915 matches
-
Omar recunoscu: rareori mai văzuse o asemenea oază de singurătate și de blândețe, darămite să locuiască în ea! Respiră îndelung, să își umple plămânii. Aerul era plin de ace și promoroacă. Heleșteul dormea ca un ochi sub o pleoapă și fuioare de abur îl bântuiau. Acolo, în fața câmpiei de gheață, se simți prima oară mai apărat, după atâta zbucium. În plus, crengile de ulm ninse, cu soarele prins între ele ca într-un coș, liniștea picurată și vântul îi aminteau de
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
îl durea? Cum stătea răstignit pe bordura de cărămidă a digului, țâșni în picioare și le propuse: „Să ne mai jucăm doar o dată de-a prinselea, până vine căldura! Mă pun eu!“. Începu să alerge ca un zănatic, desfăcând în fuioare neclintirea uscată prin care trecea și torpoa rea de dinaintea orelor de siestă. Nu venea nimeni în urma lui. El știa că nu vine, dar alerga, fiindcă nu se putea întoarce și fiindcă știa că nu va mai fi la fel cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
la mulțimea de crengi, am simțit cum mi se învârte capul de amețeală, în timp ce lumina soarelui se revărsa prin frunziș. Pentru o clipă, m-am simțit ca în pădurea aceea fermecată, la marginea Atenei, după care, mirosul țigării lui Sophie, fuioare de fum ridicându-se printre crengi și răsucindu-se în lumină, mă aduseră în locul și în timpurile noastre. — Sunt așa de îngrijorată din cauza lui Violet, trecu ea direct la subiect. —N-ai de ce. Cred că știu despre ce e vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cum făcură o ulcică cu papară, Mi-au bătut căciula-n creștet și m-a dat pe uș - afară. Mă-nciudai urât. În grajduri pusei mâna pe-un cal graur, 720Cu picioarele de ceară și cu șeaua numai aur, De fuior îi era coada, capul lui era curechi, Avea ochii de neghină și gândaci avea-n urechi, Ș-am pornit pe-un deal de cremeni... picioarele se topeau, Coada pîrîe - ndărătu-i, ochi-n capul lui pocneau. 725Cum văzui că nu-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Vorba dulce bine-o prinde, Și de tace iarăși place, Că are pe vino-ncoace; 94 {EminescuOpVI 95} Oacheșă și sprâncenată Și la îmblet alintată - Ar trebui sărutată. Pe când arde focu-n vatră, Lupii urlă, cânii latră, Iar ea toarce din fuior Legănând cu un picior Albia c-un copilaș, Adormit și drăgălaș, Alb ca felia de caș. Și ea zice - ncetișor: - Nani, nani, puișor, Dormi, drăguță, dormi în pace, Că la vară eu ți-oi face Sub cel tei bătut de
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe spate, pe când o cunună de mărgăritărele era așezată pe fruntea ei netedă. Luminată de razele lunei, ea părea muiată într-un aer de aur. Degetele ei ca din ceară albă torceau dintr-o furcă de aur și dintr-un fuior de o lână ca argintul torcea un fir de o mătase albă, subțire, strălucită, ce semăna mai mult a o vie rază de lună, ce cutreera aerul, decât a fir de tort. La sgomotul ușor al pașilor lui Făt-Frumos, fata
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
zise ea cu ochii limpezi și pe jumătate închiși - cât e de mult de când te-am visat. Pe când degetele mele torceau un fir, - gândurile mele torceau un vis, un vis frumos, în care eu mă iubeam cu tine; Făt-Frumos, din fuior de argint torceam și eram să-ți țes o haină urzită în descântece, bătută-n fericire; s-o porți... să te iubești cu mine. Din tortul meu ți-aș face o haină, din zilele mele o viață plină de desmierdări
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și m-o dat pe uș - afară. Da mie mi-o fost ciudă, și m-am dus în grajd și mi-am ales un cal cu șeaua de aur, cu trupu de criță, cu picioarele de ceară, cu coada de fuior, cu capul de curechi, cu ochii de neghină, ș-am pornit p-un deal de cremene: picioarele se topiau, coada-i pârâia, ochii pocnia. Ș-am încălicat pe-o prăjină și ți-am spus o minciună, ș-am încălicat pe-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dau mai mult de 30-35. Zice că-i gazetar și că-i născut aici. Dan Kretzu. M-a mirat că se poartă ras complect, cum vezi doar la actorii care joacă rol de muiere. Hm! Și papa și-a mângâiat fuiorul firav de barbă blonzie ca mătasea porumbului, suferința lui de-o viață. — O să aflăm mai multe mâine, la cină, că l-am invitat pe conu Costache. Papa a observat că sunt aprinsă la față și mi-a pus imediat mâna
