1,185 matches
-
a naturii, el nu lingușește pe nimeni, Isi exprim) direct sentimentele. Pe vreme frumoas), Kollek cutreier) orașul, așa cum se obișnuiește În Israel, cu c)masă descheiat) la gât. În decembrie Îl poți vedea cu o c)ciul) de blan), cu fular la gât, Încheiat la hain), dar niciodat) cu pardesiu, pentru c) se mișc) repede și așa ceva l-ar stânjeni. Dou) doamne mai În vârst) mi-au povestit cum le „rechiziționase” un taxi. Tocmai Îi ceruser) șoferului s) le duc) În
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
și disperare, care-i schimonosi frumoasele lui trăsături. Desfăcându-și Încet paltonul, Începu să tragă de ceva ce se afla la subțioară. I-am venit În ajutor și În cele din urmă am reușit să extragem din mânecă lungul meu fular de lână pe care fata Îl Îndesase În paltonul lui. Obiectul ieși centimetru cu centimetru; parcă despachetam o mumie Învârtindu-ne Încet unul În jurul celuilalt, spre marea veselie a trei târfe de pe trotuar. Apoi, după ce operațiunea a fost Încheiată, am
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Boala de origine divină, o temă neinteresantă atunci în ochii miopi ai criticilor care dominau falsa viață culturală. Am fost felicitată de tinerii veniți să ne asculte. Birgitta m-a invitat la restaurant. Pe drum, mi-a dat din nou fularul ei de cașmir ca să mă încălzesc, fular mov-albastru, dăruit de fiica ei, Erika. Ana Maria Narti a fost atât de mulțumită de convorbirea noastră de ieri, încât a hotărât să ne plătească! Scriu nuvelele mele, inspirată parcă de convorbirea de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
atunci în ochii miopi ai criticilor care dominau falsa viață culturală. Am fost felicitată de tinerii veniți să ne asculte. Birgitta m-a invitat la restaurant. Pe drum, mi-a dat din nou fularul ei de cașmir ca să mă încălzesc, fular mov-albastru, dăruit de fiica ei, Erika. Ana Maria Narti a fost atât de mulțumită de convorbirea noastră de ieri, încât a hotărât să ne plătească! Scriu nuvelele mele, inspirată parcă de convorbirea de ieri, dar așteptând mereu în timpul efortului meu
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
șezătorile bine primite și mișcate de la o casă la alte. Se întâlneau cu bucurie cântecele românești cu cele ucrainiene și rusești, se cosea, se împletea după aceleași cântece. Din lâna recoltată de prin sat se împleteau mănuși, ciorapi și fulare pentru front. Am înființat cooperativa școlară, muzeul și infirmiria școlară. Am luat mobilier pentru Căminul cultural și un aparat de radio "Phillips". Cum toate cărțile fuseseră arse de armata sovietică de ocupație, am luat alte cărți și am înființat o
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
anul 1943. Armatele germane și ale aliațiilor nu sunt pregătite pentru a înfrunta o asemenea vreme, (dacă aruncai apa din gamelă, cădea gheață) un așa ger năpraznic cum numai la poli îl poți întâlni. S-au trimis de către familii: mănuși, fulare, flanele împletite din lână, de către femeile din țară organizate și neorganizate dar nu erau ca cele rusești, pufoaice. Femeile din comuna Hlipiceni au donat și ele articole de îmbrăcăminte pentru ostașii de pe front, confecționate de ele. Sovieticii aduc pe front
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
anul 1943. Armatele germane și ale aliațiilor nu sunt pregătite pentru a înfrunta o asemenea vreme, (dacă aruncai apa din gamelă, cădea gheață) un așa ger năpraznic cum numai la poli îl poți întâlni. S-au trimis de către familii: mănuși, fulare, flanele împletite din lână, de către femeile din țară organizate și neorganizate dar nu erau ca cele rusești, pufoaice. Femeile din comuna Hlipiceni au donat și ele articole de îmbrăcăminte pentru ostașii de pe front, confecționate de ele. Sovieticii aduc pe front
Confluenţa de la Hlipiceni by Petrru Rezuş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/668_a_1264]
-
Deodată, cam când începea să-i treacă beția, cineva l-a bătut pe umăr și i-a spus "dă-mi o țigară". Era motanul care se făcuse un domn elegant, îmbrăcat, spune Dumitru, "ca un ambasador, cu palton negru și fular de mătase albă". Tot povestind prin localuri de noapte întâmplarea aceasta de necrezut, lui Dumitru toată lumea îi spune de atunci "ambasadorul", că a început să creadă și el că-i cu adevărat un diplomat dat afară din slujbă din motive
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
