugarii se urcară În căruță, se ascunseră În fân și țăranul dădu bice cailor. Făcuseră de-abia câțiva pași, când, deo dată, se auziră din turn trâmbițe care anunțau sosirea stăpânului. Fără a bănui primejdia, căruțașul luă calul de căpăstru ca să
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
adăugară alți localnici. Pâraiele se tran sformară În râuri și râurile În șuvoaie de oameni Înarmați și gata de luptă, care vedeau sosită În sfârșit ziua răfuielii cu hainul Adalbrecht. Sosirea neașteptată a stăpânului din Staufen dejucase planurile lui Simeon. Fugarii fură aduși În fața crudului cavaler și nu trecură decât câteva clipe până când acesta o recu noscu pe așa-zisa slujnică. În furia lui, primul gând fu să-i lase În seama slujitorilor, care abia așteptau să-i ardă pe cei
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
până la poartă ca să tăiem lanțul ce ține podul ridicat. Conrad ar putea atunci intra cu ușurință În cetate. — Uite-i, uite-i, strigă unul dintre slujitori. Nobile Bodo, acolo e domnița Adelheid! Într adevăr, de după un stâlp apăruseră cei doi fugari care-o duceau pe brațe pe fata leși nată. — Adelheid, Adelheid, strigă Bodo uitând de prudență și năpustindu-se către ei. Dar nu făcu decât câțiva pași. Eglord, care auzise strigătul, se Întoarse brusc și aruncă cu furie sulița spre
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
brusc, dând curs unei porniri lăuntrice de nestăpânit: Mânca-vor săracii și se vor sătura și vor lăuda pe Domnul, iar cei ce-L caută pe Dânsul vii vor fi inimile lor în veacul veacului. (Psalmi 21:30) Amin! 27. FUGARII sau SIMPTOME MALADIVE Mircea este cel de-al treilea copil născut în familia Aciocîrlănoaiei, dar după decesul lui Vasile și cel al Silvicăi, el a rămas fratele nostru cel mai mare. Frumos și inteligent, înzestrat cu o sumedenie de calități
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
tâmpitule, ce alergi așa??! Ai înnebunit????? Eu n-am înțeles de ce mi se adresează astfel, deoarece el însuși venise cu această propunere. Și atunci, de ce? Eram foarte descumpănit și l-am întrebat: Mircea, dar nu tu ai propus să fim "fugari"? Nu? Măi, da' tare prost mai ești! Zău! Păi "a fi fugari" nu înseamnă să alergi ca și cum te-ar mâna diavolii din urmă, ci a nu mai merge la școală, a absenta de la școală, de la ore. Târziu de tot, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
se adresează astfel, deoarece el însuși venise cu această propunere. Și atunci, de ce? Eram foarte descumpănit și l-am întrebat: Mircea, dar nu tu ai propus să fim "fugari"? Nu? Măi, da' tare prost mai ești! Zău! Păi "a fi fugari" nu înseamnă să alergi ca și cum te-ar mâna diavolii din urmă, ci a nu mai merge la școală, a absenta de la școală, de la ore. Târziu de tot, după ani de zile, mi-am dat seama că, de fapt, el pusese
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
DEVOTAMENTUL ORB ȘI MILOSTENIA ORTODOXĂ 77 23. BUNICUL ȘI NEPOTUL sau ȘTAFETA GENETICĂ 90 24. ICONOCLASTUL INFANTIL sau DIAVOLUL ȘI MIEREA DE ALBINE 97 25. ATAC LA PERSOANĂ sau PURICII DEZLĂNȚUIȚI 105 26. VIN AMERICANII! sau "MANA CEREASCĂ" 108 27. FUGARII sau SIMPTOME MALADIVE 111 CAIETUL NR. 2 1. TIMIȘOARA O RĂSCRUCE ISTORICĂ 123 2. "DAR DIN DAR SE FACE RAI" sau IUBIREA SEMENILOR 140 3. GARA DUDEȘTI sau PUNCTUL TERMINUS AL CĂLĂTORIEI NOASTRE 156 4. 1951 ANUL MUTANȚILOR ENIGMATICI sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de președintele acestei camere Wilhelm von Alth și de secretarul ei, Andreas Mikulitsch, ambii germani, extrăgeau următoarele pasagii, în traducere românească. Locuitori (ai Bucovinei, N.T.) au fost aici, în secolul XVI numai români; rutenii au venit din învecinata Galiție ca fugari în părțile Nistrului și ale Ceremușului și s-au așezat pe rând, între români...” și mai departe: „După anul 1774, ca să scape de obligații militare, au venit și mai mulți ruteni în Bucovina, deoarece recrutările au început abia în anul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]