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
o găsi careva să te ducă-n arest și be mata. Apoi a luat cu destulă greutate trupul tânărului și a-ncercat să-l ridice în căruță. S-a căznit o vreme și s-a răstit la mine scoțând un fuior alb pe gură, de parcă fuma: — Nu vezi că nu bot? Aide, bune mâna! L am apucat pe blond de umeri, după indicațiile lui Petre. Era greu. Petre m-a privit cu dispreț. L-am pus pe un pled, peste lemne
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
lumea lor. Poeții de curte uită că suveranul lor este cititorul, nu regele. Oricât ai fi de bun, curajul în artă nu poate dobândi valoare estetică. Scriitorul actual aruncă în spate spre cititor ba o oglindă, ba un pieptene, ori fuioare de metafore abracadabrante. În artă, sugestia e de tip aisberg. Ca să păcălească banalitatea. Nu mai exisă cititori cu normă întreagă. Chiar nici forfetari. ADN - ul artiștilor actuali pare clădit doar din avangardisme. Arta huzurește în sufletele alambicate. Dozat inabil, lirismul
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Biblioteca Orășenească, apare pe postul de bibliotecar secundar o tânără ca de 26 de ani, de meserie, zice-se, învățătoare, care de fapt era însuși supervizorul piesei. Blondă și ea, precum Iozefina (dar un blond mai spălăcit imitând pe alocuri fuiorul), corp de felină, puțin mai mică de statură, drăguță, cu ochi de un albastru vaporos și prilej de gelozie pentru soția directorului, deoarece era tot la acesta în birou, de parcă acolo i se tăiase ombilicul. Cu toată frumusețea noii bibliotecare
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
tipicul bine știut. Am pornit, ca de fiecare dată, spre culcușul meu de pe malul iazului. Soarele doar de-o suliță pe cer îmi mângâia obrazul cu gingășie. De pe un petec de pajiște pe neașteptate a pornit să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se afle o vietate. În clipa următoare, ființa din vârful fuiorului de mătase s-a lăsat să cadă în iarbă... Firul lăsat în voia vânticelului ce adia s-a mlădiat de
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
pe cer îmi mângâia obrazul cu gingășie. De pe un petec de pajiște pe neașteptate a pornit să se înalțe un fuior subțire de mătase albă. În vârful lui părea să se afle o vietate. În clipa următoare, ființa din vârful fuiorului de mătase s-a lăsat să cadă în iarbă... Firul lăsat în voia vânticelului ce adia s-a mlădiat de câteva ori, apoi, scămoșându-se, a pornit să se ridice... Fenomenul s-a repetat de mai multe ori. Urmărind firele
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
repetat de mai multe ori. Urmărind firele albe ce pluteau în aer, am realizat că sunt funigeii, una din podoabele toamnei. Am pornit pe pajiște în căutarea gângăniei care crează asemenea frumuseți. După un timp, aveam să constat că acel fuior albicios nu era altceva decât un jet de lichid folosit de un minuscul păianjen ca mijloc de zbor dintr-un loc în altul. Asistasem la zborul cu reacție, pur și simplu!!! După ce m-am convins de-a binelea ce se
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
o doream lângă mine... Oare și bătrânul o fi având același gând?... În noaptea aceea, am adormit cu greu... În zori, mi-am văzut de treburile mele, devenite obișnuință... Soarele, apărut dincolo de horbota pâclei din zare, mângâia firea încărcată cu fuioare de funigei... Când am revenit în chilie, gustarea de dimineață mă aștepta pe masă, ca de obicei. Oare cine a adus-o? Nici un semn care să-mi vorbească despre aceasta... Am ieșit să plec spre locul meu de pe malul iazului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Luna mă privea din bagdadia cerului fără nici o sfială... Abia când am ajuns la chilie mi-am dat seama că e foarte târziu. Nicăiri nu se zărea nici un fir de lumină. Doar lampa din chilia mea, uitată aprinsă, arunca un fuior de lumină în întuneric... Întins în crivat, mă luptam cu gândul că trebuie să-i scriu Zânei câteva rânduri. Dar ce să-i spun? Să o asigur că o iubesc și s-o încurajez? Pe mine, însă... Pe mine cine