Supărat odată de modul în care șeful de catedră și-a făcut programul de asistențe, în pauză, Gheorghe Agavriloaie a ieșit pușcă din sală, fără a-și aștepta superiorul. Lezat, Al. Dima a rămas în mijlocul studenților, înfășurând pe gât un fular neobișnuit de lung. În ora următoare, la referințe bibliografice, profesorul Agavriloaie a menționat numele lui Al. Dima, adăogând lat: „Aceala care a fost cu condicuța”. Sarcastic era profesorul cu toată lumea. Pomenind numele marelui povestitor Ion Creangă, a ținut să atragă
Muzeul păpuşilor de ceară by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91828_a_93567]
-
nu emigrăm în Africa, ci stăm cuminți acasă, să ne-alegem șeful de trib. Votați cîrnatul! în aerul pur și albastru-PSD al Ștefăneștiului, nu există altă opțiune! Vă îndeamnă să faceți asta grătarele îmbelșugate, sfîrîind ademenitor, fesul azuriu al primarului, fularul de aceeași culoare de la gîturile oficialilor dinamoviști, autocarul electoral al lui Dinamo, cu pozele candidatului lipite de geamuri. Vă invită la urne însuși fostul selecționer Iordănescu, împuținat la trup după egalul de la Erevan, împuținat în cariera politică după ce șefii de
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
clubului de pe Bernabeu. Jurnaliștii spanioli n-au digerat exuberanța princiară. Numitul Grimaldi Albert, fiul lui Grimaldi Rainier și al actriței Grace Kelly, decedată, a avut indecența plebee de a se bucura peste măsură, țopăind la reușitele favoriților și agitînd un fular alb-roșu. Și insolența de a arăta ironic un cartonaș galben atunci cînd arbitrul Collina n-a avertizat disciplinar intrarea dură a unui fundaș madrilen. Scandalos! Prea mult pentru vița nobilă a acestui nabab care posedă iahturi și schiază de plăcere
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
strînge publicul lîngă fotbal, în proporții pe care populația provincială nu le-a mai trăit dinainte de ’89. Conducătorii din Ștefan cel Mare au încercat prin 1999-2000 un exercițiu similar. „Dinamo, echipa tuturor“, cu doamna Simona Marinescu printre promotorii ideii. Șepci, fulare, brelocuri. Atît se putea face în marketingul acelor ani. Ideea a dispărut treptat, nu brusc și, înainte de alegerile din 2004, s-a ajuns ca pe autocarul pictat cu boturi de cîine să se lipească, la Ștefănești, poze pe fond albastru
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
obținut. 4) Scrie zece cuvinte care se scriu întotdeauna cu literă mare. 5) Îți place să fii alintat? Atunci alintă și tu cuvintele următoare: casă ușă frate mamă cântec creion pantof pernă păpușă covor caiet câine ochi boboc trandafir topor fular soră 6) Alcătuiește o propoziție folosindu-l , dintre cuvintele obținute mai sus, pe acela care denumește o floare de primăvară. Povestea Ceciliei Îmi amintesc bine ce vă voi povesti. Parcă s-a întâmplat ieri. Mergeam spre casă, într-o zi
Prieteni de poveste. Teme de vacanţă. Limba română, clasa I by Cecilia Romila () [Corola-publishinghouse/Science/91492_a_92303]
-
erau mulți cunoscuți, cei din lotul nostru și ceilalți, care nu erau arestați, prieteni, prietene și rude. Într-un amvon, preoți, care au ținut o slujbă și, după ce au terminat-o, au Început să Împartă. Mie mi-au dat două fulare, cinci ciorapi și mi-au mai dat ceva, dar nu țineam minte. Și dimineață i-am spus visul. „Uite ce am visat, dom’le.” Și Anagnostu mi-a tălmăcit visul și mi-a spus așa: „Biserică=Tribunal, popă=judecător, cinci
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
au mai dat ceva, dar nu țineam minte. Și dimineață i-am spus visul. „Uite ce am visat, dom’le.” Și Anagnostu mi-a tălmăcit visul și mi-a spus așa: „Biserică=Tribunal, popă=judecător, cinci ciorapi=cinci ani, două fulare... Îți mai dă doi ani, Îți mai dă ceva cu cifra 2, dar ce, nu știu ce, iar ce ai uitat că ți-a mai Împărțit... n-am ce să spun”. A urmat procesul și am fost condamnat cinci ani. Care a
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
și declar că nu colaborez.” „Da, dar n-ajungi acasă.” Eu am foaia de eliberare, unde se vede că au modificat. Au șters adresa și au scris altă destinație. „N-ajung!” Și-am ajuns... ca În vis... pentru cele două fulare. În domiciliu forțat... Da, am ajuns la Rubla, În Bărăgan. Și după doi ani, iarăși nu mi-au dat drumul. Deși am aflat pe urmă, după 1990, că, la două săptămâni după expirarea celor doi ani, se emisese ordinul prin