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
cît ne cereți? Ne înțelegem noi, rîd tinerii. Eu m-aș duce cu ei, zice Ilie. Treaba ta. Eu merg pe jos. Tinerii insistă și, în final, reușesc să-l convingă doar pe Ilie. Mașina dispare, lăsînd în urma sa un fuior de colb, care, încet, încet se liniștește. Cum conduc ăștia îți poți rupe gîtul, mormăie Gheorghe. Rămas singur, lăsat baltă de amicul său, Gheorghe chiar că avea o vagă dorință în chestia cu "ruptul gîtului". Calcă apăsat și un zîmbet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
un privilegiu. Să ne bucurăm deci laolaltă cu necuvîntătoarele. Important este să supraviețuim. În zilele de duminică și la sărbători betoniera e o biserică. Mai albă decît toate bisericile din oraș, mai tainică și mai ezoterică decît o paradigmă. Doar fuioare de praf se Înalță de o parte și de alta a turnului mut, biserica doarme, respiră, așteaptă. Dar poate acolo, În somnul ei, se refac rosturile vechilor cărămidării; mirese negre furate de miri aprigi care-și jucau șișul În mînă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de pe podea mi-au pătruns în piept, șuierător, și mi-au scuturat gâtlejul într-un acces violent de tuse. M-am sufocat și am scuipat printre gâfîieli, icnete și horcăieli de tuse tuse tuse. Din nas mi s-au desprins fuioare de mucilagii. Vederea mi s-a topit prelingându-mi-se într-o ceață încinsă pe obraji. Trecerea violentă de la lipsa completă de aer la avalanșa din plămâni m-a amețit, a făcut podeaua să mi se clatine sub degete. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
găvane conceptuale, negre, mișunând de minusculi creveți-gând și viermi-impuls, se uitau fix de pe fața lui la mine. Am icnit din nou și de data asta am vomitat cu adevărat; fiere și resturi de mâncare și sucuri și uleiuri, mucilagii și fuioare de groase mucozități verzi îmi urcară pe gât și se revărsară din mine pe toată podeaua cu dale albe și negre. 15 Luxofagul Duhoarea vomei ajunse la mintea mea și o trezi. Leșinasem. Imediat ce am deschis ochii, stomacul mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
parte a camerei și o să iau unul dintre scaunele alea, apoi o să-l folosesc ca să sparg una dintre ferestrele din cealaltă parte a secției. O să vii cu mine, luând în drum și laptopul lui Nimeni. Ai priceput? Țigara îmi ridica fuioare de fum în ochi. Am strâns din pleoape și am încuviințat. — Bine. O să trebuiască să alergi cât de tare te țin picioarele. Ai grijă să intri și să ieși repede din lumina lămpii. Aleargă fără să te oprești, nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
ai avut același sentiment? Ea se întorsese la foc, ațâțându-l. — O, Doamne, zise ea încet cu fața spre foc. O să se transforme și el într-un pervers de care nu mai scapi. Îmi aruncă zâmbetul acela tăios și primele fuioare de fum începură să se înalțe din focul timid. Douăzeci de minute mai târziu, după cafea neagră și pâine și o conservă cu ton pentru Ian, aproape că strânseserăm tabăra. — Scout, îți amintești ce spuneai despre aruncatul de pe pod? — Mda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
nu? Știu asta, spuse ea. Și mie-mi place să mă aflu în compania ta. Am râs fără nici o reținere. — Urăsc exprimarea asta. — Știu, rânji ea, înlăcrimată. Ești prea comod. Și ne-am ținut strâns în brațe, plângând, pe când ultimele fuioare de ceață se risipeau în jurul nostru. — Hei, făcu Scout, mângâindu-mă pe spate, ăla de acolo e Ian? M-am întors să mă uit. Bărcuța galbenă a lui Ian tresălta pe valuri mai încolo. Mult în spatele lui, în largul mării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
al tăciunilor stinși. - Hai, că se lasă seara, l-am Îmboldit. Vrei să legăm frăție de sânge sau te temi de frigurile ce le poartă țânțarii? Am auzit un chicotit Înfundat. Mirosul omului Începu să se răspândească În aer precum fuioarele norilor, semn că se potolea. Cu toate astea, Încă nu venea. - Am niște pește tocmai bun de mâncat. Cu asta l-am convins. L-am auzit cum se ridică și cum se apropie dar nu m-am Întors să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]