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Păunești, din Vrancea, și ăla mi-a dat un creion cu care i-am scris adresa mea, și a scris el acasă la mine că sunt sănătos. După aia, mai târziu, a plecat un călugăr și i-am dat un fular ca să convingă familia mea că sunt bine... Vă aduceți aminte În ce an v-au eliberat? Cum să nu? În ’64, pe 13 aprilie. În noaptea dinspre 12 Înspre 13 a venit unu’ Îmbrăcat Într-un halat negru, un fâș
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
fîntînile / cum se coace grîul / și mi-a rămas în urechi / unduirea imensității de aur”. În același timp, nu poate fi trecută cu vederea caligrafia de tip manierist care va deveni una din caracteristicile artei sale: „Am văzut orizonturile / cu fularele de fum ale uzinelor / sub torențiale ploi de lumină / dezlănțuite de noi”. De asemenea, cam peste tot se observă efortul de stilizare, de impunere a unei „dicții” proprii. Lectura n-a fost însă lipsită de haz. Am găsit două din
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
spatele. Am întors capul și am văzut luna. Se zărea doar pe jumătate, plutind singuratică deasupra turnului cu ceas. Era împrejmuită de nori groși. La lumina palidă a lunii, suprafața apei părea neagră ca smoala. Mi-am amintit de un fular gros de lână pe care-l văzusem într-unul din geamantane. Avea găuri făcute de molii, dar dacă-l înfășuram de câteva ori în jurul gâtului, ținea cu siguranță de cald. Va trebui să-l întreb pe Paznic dacă bagajele alea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
dar dacă-l înfășuram de câteva ori în jurul gâtului, ținea cu siguranță de cald. Va trebui să-l întreb pe Paznic dacă bagajele alea aveau proprietari și dacă puteam folosi vreun lucru de-acolo. El le știa pe toate. Fără fular, mă dureau urechile de parcă mi le spinteca cineva cu cuțitul. O să-l caut pe Paznic a doua zi dimineața. Voiam să știu neapărat și ce mai făcea Umbra. Am urcat panta înghețată a dealului. 23 În țara aspră a minunilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
În spatele scaunului pe care ședea era o masă mare din lemn pe care se aflau, pe lângă tocilă, o secure și o toporișcă. Mânerele acestora își schimbaseră puțin culoarea, semn că fuseseră folosite multă vreme. — Știți, aș avea nevoie de un fular, am zis eu direct. Îmi îngheață gâtul din pricina frigului. Da, asta cam așa e. Te înțeleg. — Într-una dintre încăperile bibliotecii sunt o mulțime de lucruri pe care nu le folosește nimeni. Mă gândeam că aș putea lua de-acolo
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
spre est de-a lungul râului. Era o dimineață plăcută, încât aveai impresia că a venit primăvara. Când nu bătea vântul, susurul râului te încânta pur și simplu. După zece sau cincisprezece minute de mers, mi-am scos mănușile și fularul. — Parcă-i primăvară, am zis. — Da, e adevărat, dar nu ține mai mult de o zi și vine iarna din nou. După ce-am trecut de ultimele case de la capătul de sud al podului, am văzut doar câmp pe partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
în jurul meu, întins în pat. Nu mi se părea nimic schimbat. Tavanul și pereții puțin cam strâmbi, dușumeaua și perdelele... la fel ca și până acum. Masa era la locul ei și pe ea trona armonica. Îmi agățasem paltonul și fularul pe un cui bătut în perete. Se vedeau mănușile în buzunarul paltonului. Mi-am verificat apoi toți mușchii. Se mișcau normal, nu mă durea nimic. Nici măcar ochii. N-am constatat ceva ciudat. Cu toate astea, zgomotul acela apăsător nu contenea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
zăpadă. Umbra este lucrul cel mai de preț. Privește-o bine, cu drag, cu inima deschisă... ca să aibă o moarte ușoară. Știu că nu o să-ți fie ușor, dar e spre binele tău. — Am înțeles. Mi-am pus paltonul și fularul. 31 În țara aspră a minunilor Bilete de călătorie, Police, detergent N-a fost mult până la Aoyama 1-chōme. Am mers de-a lungul șinelor, ascunzându-ne după coloane când trecea câte un tren. Îi vedeam clar pe pasageri, dar nici unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]
-
a întors cu o pereche de cizme cu ținte pe talpă. — Încalță-le pe astea. Cel puțin nu aluneci cu ele. Le-am probat și mi se potriveau. Semn bun. La ora la care plecam de obicei, mi-am înfășurat fularul în jurul gâtului, mi-am pus mănușile și căciula pe care mi-o dăduse bătrânul. Am strâns armonica și am băgat-o în buzunarul paltonului. Îmi devenise indispensabilă și nu mă puteam despărți de ea nici o clipă. — Ai grijă! Și pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2038_a_3363]